După seria de materiale de analiză, prezentate de LegeStart imediat după publicare viitorului Cod fiscal, citiţi mai jos despre reglementările aplicabile începând cu 2016 la microîntreprinderi.

O microîntreprindere este o persoană juridică română care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 65.000 euro şi îndeplineşte şi celelalte condiţii specifice (vezi caseta foto). 

impozit_microintreprinderi_NCF
Sursa foto: Lege5.ro

Cotele de impozitare

Cota de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor este 3%.

Microîntreprinderi nou-înfiinţate. Vor fi impozitate cu numai 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării persoanele juridice române nou-înfiinţate şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

  • au cel puţin un salariat;
  • sunt constituite pe o durată mai mare de 48 de luni;
  • acţionarii/asociaţii lor nu au deţinut titluri de participare la alte persoane juridice, cota de impozitare este 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării persoanei juridice române.

Cota redusă de impozitare se aplică până la sfârşitul trimestrului în care se încheie perioada de 24 de luni. Prevederile se aplică dacă, în cadrul unei perioade de 48 de luni de la data înregistrării, microîntreprinderea nu se află în următoarele situaţii:

  • lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
  • dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
  • inactivitate temporară, potrivit legii;
  • declararea pe propria răspundere a nedesfăşurării de activităţi la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
  • majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acţionari/asociaţi;
  • acţionarii/asociaţii săi vând/cesionează/schimbă titlurile de participare deţinute.

Cota redusă de impozitare şi condiţia existenţei a cel puţin un salariat

Condiţia ca microîntreprinderea să aibă cel puţin un salariat se consideră îndeplinită dacă angajarea se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrării persoanei juridice respective.

În cazul în care persoana juridică română nou-înfiinţată nu mai are niciun salariat în primele 24 de luni, aceasta revine la cota de impozitare de 3% începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea. Pentru persoana juridică cu un singur salariat, al cărui raport de muncă încetează, condiţia legată de existenţa unui salariat se consideră îndeplinită dacă în cursul trimestrului respectiv este angajat un nou salariat.

Condiţia se consideră îndeplinită şi în cazul microîntreprinderilor care:

  • au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parţial dacă fracţiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
  • au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remuneraţia acestora este cel puţin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.

Cine se încadrează în sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii?

Microîntreprinderile aplică impozitul începând cu anul fiscal următor celui în care îndeplinesc condiţiile specifice acestor entităţi.

Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic, iar în cazul unei microîntreprinderi care se înfiinţează sau îşi încetează existenţa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

O persoană juridică română nou-înfiinţată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă, la data înregistrării în registrul comerţului, capitalul social al acesteia este deţinut de persoane, altele decât statul şi unităţile administrativ-teritoriale.

Activităţi care decad entitatea din regimul de microîntreprindere. Nu se încadreaza ca microîntreprindere persoana juridică nou-înfiinţată dacă, începând cu data înregistrării în registrul comerţului, intenţionează să desfăşoare activităţile în domeniile: bancar; al asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii; al jocurilor de noroc; de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale.

Dreptul de opţiune. Persoana juridică română nou-înfiinţată care, la data înregistrării în registrul comerţului, are subscris un capital social reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro poate opta să aplice prevederile privin dimpozitul pe profit. Opţiunea este definitivă, cu condiţia menţinerii valorii capitalului social de la data înregistrării, pentru întreaga perioadă de existenţă a persoanei juridice respective. În cazul în care această condiţie nu este respectată, persoana juridică aplică prevederile privind impozitarea microîntreprinderilor, începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea reprezentând echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro de la data înregistrării, dacă sunt îndeplinite condiţiile specifice de existenţă a microîntreprinderii.

Reguli de ieşire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii în cursul anului

Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre aceste limite. Limitele fiscale se verifică pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar precedent.

Microîntreprinderile care în cursul unui trimestru încep să desfăşoare activităţi din categoria celor restricţionate datorează impozit pe profit începând cu trimestrul respectiv.

Calculul şi plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care se încadrează la impozitul pe profit se efectuează luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.

Baza impozabilă

Baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

  • veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
  • veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;
  • veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;
  • veniturile din subvenţii;
  • veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
  • veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
  • veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
  • veniturile din diferenţe de curs valutar;
  • veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
  • valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul “709”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
  • veniturile aferente titlurilor de plată obţinute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, titulari iniţiali aflaţi în evidenţa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moştenitorii legali ai acestora;
  • despăgubirile primite în baza hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;
  • veniturile obţinute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenţie de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.

Pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă astfel determinată  se adaugă următoarele:

  • valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul “609”, potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
  • în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care îşi încetează existenţa, diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanţelor şi datoriilor cu decontare în funcţie de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului;
  • rezervele, cu excepţia celor reprezentând facilităţi fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezerva legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil şi nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinaţiei rezervei, distribuirii acesteia către participanţi sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv;
  • rezervele reprezentând facilităţi fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost şi plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanţi sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situaţia în care rezervele fiscale sunt menţinute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.

În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziţie a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcţiune, potrivit legii.

Ai nevoie de Noul Cod fiscal? Poţi cumpăra actul în format PDF de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here