Cum se înregistrează în contabilitate transferul şi vânzarea mărfurilor în regim de consignaţie

Întrebare: În cazul unei operaţiuni de transfer şi vânzare de mărfuri în regim de consignaţie, care este procedura care trebuie aplicată în contabilitate conform IAS 18 „Venituri”?

În speţă, sunt aplicabile principiile IFRS. Presupunem că în luna decembrie 2015, societatea A transferă către societatea B mărfuri în valoare de 20.000 lei pentru a fi vândute în regim de consignaţie, la un preţ de 24.000 lei. Tranzacţia de vânzare a bunurilor se produce efectiv în luna ianuarie 2016.

Răspunsul specialistului

1. Temeiul legal: Principalul aspect al acestei speţe îl constituie momentul când se recunoaşte venitul, având în vedere faptul că dacă entitatea păstrează riscuri semnificative aferente proprietăţii, tranzacţia nu reprezintă o vânzare şi veniturile nu sunt recunoscute. Contabilizarea mărfurilor aflate la terţi se reflectă distinct ca intrări în gestiune, pe categorii de stocuri.

Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare defineşte veniturile drept majorări ale beneficiilor economice în cursul perioadei contabile, sub forma intrărilor de active sau măririi valorii activelor, sau a diminuării datoriilor, care au drept rezultat creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele legate de contribuţii ale participanţilor la capitalurile proprii.

Conform IAS 18, “venitul din activităţile curente este recunoscut atunci când există probabilitatea ca entităţii să îi revină în viitor anumite beneficii economice şi când aceste beneficii pot fi evaluate în mod fiabil”.

Criteriile de recunoaştere sunt aplicate, de regulă, separat pentru fiecare tranzacţie, funcţie de efectul de fond al operaţiunii. Evaluarea momentului în care o entitate a transferat cumpărătorului riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor impune o examinare a circumstanţelor în care s-a desfăşurat tranzacţia. (art. 55, 56,60,62-65 din Ordinul MFP nr. 1286/2012).

Regula generală este că veniturile din vânzarea bunurilor trebuie recunoscute în contabilitate în momentul în care au fost înfăptuite toate cele 5 condiţii, respectiv:

• condiţia 1: entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi beneficiile semnificative aferente dreptului de proprietate asupra bunurilor;
• condiţia 2: entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
• condiţia 3: valoarea veniturilor poate fi estimată în mod fiabil;
• condiţia 4: este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate pentru entitate;
• condiţia 5: costurile suportate sau care urmează să fie suportate în legătură cu tranzacţia respectivă pot fi evaluate în mod  fiabil.

(pct. 14 din IAS 18)

2. Procedura contabilă.

În luna decembrie 2015, se reflectă mărfurile aflate la terţi, conform contractului, avizului de însoţire a mărfii şi procesului verbal de recepţie, ţinându-se seama de faptul că prin această operaţiune societatea A păstrează riscurile semnificative:

Veniturile trebuie evaluate la valoarea justă a contraprestaţiei primită sau de primit. Astfel, la momentul vânzării mărfurilor, respectiv ianuarie 2016, se reflectă veniturile aferente tranzacţiei şi se descarcă gestiunea de mărfurile vândute:

3. Lista documentelor justificative. Din punct de vedere al documentelor justificative, regăsim: contractul de consignaţie, factura, foaia de parcurs, avizul de însoţire a mărfii, procesul verbal, extrasul de cont, nota contabilă.

4. Listă de verificări. Se verifică operaţiunile privind mărfurile aflate la terţi prin prisma IAS 18 „Venituri”. La final de lună, după închiderea balanţei lunare, fac obiectul verificării operaţiunile care au avut loc, reflectarea acestora în balanţa contabilă și corelaţiile conturilor în cadrul balanţei.

5. Politica contabilă. Orice entitate trebuie să dețină o politică contabilă specifică tipurilor de operațiuni pe care entitatea le realizează. Astfel, dacă societatea dezvoltă operaţiuni privind mărfurile aflate la terţi, acestea trebuie să se regăsească detaliate într-o politică contabilă proprie care se aprobă de administratorul societăţii, care să detalieze fluxul operaţiunilor, contabilizarea la nivelul entităţii în cauză, matricea responsabilităţilor.

Temei legal

• Legea contabilităţii nr. 82/1991;
• Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Ordinul MFP nr. 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, aplicabile societăţilor comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată cu modificările şi completările ulterioare.

Ai nevoie de Ordinul MFP nr. 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!