În Codul fiscal, răspunsul se regăseşte în art. 48 care tratează despre regulile generale de stabilire a venitului net anual din activităţi independente, determinat pe baza contabilităţii în partidă simplă.

Punctăm, în acest material, câteva aspecte de interes, având în vedere că, atât textul din Cod, cât şi Normele de aplicare au suferit modificări.

● Regula generală. Cu începere de la 1 ianuarie 2010, venitul net din activităţi independente se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.

Excepţii. Fac excepţie de la această regulă:

– contribuabilii care realizează venituri comerciale din activităţi de producţie,comerţ sau prestări de servicii ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât venituri din profesii libere, precum şi din practicarea unei meserii (conform modificărilor aduse prin Legea nr.71/2011, începând cu 1 octombrie 2011). În situaţia acestora, venitul net anual se determină pe baza normelor de venit de la locul desfăşurării activităţii.

– contribuabilii care realizează venitul din drepturile de proprietate intelectuală şi pentru care venitul net se stabileşte prin scăderea din venitul brut a unei cheltuieli deductibile egală cu 20% din venitul brut, precum şi a contribuţiilor sociale obligatorii plătite.

Sfera de cuprindere a venitului brut. Semnalăm, aici, prin efectul modificării aduse de Legea nr. 71/2011, cu începere de la 1 octombrie 2011, referirea la “câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, exclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii” (până la data modificării, textul în cauză prevedea câştigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii, utilizate într-o activitate independentă, inclusiv contravaloarea bunurilor rămase după încetarea definitivă a activităţii, cu excepţia reorganizărilor, când se păstrează destinaţia bunurilor. Celelalte categorii rămân neschimabate şi se referă la:

– sumele încasate şi echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfăşurarea activităţii;

– veniturile sub formă de dobânzi din creanţe comerciale sau din alte creanţe utilizate în legătură cu o activitate independentă;

– veniturile din angajamentul de a nu desfăşura o activitate independentă sau de a nu concura cu o altă persoană;

– veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de plată apărute în legătură cu o activitate independentă.

– veniturile înregistrate de casele de marcat cu memorie fiscală, instalate ca aparate de taxat pe autovehiculele de transport persoane sau bunuri în regim de taxi.

Nu sunt considerate venituri brute: aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia; sumele primite sub formă de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice; sumele primite ca despăgubiri; sumele sau bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.

Condiţii de deductibilitate. Semnalăm, şi aici, o condiţie nouă, introdusă prin O.G. nr.30/2011, cu începere de la 1 ianuarie 2012. Astfel, pentru a fi deductibile, cheltuielile aferente veniturilor trebuie să respecte regulile privind deducerea cheltuielilor reprezentând investiţii în mijloace fixe pentru cabinetele medicale. Rămân nemodificate celelalte condiţii, respectiv:

– să fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

– să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;

– să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute în titlul II, după caz;

– cheltuielile cu primele de asigurare să fie efectuate pentru: active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii; activele ce servesc ca garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care este autorizat contribuabilul; prime de asigurare pentru asigurarea de risc profesional; persoane care obţin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu, cu condiţia impozitării sumei reprezentând prima de asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plăţii de către suportator.

Prevederi ale Normelor de aplicare

În venitul brut se includ toate veniturile în bani şi în natură, cum ar fi: venituri din vânzarea de produse şi de mărfuri, venituri din prestarea de servicii şi executarea de lucrări, venituri din vânzarea sau închirierea bunurilor din patrimoniul afacerii, venituri obţinute din valorificarea bunurilor mobile sub forma deşeurilor din patrimoniul afacerii prin centrele de colectare a deşeurilor şi orice alte venituri obţinute din exercitarea activităţii, inclusiv încasările efectuate în avans care se referă la alte exerciţii fiscale, precum şi veniturile din dobânzile primite de la bănci pentru disponibilităţile băneşti aferente afacerii, din alte activităţi adiacente şi altele asemenea.

În venitul brut se includ şi veniturile încasate ulterior încetării activităţii independente, pe baza facturilor emise şi neîncasate până la încetarea activităţii. În venitul brut al afacerii se include şi suma reprezentând contravaloarea bunurilor şi drepturilor din patrimoniul afacerii care trec pe parcursul exercitării activităţii şi la încetarea definitivă a acesteia în patrimoniul personal al contribuabilului, operaţiune considerată din punct de vedere fiscal o înstrăinare. Evaluarea acestora se face la preţurile practicate pe piaţă sau stabilite prin expertiză tehnică.

În cazul încetării definitive a activităţii, din punct de vedere fiscal, sumele obţinute din valorificarea bunurilor şi drepturilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi: mijloacele fixe, obiectele de inventar şi altele asemenea, precum şi stocurile de materii prime, materiale, produse finite şi mărfuri se includ în venitul brut.

În cazul schimbării modalităţii de exercitare a unei activităţi, precum şi al transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, în condiţiile continuării activităţii, se include în venitul brut al afacerii care urmează să se transforme/schimbe şi contravaloarea bunurilor şi drepturilor care trec în patrimoniul afacerii în care s-a transformat/schimbat.

În cazul bunurilor şi al drepturilor neamortizabile care trec în patrimoniul altei afaceri prin schimbarea modalităţii de exercitare a unei activităţi şi/sau transformarea formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, acestea se înscriu în Registrul-inventar la valoarea înscrisă în evidenţa contabilă din care provin şi nu constituie cheltuială deductibilă din veniturile noii activităţi.

Nu constituie venit brut următoarele: aporturile făcute la începerea unei activităţi sau în cursul desfăşurării acesteia; sumele primite sub formă de credite bancare ori de împrumuturi de la persoane fizice sau juridice; sumele primite ca despăgubiri; sumele ori bunurile primite sub formă de sponsorizări, mecenat sau donaţii.

În cazul începerii unei activităţi ca urmare a schimbării modalităţii de exercitare a activităţii şi/sau transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, aporturile aduse în noul patrimoniu nu constituie venit brut.

În cazul schimbării modalităţii de exercitare a unei activităţi şi/sau al transformării formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, în timpul anului, venitul net/pierderea se determină separat pentru fiecare perioadă în care activitatea independentă a fost desfăşurată de contribuabil într-o formă de organizare prevăzută de lege.

Venitul net anual/Pierderea anuală se determină prin însumarea venitului net/pierderii înregistrat/înregistrate în toate perioadele fiscale din anul fiscal în care a avut loc schimbarea şi/sau transformarea formei de exercitare a activităţii. Venitul net anual/Pierderea anuală se înscrie în declaraţia privind venitul realizat. Pierderea fiscală înregistrată în anul în care a avut loc schimbarea şi/sau transformarea formei de exercitare a activităţii se reportează şi se compensează potrivit regulilor de reportare prevăzute la art. 80 din Codul fiscal.

Reţinem că, din Norme, a dispărut textul explicativ privind “reorganizarea” care preciza că este vorba despre orice schimbare a modalităţii de exercitare a unei activităţi, precum şi transformarea formei de exercitare a acesteia într-o altă formă, potrivit legislaţiei în materie, pentru activităţi care generează venituri supuse impozitului pe venit, în condiţiile continuării activităţii.

Cheltuieli deductibile. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, astfel cum rezultă din evidenţele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art. 48 alin. (4)-(7) din Codul fiscal. Reguli generale aplicabile pentru deducerea cheltuielilor efectuate în scopul realizării veniturilor sunt şi următoarele:

– să fie efectuate în interesul direct al activităţii;

– să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu documente;

– să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite, inclusiv în cazul cheltuielilor reprezentând plăţi efectuate în avans care se referă la alte exerciţii fiscale.

Exemple de cheltuieli deductibile. Semnalăm modificarea unuia dintre exemplele enumerate în Norme, respectiv cel care se referă la „cheltuielile cu pregătirea profesională pentru contribuabili şi salariaţii lor, potrivit legii”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here