Prin Încheierea de şedinţă din data de 22.09.2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.137/122/2014, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, în temeiul art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (denumită în continuare ÎCCJ) în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept:
“dacă în aplicarea art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, în cazul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal din 1968 pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul Codului penal din 1968 se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea în vigoare la momentul efectuării operaţiunii de contopire“.
Cum și-a motivat Curtea de Apel Bucureşti sesizarea ÎCCJ privind chestiunea de drept supusă dezlegării?
Curtea de Apel Bucureşti, în calitate de instanţă care a sesizat ÎCCJ cu chestiunea de drept supusă dezlegării a apreciat că operaţiunea de contopire trebuie realizată în raport cu dispoziţiile art. 39 din noul Cod penal, legea în vigoare la momentul contopirii, întrucât într-o astfel de situaţie nu este aplicabil art. 5 din noul Cod penal ce impune ca şi condiţie premisă lipsa unei hotărâri definitive de condamnare.
Aceeaşi concluzie se impune ca urmare a interpretării gramaticale a art. 5 din noul Cod penal care foloseşte ca momente temporale, cel al “săvârşirii infracţiunii” şi “judecarea definitivă a cauzei“, termeni de natură a indica că acest principiu este aplicabil exclusiv în cazul răspunderii penale pentru săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu şi în cazul unor cereri accesorii, cum este cererea de contopire formulată ulterior aplicării definitive a pedepselor.
De asemenea, s-a motivat că nu poate fi omis faptul că într-o astfel de situaţie tranzitorie condamnatul a beneficiat de efectele legii penale mai favorabile pentru una dintre cele două pedepse (infracţiunea săvârşită sub Codul penal din 1969 şi pentru care pedeapsa s-a aplicat în temeiul noului Cod penal), cu ignorarea tratamentului juridic aplicabil pluralităţii de infracţiuni, deci fără a se aplica global legea penală mai favorabilă, conform Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale a României.
Ce a decis ÎCCJ în cazul sesizării mai sus menţionate ?
ÎCCJ a decis prin Decizia nr. 29/19.11.2015 că: “în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracţiune săvârşită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal”.
Decizia ÎCCJ nr. 29/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 29/2016 și menţionăm faptul că, de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, adică de la data de 15.01.2016, a devenit obligatorie, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Cum a argumentat în esență ÎCCJ decizia respectivă ?
(…)Problema de drept are în vedere tratamentul sancţionator aplicabil pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului de infracţiuni, în procedura reglementată de art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, atunci când ambele infracţiuni din structura pluralităţii au fost comise sub legea veche, iar pedepsele individuale au fost stabilite la momente diferite, una sub Codul penal din 1969, iar alta în baza Codului penal în vigoare. În această situaţie, se pune problema dacă legea penală mai favorabilă condamnatului se determină în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea în vigoare la momentul efectuării operaţiunii de contopire.
În conformitate cu dispoziţiile art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, “Pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a) concursul de infracţiuni […]“
Procedura reglementată de dispoziţiile art. 585 din Codul de procedură penală se referă la aplicarea unor dispoziţii legale de drept substanţial din Codul penal privind pedeapsa, a căror aplicare nu a fost posibilă în cursul judecăţii, deoarece instanţa care a pronunţat condamnarea definitivă nu a avut cunoştinţă de ele.
Chestiunea de drept invocată se impune a fi analizată sub mai multe aspecte:
Astfel, conform dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă(…).
Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt aplicabile numai în situaţia în care cel puţin una dintre infracţiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, când tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni va fi obligatoriu, cel prevăzut de noul Cod penal – art. 39-40, mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a desăvârşit, finalizat pluralitatea infracţională.
Per a contrario, în situaţia în care niciuna dintre infracţiunile concurente pentru care s-au aplicat pedepse individuale prin hotărâri definitive nu a fost comisă după intrarea în vigoare a noului Cod penal, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni va fi cel prevăzut de Codul penal anterior – care, în acest caz, este legea penală mai favorabilă condamnatului căruia i se stabileşte în procedura reglementată de art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală pentru prima dată pedeapsa rezultantă.
În această situaţie tranzitorie, nu există temei legal pentru a aplica tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de noul Cod penal.
Sub un alt aspect, se reţine că în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, că forţa obligatorie ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept (…).
