Problemă întâlnită în practică: Cum se procedează atunci când se constată că un expert contabil este numit de instanţă să realizeze o expertiză contabilă la o societate, la care acesta a avut funcţie de contabil cu atribuţii legate de contabilitatea primară?

1. Independenţa, integritatea şi obiectivitatea profesionistului contabil constituie principii fundamentale instituite prin Codul etic naţional al profesioniştilor contabili din România, determinate de necesitatea protecţiei expertului contabil în activitatea de a elabora expertize contabile.

 

2. Potrivit art. 12 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, „(1) Experţilor contabili şi contabililor autorizaţi le este interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici sau pentru instituţiile la care sunt salariaţi şi pentru cei cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori se află în concurenţă. De asemenea, le este interzis să efectueze lucrări pentru operatorii economici, în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv sau soţi ai administratorilor. (2) Experţii contabili şi contabilii autorizaţi nu pot efectua pentru terţi lucrările prevăzute la art. 6 şi 10, în situaţia în care există elemente care atestă starea de conflict de interese sau de incompatibilitate. (..)”.

3. Conform Standardului profesional nr. 35 emis de CECCAR, „Solicitările adresate experţilor contabili privind efectuarea de expertize contabile nu pot fi refuzate decât dacă există motive te meinice. Totuşi, expertul contabil, înainte de a accepta efectuarea unei expertize contabile, trebuie să îşi analizeze posibilitatea de a-şi îndeplini misiunea ţinând seama în special de regulile de independenţă şi competenţă. ”

4. Expertul contabil se află în incompatibilitate dacă există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă el, soţul (soţia) sau o rudă apropiată, în soluţionarea cauzei într-un anumit mod care l-ar determina pe expertul contabil să fie subiectiv. Concret, expertul este în incompatibilitate când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă.

5. Situaţia în care expertul desemnat de instanţă a luat parte la întocmirea actelor primare, a evidenţelor contabile sau la elaborarea situaţiilor financiare care fac obiectul dosarului supus judecăţii poate fi considerată o împrejurare din care rezultă că expertul este interesat şi prin urmare acesta ar fi subiectiv. Orice împrejurare din care rezultă că expertul este interesat se încadreaza în caz de incompatibilitate.

6. Expertizele contabile trebuie realizate în mod responsabil. Potrivit art. 43 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, „Exercitarea oricărei atribuţii specifice calităţii de expert contabil sau de contabil autorizat de către persoane neautorizate constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.”

7. Imediat după numire sau de îndată ce a luat cunoştinţă de unul dintre motivele care conduc la incompatibilitate, expertul contabil are obligaţia să comunice în scris despre aceasta instanţei care l-a numit şi care va dispune în consecință. Concret, orice situaţie care nu generează protecţia expertului contabil trebuie adusă fără întârziere la cunoştinţa instanţei.