Magistratii Curtii de Apel Bucuresti care au decis, recent, eliberarea din arest a oamenilor de afaceri Sorin Ovidiu Vantu, Liviu Luca si a altora opt, in dosarul PetromService, si-au motivat miercuri decizia de a pune liber tot lotul. In esenta, judecatorii au stabilit ca incadrarile juridice in cauza nu sunt conforme cu realitatea, ca in dosar nu exista o constatare a prejudiciului facuta de un specialist, ci doar estimari ale procurorilor, ca anchetatorii nu au adus nici macar indicii care sa sugereze ca inculpatii vor incerca sa zadarniceasca adevarul sau sa impiedice aflarea adevarului. In acest context, Curtea a statuat ca fata de o parte dintre cei 10 inculpati care au declarat recurs impotriva arestarii decise de Tribunalul Bucuresti, procurorii au dispus anterior, in alte cauze, masuri restrictive de libertate, de exemplu, obligarea de a nu parasi localitatea sau tara, care sunt in continuare in vigoare, ceea ce inseamna, pe de o parte, ca aceste masuri au fost eficiente si suficiente, dar si ca pericolul concret reprezentat de inculpati poate fi estompat prin masuri alternative. In final, instanta a atras atentia ca procurorii (amintim ca unul dintre procurorii de caz a fost Horia Valentin Selatu din Parchetul General – foto) au avut o dubla masurain aceasta cauza: astfel, in timp ce pentru cei 10 inculpati au cerut arestarea, pentru un alt inculpat din dosar, aflat intr-o situatie juridica similara, au dispus doar o masura restrictiva de libertate!
CAB a admis ca exista indicii de comitere a unor infractiuni, insa a atras atentia procurorilor ca urmarirea penala are multe lipsuri
In motivarea deciziei Curtii de Apel Bucuresti s-a mentionat ca exista indicii privind comiterea unor infractiuni de catre inculpati, insa au fost revelate multe dintre problemele urmaririi penale. “Raportat la situatia de fapt astfel prezentata de procurori si la probatoriul administrat panain prezent, invocat in sustinerea acesteia, Curtea accepta, indeosebi prin prisma circuitelor financiare relevate, existenta unor indicii, indeajuns de temeinice pentru faza incipientain care se afla ancheta, privind savarsirea de catre inculpati a unor fapte susceptibile de a imbraca un caracter penal, remarcand insa ca acele fapte nu sunt inca precis determinate si suficient probate, sub aspectul modalitatii de comitere si consecintelor produse, iar incadrarea juridica data acestora este discutabila, cel putin din perspectiva infractiunii premisa de delapidare cu consecinte deosebit de grave, in formele de participatie ale coautoratului si respectiv complicitatii, astfel incat se impune lamurirea lor, pe parcursul urmaririi penale aflate in desfasurare. (…) Procurorii au omis sau, in orice caz, au evitat, in pofida incadrarii juridice stabilite, sa precizeze, in concret, in care dintre modalitatile alternative (insusire, folosire sau traficare de bani, valori sau alte bunuri aflate in administrare), prevazute de textul incriminator invocat cu privire la elementul material al laturii obiective a infractiunii, au incadrat actiunile inculpatilor, astfel ca, raportat la situatia de fapt prezentata, actiunile retinutein sarcina acestora par a se incadra, mai degraba, in infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. (…) Sub acest aspect, Curtea mentioneaza ca, in aceasta faza procesuala, judecatorul nu poate suplini omisiunea procurorilor de a indica, in actul de inculpare, insasi actiunea ce constituie elementul material al infractiunii retinute in sarcina inculpatilor si nici cenzura incadrarea juridica stabilita de acestia, dar, in acelasi timp, nu poate valida acea incadrare, prin emiterea mandatelor de arestare preventiva, (…)in conditiile in care incadrarea juridica invocata nu corespunde situatiei de fapt prezentate”.
Instanta a constatat ca procurorii nu au cerut inlocuirea sau revocarea altor masura restrictive de libertate existente pe numele inculpatilor in alte dosare
Cu privire la prejudiciul pe care procurorii l-au estimat in cauza, cei trei judecatori ai Curtii de Apel Bucuresti au constatat “lipsa unei expertize sau macar a unei constatari tehnico-stiintifice, care sail confirme, astfel ca, in absenta administrarii acestor mijloace de proba, valoarea anterior mentionata nu poate fi retinuta ca fiind precis determinata, ea fiind stabilita de procurori pe baza unor simple procese verbale, intocmite tot de acestia, prin utilizarea informatiilor obtinute pe calea comisiei rogatorii dispuse in Republica Moldova, dar si prin accesarea unor pagini de internet ale unor institutii publice din tara respectiva. Astfel, in referatul procurorilor, se sustine ca inculpatii anterior mentionati ar putea saingreuneze administrarea probelor cu privire la alte fapte cercetate, privind achizitii desfasurate in modalitati similare. (…) Curtea constata, pe de o parte, ca, din actele prezentate, nu rezulta ca, fata de inculpati, ar fi fost inceputa urmarirea penalasi pentru alte fapte decat cele anterior analizate, iar, pe de alta parte, capericolul de zadarnicire a aflarii adevarului, ca motiv de arestare preventiva, trebuie sa se refere exclusiv la faptele cu privire la care se solicita aceasta masură, iar nicidecum la alte fapte (oricum, necunoscute instantei)”. CAB a constatat de asemenea ca, desi procurorii au sustinut ca, lasati in libertate, inculpatii ar putea fie sa zadarniceasca adevarul, fie sa comita alte infractiuni, anchetatorii nu au mentionat nicio modalitate prin care aceste doua lucruri s-ar putea petrece. Cu privire la pericolul concret pe care cei 10 inculpati l-ar putea reprezenta, Curtea a aratat ca acesta trebuie sa fie real si actual, „obiectivat de situatii faptice concrete, din care sa rezulte, in mod pertinent, iar nu pur afirmativ, ca, fara privarea de libertate a inculpatului, societatea ar fi intr-adevar expusa unei amenintari serioase. In speta, o astfel de stare de pericol nu se identifica, in mod obiectiv, cu caracter de actualitate, in cazul niciunuia dintre cei zece inculpati (…) dovada incontestabila a acestui fapt este aceea ca, din datele pe care le detine Curtea, in niciunul dintre dosarele anterior mentionate, Parchetul nu a solicitat panain prezent inlocuirea masurii obligarii de a nu parasi tara cu masura arestarii preventive(…)”. In final, CAB a aratat ca procurorii au avut un comportament diferit fata de un inculpat din acest caz care avea o situatie juridica similara cu cei 10 pentru care s-a cerut si obtinut in fond arestarea. “In aceste conditii, intrucat, in lipsa incidentei altor temeiuri de arestare preventiva, nu se constata elemente de diferentiere intre inculpatii urmariti penal, nici macar in ceea ce priveste comportamentul procesual, Curtea nu gaseste nicio justificare rationala pentru a aplica celor zece inculpati la care se refera propunerea de arestare preventiva dedusa judecatii un alt tratament juridic decat cel pe care procurorii insisi au inteles sa-l adopte fata de inculpatul anterior mentionat, pentru fapte similare”.
