O procedură necesară, aşa cum s-a constatat din litigii ajunse pe rolul instanţelor. Soluţia se regăseşte în Codul de procedură fiscală, iar recenta procedură vine să deblocheze aplicarea practică. Procedura de executare silită în cazul debitorilor care au de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţi sau instituţii publice a fost aprobată prin OPANAF nr. 3454/2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 968/2016.
Ce prevede Codul de procedură fiscală?
Tratând despre somaţie, ca prim pas la executarea silită, dispoziţile art.230 din Codul de procedură fiscală prevăd că, în cazul în care debitorul are de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţi sau instituţii publice, executarea silită se continuă prin poprirea acestor sume ori de câte ori, ulterior comunicării somaţiei, se depune la organul fiscal un document eliberat de autoritatea sau instituţia publică respectivă prin care se certifică că sumele sunt certe, lichide şi exigibile.
Cum funcţionează procedura?
Cererea debitorului. Aflat în situaţia prevăzută de textul de lege de mai sus, debitorul poate depune la organul fiscal competent o cerere însoţită de documentul eliberat de autoritatea sau instituţia publică, prin care solicită aplicarea prevederilor art. 230 din Codul de procedură fiscală.
Atestatul. La cerere, debitorul anexează, în original, documentul eliberat de autorităţile sau instituţiile publice prin care se certifică cuantumul sumelor certe, lichide şi exigibile pe care debitorul le are de încasat de la acestea, denumit în continuare atestat. În atestat figurează precizarea că actul este emis în vederea aplicării prevederilor art. 230 din Codul de procedură fiscală şi angajamentul că, de la data eliberării, autoritatea sau instituţia publică nu efectuează plăţi către debitor pentru stingerea sumelor cuprinse în atestat până la plata sumelor pentru care a fost înfiinţată poprirea sau până la comunicarea de către organele fiscale a deciziei de ridicare a măsurii de executare silită asupra sumelor datorate debitorului de către terţi sau a înştiinţării că nu sunt în curs noi măsuri de executare silită, după caz.
Mai departe, procedura diferă după stadiul în care se află executarea silită.
Continuarea măsurilor de executare silită
În situaţia în care executarea silită este începută, iar debitorul depune la organul fiscal competent cererea şi atestatul, se continuă prin poprirea sumelor certe, lichide şi exigibile datorate debitorului de către instituţia sau autoritatea publică, acestea din urmă indisponibilizând sumele după cum urmează:
- în limita cuantumului sumelor certe, lichide şi exigibile, înscrise în atestat, în situaţia în care valoarea creanţelor, înscrise în titlurile executorii, este mai mare sau egală decât acesta;
- în limita creanţelor rămase nestinse din titlurile executorii, în situaţia în care cuantumul sumelor certe, lichide şi exigibile, înscrise în atestat, este mai mare decât acestea.
Ridicarea măsurilor de executare silită
În situaţia în care, ulterior luării unor măsuri de executare silită, debitorul depune la organul fiscal competent cererea şi atestatul eliberat de o autoritate sau o instituţie publică, măsurile de executare silită se ridică în cel mult 7 zile de la confirmarea de către autoritatea sau instituţia publică a primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra sumelor înscrise în atestatul emis de acestea, cu excepţia cazului în care autoritatea sau instituţia publică comunică faptul că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit.
În situaţia în care suma înscrisă în atestat este mai mică decât cuantumul creanţelor înscrise în titlurile executorii în temeiul cărora au fost înfiinţate popriri şi/sau instituite sechestre, precum şi a eventualelor cheltuieli de executare, organul fiscal competent procedează astfel:
- ridică popririle înfiinţate la terţi sau bănci, după caz, în limita sumei înscrise în atestat;
- ridică sechestrele instituite asupra bunurilor proprietate a debitorului în limita sumei înscrise în atestat, după caz, iar continuarea măsurilor de executare silită pentru recuperarea diferenţei de sumă se face cu respectarea limitei prevăzute la art. 227 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, respectiv în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare, cu excepţia cazului în care din motive obiective în legătură cu situaţia patrimonială a debitorului acest nivel nu poate fi respectat.
Dacă atestatul emis de autoritatea sau instituţia publică a fost depus de debitor după ulterior stingerii sumelor pentru care s-a început executarea silită, atestatul se ia în considerare pentru următoarele executări silite.
Formulare folosite în Procedură
Prin ordinul preşedintelui ANAF nr. 3454/2016 au fost aprobate şi formularele necesare, astfel:
- Cerere privind aplicarea prevederilor art. 230 din Codul de procedură fiscală;
- Atestatul emis de autorităţile sau instituţiile publice;
- Înştiinţare privind aplicarea prevederilor art. 230 din Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
- Decizie prin care se ia act de retragerea cererii;
- Adresă de înfiinţare a popririi asupra sumelor pe care debitorul le are de încasat de la autorităţi sau instituţii publice;
- Decizie de ridicare a măsurilor de executare silită a sumelor pe care debitorul le are de încasat de la autorităţi sau instituţii publice.
Ai nevoie de Codul de procedură fiscală din 2015? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!