20 Ianuarie, 2019

Decizia de impunere ca titlu executoriu la executarea silită

Potrivit prevederilor art. 632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înțelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal, însă, titlul de creanță fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenței sale constituționale. 

Prin Decizia nr. 375/2018 a CCR se aduc, din nou, clarificări privind regimul special al creanței fiscal, în raport cu regimul general al executării silite din procedura civilă.

Decizia CCR a fost publicată în Monitorul oficial nr. 8 din 4 ianuarie 2019. 

Iată situaţia de fapt în cursul judecării căreia petenţii au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 226 alin. (2) raportat la art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul de procedură fiscală.

Dosarele – conexate la CCR – privesc cauze având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia arată, în esență, următoarele:

- deși executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, prin înlăturarea intervenției instanței în controlul de legalitate al începerii procedurii execuționale i s-a acordat acesteia un caracter administrativ ce încalcă principiul separației puterilor în stat. Prin dispozițiile din Codul de procedură fiscală referitoare la titlurile executorii, respectiv la creanța fiscală, sunt asimilate creanței fiscale atât creanța stabilită prin declarația de impunere, cât și cea stabilită prin decizia de impunere;

- faptul că organele de executare sunt libere să aprecieze asupra legalității unei decizii de impunere și a punerii ei în executare întocmai ca o instanță de judecată este vădit neconstituțional;

- prin aprecierea greșită de către executorul fiscal a îndeplinirii sau nu a condițiilor necesare punerii în executare, patrimoniul debitorului poate fi afectat în sensul micșorării nejustificate sau al imposibilității de reîntregire, ceea ce încalcă dreptul de proprietate privată;

- posibilitatea declanșării imediate a procedurii executării silite fără învestirea titlului executoriu (decizie de impunere) cu formula executorie încalcă principiile de drept care delimitează procedura învestirii cu formulă executorie de cea a încuviințării executării silite;

- nici contestația formulată împotriva unei decizii de impunere și nici contestația la executare formulată nu suspendă executarea silită pornită de către executorii fiscali/organele de executare, în condițiile în care instanța judecătorească nu poate cenzura legalitatea încuviințării executării silite mai înainte ca aceasta să își producă efectele juridice. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Iată cum au fost reţinute, de completul CCR, reglementările incriminate din Codul de procedură fiscală:

- Art. 93 alin. (2) lit. b): “(2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel: [...] b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”

- Art. 226 alin. (2): “În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanțele fiscale, principale și accesorii, neachitate la scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și comunicate în condițiile legii, precum și creanțele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.” 

Decizia şi motivarea CCR

Prin decizia pe care am menţionat-o deja, CCR a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate. Este interesant de văzut argumentele completului CCR, pe baza jurisprudenţei Curţii, din care reţinem:

- Nu poate fi reținută susținerea conform căreia titlurile executorii emise administrativ de către Ministerul de Finanțe sunt exceptate de la controlul judiciar, deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege.

- Procedura executării silite a creanțelor fiscale asigură garanții suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiție și a dreptului la apărare prin însuși faptul că oferă posibilitatea de a contesta executarea, iar, în cazul admiterii contestației și desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia.

- Legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea stingerii creanțelor fiscale prin executare silită, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. În aceste condiții, nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (1), deoarece dispozițiile de lege criticate nu exclud controlul judecătoresc, legiuitorul reglementând și în această materie posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condițiile procedurale stabilite de lege, astfel că acestea nu contravin nici principiului separației puterilor în stat.

- Potrivit prevederilor art. 632 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin aceasta înțelegându-se hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. În domeniul fiscal, însă, titlul de creanță fiscală devine ope legis titlu executoriu, dându-se astfel expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general adoptate de legiuitor în limitele competenței sale constituționale.

- În domeniul valorificării creanțelor fiscale, executarea silită a acestora sau a obligațiilor fiscale reprezintă o modalitate de stingere a obligației fiscale sau a creanței fiscale. Executarea silită prin care se urmărește valorificarea unor creanțe fiscale face obiectul unor reglementări juridice speciale, reglementări prevăzute de Codul de procedură fiscală.

- În ceea ce privește critica autoarei excepției de neconstituționalitate privind lipsa unei proceduri prealabile care să condiționeze procedura de executare silită în materia creanțelor fiscale, În dreptul comun, executarea silită, ca cea de-a doua fază a procesului civil, reprezintă procedura prin intermediul căreia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească ori printr-un act executoriu, îl constrânge, cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său care nu își execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu să le ducă la îndeplinire în mod silit.

- Potrivit reglementărilor speciale existente în materia creanțelor fiscale, în situația în care contribuabilii nu și-au executat obligațiile fiscale la data la care acestea au devenit exigibile, ia naștere, la această dată, dreptul statului de a trece la executarea silită a creanțelor fiscale fără a fi necesară o acțiune în justiție, în urma căreia să i se confere statului, prin instituțiile sale reprezentative, dreptul de a executa silit creanța fiscală sau orice altă procedură prealabilă cu caracter judiciar.

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu