Prin contestaţia formulată reclamantul D.D. în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Satului Bănăţean acesta a solicitat anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă nr. 9/25.02.2008, repunerea reclamantului în drepturile salariale de care a fost privat din cauza măsurii nelegale şi obligarea pârâtului la plata  cheltuielilor de judecată către reclamant.

În motivarea acțiunii, reclamantul  a arătat că  s-a aflat în incapacitate temporară de muncă (concediu medical), iar raportat la această situație pârâtul Muzeul Satului Bănăţean a emis în mod nelegal decizia de suspendare a contractului de muncă nr. 9/25.02.2008, fiind astfel privat de  drepturile salariale ce i s-ar fi cuvenit pe perioada respectivei suspendări.

Mai mult decât atât, reclamantul a apreciat că se impune  anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă nr. 9/25.02.2008 și pentru faptul că, în mod greșit, în conținutul deciziei respective s-a inserat și un temei de drept greșit, și anume referitor la suspendarea contractului de muncă pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau a copilului cu handicap, temei care nu corespunde cu situația sa, aceea a incapacității temporare de muncă (concediu medical).

În dovedirea acțiunii, reclamantul  a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. 

Ce apărări concrete a formulat pârâtul  în cauză?

Pârâtul  a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care acesta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, s-a susţinut că reclamantul s-a aflat în situaţia suspendării de drept a contractului de muncă (incapacitate temporară de muncă ), prevăzută de art. 50 lit. b) din Codul muncii, şi că din eroare s-a menţionat ca temei juridic al suspendării art. 51 lit. a) din Codul muncii.

Reclamantul nu a fost privat de nici un drept, beneficiind de indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cu începere de la 25.02.2008, în baza certificatului medical depus.

Totodată, s-a arătat că reclamantul nu s-a prezentat până în prezent la serviciu. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanța hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr.2516/19.06.2008, Tribunalul Timiş a admis contestaţia formulată de reclamantul D.D. împotriva deciziei de suspendare a contractului individual de muncă nr.9/25.02.2008, emisă de către pârâtul Muzeul Satului Bănăţean, a fost anulată decizia de suspendare a contractului de muncă nr. 9/25.02.2008, a fost dispusă repunerea reclamantului în drepturile salariale de care a fost privat din cauza măsurii nelegale şi pârâta a fost obligată la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Tribunalul a reţinut că decizia nr.9/25.02.2008, prin care s-a dispus suspendarea contractului de muncă al reclamantului, nu a fost emisă în condiţii de legalitate, deoarece s-au indicat dispoziţiile art. 51 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, referitoare la suspendarea contractului de muncă pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau a copilului cu handicap, ca temei de drept al suspendării şi care sunt incompatibile cu motivarea deciziei.

Indicarea greşită a temeiului de drept al suspendării contractului de muncă atrage nulitatea dispoziţiei de suspendare. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către   şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către pârât, iar curtea de apel a reţinut că acesta este întemeiat, drept pentru care l-a admis, a  fost modificată sentinţa recurată, în sensul respingerii acţiunii ca fiind lipsită de interes.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Din conţinutul deciziei de suspendare a contractului de muncă rezultă, fără dubiu, că s-a dispus suspendarea contractului de muncă pe perioada cât reclamantul se află în incapacitate temporară de muncă.

Conform art. 50 lit. b) din Codul muncii, pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă contractul de muncă se suspendă de drept.

Fiind vorba de o încetare de drept, decizia emisă de angajator este irelevantă, efectul fiind „ope legis”. Această decizie are doar un rol constatator. Ea nu produce efecte juridice.

În această situaţie, în speţă, lipseşte interesul pentru a anula decizia de suspendare.

Interesul reprezintă o condiţie necesară pentru pornirea procesului civil şi în lipsa căreia acţiunea este inadmisibilă, aspect neavut în vedere de către instanţa de fond.

Tribunalul a apreciat în mod nelegal că lipsa unor elemente obligatorii din conţinutul deciziei de suspendare a contractului individual de muncă ar atrage nulitatea acestuia. 

Extras din Decizia civilă nr. 2985/22.10.2008 , Curtea de Apel Timișoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, www.just.ro

Ai nevoie de Codul Muncii? Îl poți obține în varianta actualizată, în format PDF sau MOBI apăsând AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here