Prin Decizia nr. 214/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234/08.09.1997, Curtea Constituţională a statuat în considerentele hotărârii că “situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale se iveşte, dacă de la data săvârşirii infracţiunii, când ia naştere raportul juridic penal de conflict şi până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabilă este întotdeauna legea cea mai favorabilă“.
Prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale anterior menţionată, ale cărei considerente sunt obligatorii, se apreciază că, în cazul modificării pedepsei, situaţia tranzitorie se creează de la data săvârşirii infracţiunilor din structura pluralităţii şi durează până la executarea pedepsei rezultante stabilită pentru prima dată într-o procedură distinctă.
Întrucât în acest interval a intervenit o lege penală – art. 38-40 din noul Cod penal – care a schimbat modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante în situaţia concursului de infracţiuni, determinarea legii aplicabile se face potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. 2 din Constituţia României şi art. 5 din noul Cod penal – în sensul aplicării legii penale mai favorabile, independent de data la care cele două sentinţe de condamnare au rămas definitive (…).
În măsura în care aplicarea concretă a unei norme la o speţă dedusă judecăţii, indiferent de ramura de drept căreia îi aparţine, aduce o schimbare cu privire la aplicarea pedepselor, aceasta va cădea sub incidenţa legii penale mai favorabile.
Aşadar, faptul că textul legal figurează în Codul de procedură penală nu este un impediment în considerarea lui ca fiind o normă de drept penal susceptibilă de a fi aplicată retroactiv, în cazul în care este mai blândă.
În cauză, aplicarea concretă a dispoziţiilor legale referitoare la concursul de infracţiuni aduce o schimbare cu privire la pedeapsa rezultantă, astfel că, având caracterul de norme de drept penal substanţial, potrivit criteriilor enunţate, devine incident principiul aplicării legii penale mai favorabile (mitior lex).
Procedura de modificare a pedepsei prevăzută în art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală priveşte exclusiv stabilirea pedepsei rezultante pe baza dispoziţiilor referitoare la pedeapsă în situaţia concursului de infracţiuni.
În cadrul acestei proceduri distincte de judecarea fiecăreia dintre infracţiunile din structura pluralităţii, instanţa aplică pentru prima dată normele de drept penal substanţial în materia concursului de infracţiuni.
Aplicând pentru prima dată normele de drept penal substanţial în cadrul unei judecăţi distincte, nu există temei legal pentru a înlătura incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile în condiţiile art. 5 din noul Cod penal şi nici pentru a înlocui acest principiu specific normelor de drept substanţial cu principiul imediatei aplicabilităţi ce caracterizează normele de drept procesual penal.
Prin determinarea legii penale mai favorabile în procedura de modificare a pedepsei prevăzute în art. 585 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală nu se nesocoteşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372/20.05.2014, potrivit căreia dispoziţiile art. 5 din noul Cod penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
În cadrul judecăţii distincte pe care o presupune aplicarea pedepsei rezultante, instanţa nu poate combina prevederile din Codul penal anterior cu prevederile din noul Cod penal, ci aplică global dispoziţiile uneia dintre legile succesive care sunt mai favorabile(…).
Ai nevoie de Noul Cod penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
Buna ziua
Cum se procedeaza cu contopirea pedepselor?
A executat 2 ani in franta si inaite a avut dosar in romania si a primit cand a iesit 2,6 ani cu suspendare. Acum fiind in starea de incercare a fost arestat. Cum se scade si cat ii da din suspendare cu contopirea?
Buna cine poate sa ma informeze si pe mine sa imi spuna daca se mai dau traimi la contopirea pedepselor daca pedepsele sunt concurente. Va multumesc
Buna ziua cine poate sa ma informeze si pe mine pe toti intreb si imi spun lucruri diferite nimica concret. Eu am fost condamnat in anul 2014 pe codul nou si faptele sunt facute tot pe codul nou am fost condamnat la 6 ani + 6 ani + 6 ani + 5 ani + 5 ani + 1,5 ani + 1,5 ani + 1,5 ani + 1,5 ani am ramas la pedeapsa de 6 ani si miau fost aplicate cate o traime din toate pedepsele adica un spor de 9 ani si 4 luni . Iar acuma sunt in austria am fost extradat aici pentru o fapta mai veche ca celalante facuta in anul 2013 pe legea veche aici am fost condamnat la 7 ani . O sa vin inapoi in tara sa fac contopirea pedepselor , cine imi poate spune sa schimbat codul penal se mai dau traimi la pedepse . Va multumesc mult.