Cum se deschide procedura insolvenţei persoanelor fizice?

Reglementarea dată prin Legea nr. 151/2015 privind insolvenţa persoanelor fizice va intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 464/2015. Legea prevede procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active şi o procedură simplificată de insolvenţă.

Actul normativ defineşte insolvenţa ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor, pe măsură ce acestea devin scadente. Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după trecerea unui termen de 90 de zile de la data scadenţei, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.

Procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor – la care ne referim în cele ce urmează – este procedura de insolvenţă, concursuală, colectivă şi egalitară, care se aplică debitorului persoană fizică de bună-credinţă în vederea redresării situaţiei financiare a acestuia, pentru gestionarea adecvată a veniturilor şi cheltuielilor în vederea acoperirii într-o măsură cât mai mare a pasivului, printr-un plan de rambursare a datoriilor, urmată de eliberarea de datorii reziduale. 

Spre deosebire de aceasta, procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active urmăreşte valorificarea bunurilor şi/sau a veniturilor urmăribile ale acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de eliberarea de datorii reziduale.

Procedura administrativă pe bază de plan de rambursare a datoriilor

În această variantă, debitorul este cel care depune cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor la comisia de insolvenţă competentă.

Comisia de insolvenţă este organul administrativ la nivel teritorial care îndeplineşte atribuţii decizionale, de control şi supraveghere.

Competenţa Comisiei de insolvenţă prespune că în circumscripţia acesteia şi-a avut debitorul domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită cel puţin 6 luni înaintea depunerii cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă. Comisia de insolvenţă învestită cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei rămâne competentă să deruleze procedura, indiferent de schimbările ulterioare de domiciliu, reşedinţă sau reşedinţă obişnuită a debitorului.

Revenind la cererea debitorului, lege prevede că aceasta poate fi formulată şi de către ambii soţi, iar procedura va fi comună acestora, fiind elaborat un singur plan de rambursare sau, după caz, două planuri de rambursare corelate. Independent de regimul matrimonial aplicabil, dacă soţii au şi bunuri sau obligaţii comune ori sunt codebitori ai aceleiaşi obligaţii, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este depusă de soţul debitor doar cu consimţământul celuilalt soţ.

Aceste reguli sunt aplicabile şi logodnicului sau persoanei cu care debitorul convieţuieşte, dacă au bunuri dobândite în coproprietate ori sunt codebitori ai aceleiaşi obligaţii.

Notificarea creditorilor, cu confirmare. De fapt, cererea în sine nu este chiar prima etapă: cu cel puţin 30 de zile înainte de data depunerii cererii, debitorul notifică intenţia sa de deschidere a procedurii fiecărui creditor cunoscut, prin orice mijloc de comunicare ce asigură confirmarea primirii.

Este creditor este orice persoană fizică sau juridică titular al unui drept de creanţă împotriva averii debitorului. Legea are în vedere şi creditorul înrudit cu debitorul, respectiv persoana care are calitatea de:

• soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al treilea inclusiv, persoană fizică care locuieşte împreună cu debitorul, inclusiv concubinul ori logodnicul, sau/şi persoana căreia debitorul îi prestează întreţinere în mod curent;
• persoană juridică la care debitorul deţine controlul.

Prin control, actul normativ se referă la capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară şi operaţională a unei persoane juridice sau deciziile la nivelul organelor acesteia; debitorul este considerat ca deţinând controlul atunci când:

• deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot ale respectivei persoane juridice şi niciun alt asociat ori acţionar nu deţine în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;
• deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a persoanei juridice respective;
• în calitate de asociat al persoanei juridice dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere;
• în calitate de administrator poate lua singur decizii cu privire la patrimoniul persoanei juridice;

Conţinutul cererii

Cererea debitorului este un formular tipizat care cuprinde date şi informaţii referitoare la:

