Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ)- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14/17.02.2020 a  admis  sesizarea formulată de  Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 2.688/113/2018 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că:

În interpretarea art. 5 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la prevederile art. 154 alin. (1) lit. d), art. 155 și 114 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deținătorii titlului de Luptător cu Rol Determinant nu datorează contribuție la asigurările sociale de sănătate pentru indemnizațiile primite în temeiul Legii nr. 341/2004.

Decizia ÎCCJ nr. 14/17.02.2020  a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.  513/16.06.2020 și menţionăm faptul că, potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I (adică de la data de 16.06.2020).

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

Prin Cererea înregistrată cu nr. 2.688/113/2018 pe rolul Tribunalului Brăila – Secția I civilă (disjunsă din dosarul înregistrat pe rolul aceleiași instanțe la data de 07.08.2018, cu nr. 1.627/113/2018), reclamanții A, B, C, D, E și F au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani reținute nelegal cu titlu de cotă de contribuții de asigurări sociale de sănătate de 5,5% din drepturile încasate potrivit Legii nr. 341/2004, începând cu luna iunie 2014. Totodată, au solicitat obligarea pârâtei la respectarea dispozițiilor legale în materie, îndeosebi a Codului fiscal, începând cu luna august, în sensul de a nu mai reține această cotă din drepturile bănești încasate potrivit Legii nr. 341/2004.

În motivarea acțiunii, în esență, reclamanții au arătat că au calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant, conform prevederilor Legii nr. 341/2004. Această lege prevede acordarea unor drepturi, printre care și o indemnizație lunară, iar potrivit art. 5 alin. (2) drepturile astfel acordate nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi.

Codul fiscal stabilește în mod imperativ, la art. 155 alin. (1), categoriile de venituri supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate. Art. 153 alin. (1) din Codul fiscal enumeră limitativ cine datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate.

Nici Legea nr. 95/2006 nu instituie reținerea unei sume de bani din drepturile acordate în baza Legii nr. 341/2004, astfel că indemnizațiile lunare acordate în temeiul acestui din urmă act normativ nu constituie venituri, nu se impozitează și nu generează obligația plății de asigurări sociale de sănătate.

Cu toate acestea, pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila reține, în mod ilegal, coeficientul de 5,5% din indemnizația specială drept contribuție de asigurări sociale de sănătate și virează sumele la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în condițiile în care între aceasta și reclamanți nu există raport juridic civil.

Reclamanții au mai susținut că sunt îndeplinite condițiile plății nedatorate, conform art. 1.341 din Codul civil.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 07.08.2015, față de dispozițiile art. 2.517 din Codul civil și data înregistrării acțiunii pe rolul instanței.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că instituția a emis decizii prin care reclamanților, deținători ai titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant, prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004, le-a fost acordată indemnizația de gratitudine prevăzută de art. 4 alin. (4) din lege, începând cu data de 01.01.2015. De asemenea, prin aceleași decizii, reclamanților le-a fost menținută și indemnizația lunară prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din același act normativ.

A invocat prevederile art. 224 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, susținând că din acestea rezultă că sunt scutite de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate doar persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004, respectiv persoanele cărora li s-a recunoscut titlul de Luptător Rănit, iar reclamanții nu au făcut dovada că ar deține acest titlu. De asemenea a menționat dispozițiile art. 154 din Codul fiscal, care printre persoanele fizice exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate enumeră tot persoanele cărora li s-a acordat titlul de Luptător Rănit.

Pârâta a mai susținut că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, invocate de reclamanți, nu au relevanță în speță, textul de lege vorbind doar despre neimpozitarea acestor indemnizații, și nicidecum despre nereținerea cotei de contribuții de asigurări sociale de sănătate, care reprezintă o contribuție la bugetul asigurărilor sociale de sănătate, iar nu un impozit.

Prin art. 2 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sunt încadrate în categoria contribuțiilor sociale, și nu în cea a impozitelor.

Mai mult decât atât, Legea nr. 341/2004 reglementează prin art. 5, în mod expres și limitativ, beneficiile acordate persoanelor ale căror drepturi s-au stabilit conform acestei legi, iar printre ele nu se numără și scutirea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate.

Pârâta a considerat nefondată solicitarea reclamanților de a li se restitui sumele reținute sub formă de contribuție de asigurări sociale de sănătate începând cu data de 1 iunie 2014, întrucât dispozițiile art. 224 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006 se regăseau în forma în vigoare la acea dată a Legii nr. 95/2006, la art. 213 alin. (1) lit. c), și atât conform legislației în vigoare la data de 1 iunie 2014, cât și conform legislației în vigoare la acest moment, cererea reclamanților de scutire de la plata contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate este lipsită de temei legal.

A formulat și cerere de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, chemata în garanție să fie obligată să o despăgubească cu sumele reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, motivat de faptul că, potrivit Legii nr. 95/2006, contribuția de asigurări de sănătate s-a virat la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, gestionat de această instituție.

Reclamanții au formulat cerere de modificare a pretențiilor formulate, prin care și-au restrâns pretențiile la perioada 07.08.2015-01.08.2018.

Prin notele scrise depuse la data de 04.12.2018, pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila a invocat excepția autorității de lucru judecat față de reclamanți, motivată de soluționarea de către instanțele judecătorești a unor cauze cu obiect similar, dar care vizau alte perioade anterioare celor solicitate prin prezenta acțiune.

Chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 10.12.2014 și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În esență, a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât deciziile prin care reclamanților le-a fost acordată indemnizația de gratitudine au fost emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Brăila, care a emis și talonul de plată a indemnizației lunare și care, de asemenea, reține și virează contribuția de asigurări sociale de sănătate.

Cât privește excepția prescripției a invocat prevederile art. 2.500 alin. (1), art. 2.523 și 2.517 din Codul civil.

În motivarea excepției inadmisibilității cererii de chemare în garanție a făcut referire la Decizia nr. 10/19.09.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786/04.11.2011, și la faptul că între Casa Națională de Asigurări de Sănătate și titularul cererii de chemare în garanție din prezenta cauză nu există nicio obligație legală sau contractuală de garanție ori despăgubire.

Pe fondul cauzei, chemata în garanție a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, invocând prevederile art. 154 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, cu referire la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 341/2004.

Prin Sentința civilă nr. 102/14.02.2019, Tribunalul Brăila – Secția I civilă a respins acțiunea ca nefondată și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, invocând, în esență, înțelegerea greșită a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 prin raportare la art. 3 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, respectiv ale art. 153 alin. (1) lit. a)-h) și art. 154 lit. d) din Codul fiscal, în opinia acestora dispozițiile ce privesc scutirea de la plata contribuției de asigurări de sănătate aplicându-se și în cazul persoanelor care dețin titlul prevăzut de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004.

Apelul astfel declarat a fost înregistrat cu nr. 2.688/113/2018, la data de 21.05.2019, pe rolul Curții de Apel Galați, ca ultimă instanță, în sensul prevederilor art. 155 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

Din oficiu, Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a pus în discuția părților sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura reglementată de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept în discuție.

Prin Încheierea din 10.10.2019, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here