Lumeajustitiei.ro a aratat, recent, ca la nivelul Consiliul Superior al Magistraturii continua sa se acorde sporul de 25% pentru ore suplimentare de munca pentru aparatul tehnic, si a dat publicitatii deciziile prin care li s-au fixat salariile celor trei consilieri adusi din presa la cabinetul presedintelul Horatius Dumbrava. Aceasta modalitate de plata prin includerea sporului de ore suplimentare vine, insa, in contradictie flagranta cu legea, dar mai ales cu Decizia nr.2930 din 20.05.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, decizie data in dosarul in care mai multi reclamanti – angajati ai Consiliului Superior al Magistraturii – au chemat in judecata paratul CSM, tocmai pe acest subiect: acordarea sporului orelor suplimentare si includerea acetuia in salariul de baza.
Judecand cauza, magistratii ICCJ au examinat conditiile impuse de legiuitor, constatand ca si inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 329/2009, sporul pentru munca suplimentara nu putea fi acordat in toate lunile unui an in acelasi cuantum si ca atare nu putea exista un procent fix lunar. La aceasta observatie s-au adaugat prevederile Legii nr. 329/2009, prin care pana la data de 31 decembrie 2010, munca suplimentara s-a compensat numai cu ore libere, fara a fi platite intrucat ”legiuitorul a exclus plata muncii suplimentare, obligand angajatorul sa compensezea aceasta munca prin ore libere. ICCJ a aratat ca dreptul de a primi sporul pentru orele suplimentare nu se inscrie – in sensul jurisprudentei CEDO, in categoria de bun in patrimoniu persoanei. ”De asemenea, legiuitorul a conditionat orele suplimentare la un numar maxim de 360 ore anual si de emiterea unei dispozitii a conducatorului sectorului de activitate, situatie in care dreptul respectiv nu avea caracter de creanta certa, ci era numai o simpla speranta a persoanelor respective”, au concluzionat judecatorii ICCJ.
Drept urmare solutia instantei de recurs a fost urmatoarea: ”Avand in vedere ca potrivit art. 11 din Legea nr. 329/2009, sporul pentru munca suplimentara nu mai face parte din salariu, in luna decembrie 2009, ca reglementarea nationala nu incalca dreptul la un bun pentr ca acel spor era conditionat, motivel de recurs fiind fondate, in baza art. 312 Cod procedura civila, recursul se va admite, se va modifica sentinta porimei instante si se va respinge actiunea reclamantilor ca neintemeiata”. Decizia ICCJ este irevocabila.
CSM e cel care a facut recurs impotriva solicitarii angajatilor din aparatul tehnic
In acest proces, initial, la fond, Curtea de Apel Bucuresti a mentinut sporul de 25%, dupa ce reclamantii din aparatul tehnic al CSM aratasera ca ei presteaza munca suplimentara la CSM, in mod sistematic, prin natura obligatiilor de serviciu si au dreptul la unspor cuprins intre 10-25% calculat la salariul de baza si care face parte din acesta. In realitate, potrivit legii, in toate institutiile statului, MAI, MApN, ministere etc, nu se mai acorda decat timp liber pentru munca suplimentara. De ce la CSM este altfel, ramane sa stabileasca Curtea de Conturi! Culmea e ca in procesul mai sus prezentat, insusi CSM a declarat recursul (chiar in ultima zi permisa de lege) pentru a sustine ca sporul de 25% nu e legal, chiar daca, asa cum am artata, initial Curtea de Apel Bucuresti daduse dreptate angajatilor.
Surse din CSM ne-au precizat ca presedintele Horatius Dumbrava nu ar fi vrut sa aplice Decizia ICCJ pentru ca ar fi considerat-o ”nepopulara”. Ceea ce ii aducea un minus de imagine. Daca lucurile stau asa – si e datoria Curtii de Conturi sa o verifice – este grav daca prin aceasta neaplicare a unei hotarari irevocabile a ICCJ, insusi seful CSM este cel care incalca legea. In aceste conditii tot personalul din aparatul tehnic al CSM este expus pericolului de a fi obligat, pe viitor, daca Curtea de Conturi va face verificari, sa dea inapoi tot cuantumul dat ca spor de ore suplimentare. Va imaginati ce catrastofa va fi pe buzunarul unora dintre angajatii CSM!