• motivele care au condus la ajungerea în stare de insolvenţă;
• numele/denumirea creditorilor, domiciliul/sediul social al acestora, valoarea şi tipul creanţei: certe sau sub condiţie, scadente ori nescadente, arătându-se suma şi, dacă este cazul, dreptul sau cauza de preferinţă;
• acţiunile judiciare împotriva averii debitorului, inclusiv, dacă este cazul, procedurile de executare silită începute, măsuri asigurătorii aplicate;
• demersuri de renegociere extrajudiciară a anumitor datorii întreprinse de debitor anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei;
• statutul civil;
• statutul profesional;
• cuantumul veniturilor din muncă şi al celor asimilate acestora, al sumelor de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestaţii sociale, precum şi a oricăror altor venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii, precum şi schimbările previzionate ale veniturilor în următorii 3 ani;
• bunurile debitorului, incluzând bunurile aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, cu precizarea altor drepturi reale decât dreptul de proprietate pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane;
• conturile deschise la instituţiile de credit sau la societăţile de investiţii financiare de către debitor, precum şi conturile prin care debitorul îşi rulează disponibilităţile financiare sau de investiţii, precum şi disponibilul din aceste conturi;
• creanţe al căror titular este debitorul, precum şi orice drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane;
• actele cu titlu gratuit, precum şi tranzacţiile de peste 10 salarii minime pe economie încheiate în ultimii 3 ani anterior formulării cererii;
• numele persoanelor cărora debitorul le prestează întreţinere în mod curent şi titlul cu care aceasta este prestată şi, dacă este cazul, numele persoanelor care contribuie, împreună cu debitorul, la prestarea acestei întreţineri;
• litigiile în curs sau finalizate în care debitorul este sau a fost parte, care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul acestuia;
• menţiunea că nu a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 88, a infracţiunii de evaziune fiscală, a infracţiunilor de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii ori că a intervenit reabilitarea pentru astfel de condamnări, împreună cu înscrisurile doveditoare;
• menţiunea că nu a beneficiat de o eliberare de datorii reziduale, potrivit prezentei legi, în ultimii 5 ani anterior depunerii cererii, respectiv că nu a făcut obiectul unei proceduri de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor ori de lichidare de active, care a fost închisă din motive imputabile acestuia, în ultimii 5 ani anterior depunerii cererii;
• dacă este cazul, denumirea societăţilor la care debitorul a avut calitatea de asociat unic, administrator sau asociat/acţionar în ultimii 2 ani anterior introducerii cererii, numărul sau procentul acţiunilor/părţilor sociale/părţilor de interes deţinute;
• dacă este cazul, calitatea de persoană fizică autorizată, titular al unei întreprinderi individuale sau membru al unei întreprinderi familiale deţinută în ultimii 2 ani anterior introducerii cererii.

La cererea, debitorul anexează dovada faptului că este angajat sau că desfăşoară o activitate producătoare de venituri ori, după caz, documente care să ateste lipsa/reducerea capacităţii sale de muncă, iar, dacă este şomer, dovada faptului că nu a fost concediat din motive imputabile şi că a făcut toate demersurile specifice unei persoane diligente pentru obţinerea unui loc de muncă. Se mai cer debitorului să depună documente care să ateste veniturile din muncă şi cele asimilate acestora, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestaţii sociale, precum şi orice alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii, precum şi o menţiune privind schimbările previzionate ale veniturilor în următorii 3 ani. Alte acte sunt declaraţiile fiscale pentru ultimii 3 ani anterior formulării cererii, cazierul judiciar şi cazierul fiscal la zi.

Cererea trebuie să fie însoţită de un raport complet de la Biroul de Credit, emis cu maximum 30 de zile înainte de data depunerii cererii.

În sfârşit, cererea trebuie să conţină şi o propunere de plan de rambursare a datoriilor, care conţine cel puţin sumele pe care debitorul consideră că le va putea plăti periodic creditorilor săi.

Formularul tipizat de cerere se aprobă prin decizie a preşedintelui comisiei de insolvenţă la nivel central, comisia de insolvenţă analizând, anual, şi necesitatea revizuirii acestuia. Formularul se pune la dispoziţia publicului, cu titlu gratuit, la sediile comisiilor de insolvenţă, precum şi on-line, pe pagina de internet a comisiei de insolvenţă la nivel central.

Ai nevoie de Legea nr. 151/2015 privind insolvenţa persoanelor fizice? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!