Am avut prilejul să prezentăm, anterior principalele orientări generale din Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, prin materiale pe care le puteţi consulta pe Legestart aici şi aici.
Legea va intra în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 464/26.06.2015, cu excepţia prevederilor privind înfiinţarea Comisiei de insolvenţă, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării.
Examinarea cererii
În termen de 30 de zile de la primirea cererii, comisia de insolvenţă îşi verifică, din oficiu, competenţa teritorială, analizează cererea şi actele depuse în susţinerea acesteia şi, după ascultarea debitorului şi informarea acestuia cu privire la efectele procedurii, emite o decizie, dacă sunt întrunite condiţiile privind domeniul de aplicare şi încadrarea cazului în regimul de insolvenţă prevăzut de lege, iar debitorul nu se află în una dintre situaţiile care nu permit aplicarea procedurilor de insolvenţă.
Astfel, comisia poate lua o decizie de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin care desemnează şi un administrator al procedurii şi în care indică şi dacă sunt necesare măsuri provizorii, sau o decizie prin care constată că situaţia financiară a debitorului este iremediabil compromisă şi prin care, numai după obţinerea acordului debitorului, sesizează instanţa pentru deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active, în cazul în care debitorul are bunuri şi/sau venituri urmăribile.
În cazul în care se constată că debitorul îndeplineşte condiţiile pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvenţă, comisia de insolvenţă, cu acordul debitorului, va rece la aplicarea acestei proceduri, despre care vom avea prilejul să discutăm în detaliu într-un alt material.
Comisia de insolvenţă respinge cererea şi în cazul în care debitorul are bunuri valorificabile, din al căror preţ se poate acoperi totalitatea creanţelor sau cuantumul datoriilor ce ar rămâne neplătite este mai mic decât valoarea-prag.
Desemnarea administratorului procedurii
Administratorul procedurii este desemnat aleatoriu de comisia de insolvenţă, prin decizia de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, dintre practicienii în insolvenţă, executorii judecătoreşti, avocaţii şi notarii publici înscrişi în Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice, care îşi au sediul profesional în judeţul în care îşi are domiciliul, reşedinţa principală sau reşedinţa obişnuită debitorul. Prin aceeaşi decizie se stabileşte şi onorariul administratorului procedurii.
Prin excepţie, în cazul în care se află în curs o executare silită privitor la unul sau mai multe bunuri ale debitorului ori cu privire la veniturile acestuia, comisia de insolvenţă desemnează ca administrator al procedurii pe executorul judecătoresc care efectuează executarea silită în curs, dacă acesta este înscris şi pe Lista administratorilor procedurii şi lichidatorilor pentru procedura insolvenţei persoanelor fizice.
Comunicarea deciziei
În cazul admiterii în principiu a cererii, decizia se comunică debitorului, creditorilor cunoscuţi, cărora li se anexează şi formularul de cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor, actualizat de debitor, dacă este cazul, ca urmare a verificării comisiei de insolvenţă, precum şi administratorului procedurii desemnat, căruia i se pune în vedere să se prezinte la comisie în termen de 3 zile de la comunicare, pentru preluarea dosarului.
De asemenea, decizia se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvenţă – secţiunea “Debitori – persoane fizice cu obligaţii ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi”.
În cazul respingerii cererii, decizia se comunică debitorului.
Contestarea deciziei comisiei de insolvenţă
În termen de 7 zile de la data comunicării deciziei de admitere în principiu sau, după caz, de respingere, creditorii ori, după caz, debitorul o pot/poate ataca, cu contestaţie, la instanţa competentă, inclusiv pe motive de nerespectare a competenţei teritoriale.
Contestaţia suspendă executarea deciziei comisiei de insolvenţă.
Sentinţa nu este executorie şi poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de tribunal, de urgenţă şi cu precădere.
Efectele respingerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă
În cazul în care cererea este respinsă pe motivul neîntrunirii cerinţei prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. b) (debitorul este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere), iar decizia a rămas definitivă, debitorul NU mai poate cere instanţei deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.
O nouă cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă pe bază de plan de rambursare sau a procedurii de insolvenţă judiciară prin lichidare de active poate fi formulată de către debitor, dacă există o modificare a stării de fapt, numai după trecerea unei perioade de minimum 6 luni de la data rămânerii definitive a deciziei de respingere a cererii.
Admiterea contestaţiei
Prin sentinţa de admitere a contestaţiei împotriva deciziei de respingere a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, instanţa pronunţă şi admiterea în principiu a acestei cereri a debitorului şi transmite dosarul comisiei de insolvenţă.
Comisia de insolvenţă, primind dosarul, numeşte, de îndată, prin decizie, un administrator al procedurii şi efectuează comunicarea şi publicarea hotărârii de admitere în principiu a cererii debitorului şi a deciziei de numire a administratorului procedurii.
La data emiterii deciziei de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei se suspendă provizoriu, de drept, executările silite începute potrivit averii debitorului. Decizia se comunică de îndată executorului judecătoresc.
Suspendarea executării silite, ca măsură provizorie, durează până cel mai târziu la data aprobării planului sau, după caz, până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care se soluţionează cererea de confirmare a planului sau până la expirarea termenului de formulare a cererii de confirmare a planului. Perioada suspendării nu poate depăşi 3 luni, cu excepţia situaţiei în care instanţa a încuviinţat prelungirea suspendării provizorii, pentru durate de până la 3 luni, dacă în lipsa acestei măsuri situaţia financiară a debitorului ar deveni iremediabil compromisă, existând un risc cert ca planul de rambursare a datoriilor să nu se poată realiza.
Primele măsuri ale administratorului procedurii
Îndată după preluarea dosarului, administratorul procedurii notifică creditorii cu privire la numirea sa, solicitându-le o informare cu privire la cuantumul şi tipul creanţei împotriva averii debitorului, o evaluare a bunului grevat de o cauză de preferinţă, dacă creditorul dispune de o astfel de evaluare, estimând şi măsurile de restructurare a creanţei pe care le-ar putea accepta. Notificarea se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Obligaţiile creditorilor
În termen de 30 de zile de la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, creditorii transmit administratorului procedurii o informare cu privire la cuantumul şi tipul creanţei, o evaluare a bunului grevat de o cauză de preferinţă, dacă creditorul dispune de o astfel de evaluare, estimând şi măsurile de restructurare a creanţei pe care le-ar putea accepta.
Ai nevoie de Legea nr. 151/2015 privind insolvenţa persoanelor fizice? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
