România a aderat, în 1992, la Convenţia asupra prescripţiei în materie de vînzare internaţională de mărfuri, încheiată la New York la 14 iunie 1974, şi la Protocolul de modificare a convenţiei, încheiat la Viena la 11 aprilie 1980.
Legea de aderare nr. 24/1992 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 46/1992.
Potrivit Convenţiei, termenul de prescripţie este de 4 ani şi curge de la data la care acţiunea poate fi exercitată. Faţă de reglementarea generală, sunt prevăzute situaţiile care întrerup cursul precripţiei. Astfel:
- o acţiune rezultînd dintr-o încălcare a contractului poate fi exercitată începând cu data la care această încălcare s-a produs;
- o acţiune sprijinită pe neconformitatea lucrurilor poate fi exercitată începând cu data la care lucrul a fost în mod efectiv remis cumpărătorului sau oferta de remitere a lucrului refuzată de către cumpărător;
- o acţiune sprijinită pe un dol săvîrşit înaintea încheierii contractului sau în momentul acestei încheieri sau rezultând din manopere frauduloase ulterioare poate fi exercitată începând cu data la care faptul a fost sau trebuia în mod raţional să fi fost descoperit.
Excepţii de la termenul general de prescripţie
Dacă vânzătorul a dat, privitor la lucrul vândut, garanţie expresă valabilă pe durata unui anumit termen sau determinat în orice alt fel, termenul de prescripţie al unei acţiuni sprijinite pe garanţie începe să curgă de la data la care cumpărătorul notifică vânzătorului faptul care motivează exercitarea acţiunii sale şi, cel mai târziu, începând de la data expirării garanţiei.
Când, în cazurile prevăzute de legea aplicabilă contractului, o parte declară rezoluţiunea contractului înaintea datei fixate pentru executarea sa, termenul de prescripţie curge începând cu data la care declaraţia de rezoluţiune este adresată celeilalte părţi. Dacă rezoluţiunea contractului nu este declarată înaintea datei fixate pentru executare, termenul de prescripţie nu curge decât de la această dată.
Termenul de prescripţie a oricărui drept sprijinit pe neexecutarea de către o parte a unui contract prevăzând prestaţii sau plăţi eşalonate curge, pentru fiecare dintre obligaţii cu executare succesivă, începând de la data la care neexecutarea care le afectează s-a produs. Când, potrivit legii aplicabile contractului, o parte declară rezoluţiunea contractului următor acestei neexecutări, termenul de prescripţie a tuturor obligaţiilor cu executare succesivă curge de la data la care declaraţia este adresată celeilalte părţi.
Încetarea curgerii şi prelungirea termenului iniţial
Termenul de prescripţie încetează să curgă când creditorul îndeplineşte orice act care, după legea jurisdicţiei sesizate, este considerat introductiv a unei proceduri judiciare împotriva debitorului. La fel, când creditorul formulează în cursul unei proceduri deja angajate o cerere care exprimă voinţa sa de a pune în valoare dreptul său împotriva debitorului.
O altă situaţie expres prevăzută de Convenţie se aplică în cazul arbitrajului. Astfel, când părţile au convenit să supună diferendul lor arbitrajului, termenul de prescripţie încetează să curgă începând de la data la care una dintre părţi recurge la procedura de arbitraj în modul prevăzut de convenţia de arbitraj sau prin legea aplicabilă acestei proceduri.
În orice procedură alta decît cele de mai sus, termenul de prescripţie încetează să curgă atunci când creditorul îşi valorifică dreptul său spre a-i obţine recunoaşterea sau executarea, sub rezerva dispoziţiilor legii reglementînd această procedură.
La fel între altele cu procedurile folosite cu ocazia:
- decesului sau incapacităţii debitorului;
- falimentului sau oricărei situaţii de insolvabilitate privind totalitatea bunurilor debitorului; sau
- dizolvării sau lichidării unei societăţi, asociaţii sau entităţi, cînd aceasta este debitorul.
Când o procedură a fost introdusă potrivit uneia din situaţiile de mai sus, înainte de expirarea termenului de prescripţie, acesta este considerat a fi continuat să curgă dacă procedura s-a încheiat fără ca o hotărîre să fi fost pronunţată asupra fondului pricinei. De asemenea, dacă, la sfîrşitul acestei proceduri, termenul de prescripţie se găsea expirat sau trebuia să expire în mai puţin de un an, creditorul beneficiază de un termen de un an cu începere de la încheierea procedurii.
Când înaintea expirării termenului de prescripţie debitorul recunoaşte în scris obligaţia sa faţă de creditor, un nou termen de prescripţie de 4 ani începe să curgă începînd de la recunoaşterea fîcută de debitor. Plata dobînzilor sau executarea parţială a unei obligaţii de către debitor are acelaşi efect ca şi o recunoaştere, dacă raţional se poate deduce din această plată sau din această executare că debitorul îşi recunoaşte obligaţia sa.
Domenii de aplicare şi excluderi
Potrivit Protocolului de modificare din 1980, Convenţia nu se aplică decât dacă, în momentul încheierii contractului, părţile la un contract de vânzare internaţională de bunuri mobile corporale îşi au sediul în state contractante sau dacă regulile dreptului internaţional privat fac aplicabilă contractului de vânzare legea unui stat contractant.
De asemenea, Convenţia nu se aplică atunci câ părţile au exclus în mod expres aplicarea sa.
Convenţia NU reglementează vînzările:
- de obiecte mobile corporale cumpărate pentru o folosinţă personală, familială sau casnică, afară dacă vânzătorul, la un moment oarecare înainte de încheierea sau chiar la încheierea contractului, nu a ştiut şi nu ar fi fost presupus a cunoaşte că aceste obiecte erau cumpărate pentru o asemenea folosinţă.
- la licitaţii;
- urmare sechestrului sau oricărei alte modalităţi consecutive autorităţii judiciare;
- de valori mobiliare, efecte de comerţ şi monede;
- de nave, vapoare, aeroglisoare şi aeronave;
- de electricitate.
Convenţia NU se aplică drepturilor întemeiate pe:
- orice prejudiciu corporal sau decesul unei persoane;
- orice prejudiciu nuclear cauzat de către lucrul vândut;
- orice privilegiu, gaj sau altă măsură asiguratorie;
- orice decizie sau sentinţă pronunţată urmare unei proceduri;
- orice titlu executoriu potrivit legii locului unde se cere executarea;
- orice cambie sau orice cec sau bilet de ordin.
Sunt asimilate vânzărilor contractele de furnizare de bunuri mobile corporale urmând a fi fabricate sau produse, afară dacă partea care comandă lucrul nu trebuie să furnizeze o parte esenţială din elemente necesare acestei fabricaţii sau producţii. În schimb, Convenţia nu se aplică contractelor în care partea preponderentă a obligaţiilor vânzătorului constă într-o furnizare de mână de lucru sau de alte servicii.
(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.
