Decizia nr. 389/2021 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost publicată în Monitorul Oficial. 

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal

Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect anulare decizie emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea prin care a fost respinsă cererea soțului supraviețuitor de acordare a pensiei de urmaș pentru soțul defunct.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța judecătorească arată că este discriminatorie înlăturarea soțului supraviețuitor de la dreptul de a obține pensie de urmaș, în situația în care durata căsătoriei este mai mică decât cea stabilită de textul criticat, iar părțile s-au aflat într-o uniune consensuală asimilată căsătoriei, având o relație de familie firească și consolidată pe o durată de timp ce depășește durata căsătoriei impuse de textul de lege.

Protecția vieții de familie, cu toate drepturile ce decurg din aceasta, este garantată și de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și se extinde atât în cazul familiei întemeiate în afara căsătoriei, cât și în cel al rupturilor de familie, atunci când alegerea de viață a adulților nu este în sensul conservării familiei.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că “dreptul la respectul pentru viața familială garantat de art. 8 din Convenție nu se oprește doar la relațiile de familie bazate pe căsătorie; dreptul la respectul pentru viața familială e valabil atât pentru familia fondată pe căsătorie, cât și pentru familia fondată în afara căsătoriei, din moment ce există o viața familială efectivă”.

Potrivit deciziei,  legiuitorul a avut în vedere protejarea și încurajarea relațiilor stabile și continue întemeiate pe căsătorie. În acest sens, Curtea a observat faptul că legiuitorul a condiționat acordarea pensiei de urmaș de o durată de cel puțin 10 ani a căsătoriei, fapt ce exprimă nu doar o determinare obiectivă, ce ține de resursele financiare ale statului care influențează stabilirea criteriilor și limitelor de acordare a drepturilor de asigurări sociale, dar și intenția de a proteja viața de familie întemeiată pe căsătorie.

Or, așa cum reiese și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și cea a Curții Europene de Justiție a Uniunii Europene, legiuitorul național se bucură de libertatea de a stabili reglementări prin care să susțină relațiile de familie întemeiate pe căsătorie și care conferă drepturi specifice soților.

Curtea a apreciat că, în măsura în care ar încuraja asimilarea relațiilor de concubinaj relațiilor dintre soți în vederea stabilirii dreptului la pensie de urmaș, legiuitorul ar relativiza importanța cerinței referitoare la durata căsătoriei, fragilizând protecția acordată acestei instituții.

Astfel, soțul supraviețuitor ar putea folosi perioada în care a trăit cu fostul soț înainte de căsătorie pentru a reduce, în fapt, numărul de ani de căsătorie necesari obținerii pensiei de urmaș, acesta devenind o condiție derizorie.

În plus, dacă ar admite că numărul de ani de căsătorie prevăzut de lege pentru a obține pensia de urmaș poate fi complinit prin adăugarea perioadei trăite împreună în afara căsătoriei, instanța de contencios constituțional s-ar substitui, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, legiuitorului, care, așa cum s-a arătat mai sus, se bucură de competența exclusivă de a reglementa condițiile de acordare a drepturilor de asigurări sociale ținând cont atât de valorile sociale protejate, cât și de resursele financiare disponibile.

Aşadar, atât timp cât, potrivit legii aplicabile, două persoane au dreptul de a se căsători, dar nu o fac, înseamnă că aleg să își asume toate consecințele juridice care derivă din această opțiune, astfel că sunt libere de obligațiile ce revin soților, potrivit legii, dar acceptă și renunțarea la drepturile ce derivă din statutul marital.

Potrivit legii nr. 263/2010, soțul supraviețuitor are dreptul la pensie de urmaș pe tot timpul vieții, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puțin 15 ani.

În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puțin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaș cuvenit soțului supraviețuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, consultarea doctrinei sau informații despre companii. 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here