Fiind în situaţia de a recupera o creanţă pe cale litigioasă, e bine de reţinut ce drepturi şi obligaţii au părţile – debitor şi creditor – înainte de a se înfăţişa la instanţă.

Dispoziţiile art. 1.014 şi următoarele (titlul IX) din Codul de procedură civilă, recent republicat (r2) în Monitorul oficial nr. 257/2015 prevăd că, înainte de a face recurs la instanţă, creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

ATENŢIE! Această somaţie întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2.540 din Codul civil, care se aplică în mod corespunzător.

Cererea privind ordonanţa de plată

Dacă debitorul nu plăteşte în termenul de 15 zile, creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Cererea privind ordonanţa de plată cuprinde, între altele, suma ce reprezintă obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiei de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei, precum şi suma ce reprezintă dobânzile aferente sau alte despăgubiri ce se cuvin creditorului, potrivit legii;

Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Rata de referinţă a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.

Creditorul poate pretinde daune-interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

Citarea părţilor şi dreptul debitorului la întâmpinare

Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 10 zile înaintea termenului de judecată.

În citaţia care îi este adresată, debitorul va găsi anexate, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor.

În citaţie se va preciza că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată.

ATENŢIE! În cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.

Prin citaţia primită, pârâtul află în ce constă acţiunea introdusă de reclamantul creditor. Pe de altă parte, prin întâmpinare depusă de debitor, reclamantul are posibilitatea de a cunoaşte apărările pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor.

Astfel, procedura asigură un echilibru legal al părţilor şi contribuie la urgentarea soluţionării cauzei şi la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în măsură de a cunoaşte, încă de la început, cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregăti apărările în cunoştinţă de cauză, în raport cu susţinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.

Cum află, totuşi, reclamantul despre susţinerile pârâtului: o critică de neconstituţionalitate

Întâmpinarea nu se comunică reclamantului, care va lua cunoştinţă de cuprinsul acesteia de la dosarul cauzei. Făcând această precizare, astfel cum este prevăzută de art. 1019 alin. (4) din Codul republicat (r2), ajungem la discuţia generată de o recentă critică de neconstituţionalitate pe această temă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut, în esenţă, că obligativitatea depunerii întâmpinării cu 3 zile înainte de prima zi de înfăţişare este neconstituţională deoarece îl împiedică pe reclamantul-creditor din procedura ordonanţei de plată să cunoască apărările pârâtului debitor.

Autoarea excepţiei a criticat şi faptul că dosarele se scot din arhivă cu 7 zile înainte de ziua de şedinţă, pentru a fi studiate de judecător, astfel încât nu se mai pot consulta de către părţile din dosar.

Societatea creditoare, autoare a excepţiei invocate a mai susţinut că prin reglementarea dispoziţiilor legale criticate nu se garantează aplicarea tuturor principiilor procesuale cu privire la apărare, dând posibilitatea instanţei să nu fie imparţială şi echidistantă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că procedura ordonanţei de plată este o procedură specială, caracterizată de celeritate, destinată recuperării creanţelor certe, lichide şi exigibile, prevăzută de art. 1.013- 1.024 din Codul de procedură civilă şi care reprezintă o reglementare unitară a procedurilor ordonanţei de plată şi a somaţiei de plată, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, publicată în Monitorul Oficial nr. 738/2007, şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial nr. 422/2001, acte normative care şi-au produs efectele până la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă.

Dispoziţiile din Codul de procedură civilă se regăseau şi în vechea reglementare, chiar într-o manieră mai restrictivă pentru creditor, în sensul că întâmpinarea putea fi depusă de debitor până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare.

Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiată.

Creditorii şi debitorii se află în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptăţiţi să apeleze la procedura specială, accelerată, a ordonanţei de plată pentru realizarea creanţelor lor, formulând în acest sens cerere privind ordonanţa de plată şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea cererii, iar debitorii au dreptul şi posibilitatea combaterii pretenţiilor creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare.

Astfel, aceste dispoziţii constituie o altă garanţie a dreptului la apărare, iar, pe de altă parte, nu există identitate de situaţii, care să justifice aplicarea aceluiaşi regim juridic. Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate respectă exigenţele dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil.

În privinţa celorlalte aspecte învederate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv faptul că dosarele sunt luate din arhivă cu 7 zile înainte de primul termen de judecată, anterior celor trei zile pentru depunerea întâmpinării, pentru a fi studiate de judecător, Curtea reţine că aceste aspecte ţin de aplicarea legii în concret şi de circumstanţele procedurii, şi nu de un control de constituţionalitate.

Critica de neconstituţionalitate a fost respinsă de completul CCR prin Decizia nr. 95/2015, al cărei text integral poate fi consultat în Monitorul oficial nr. 258/2015. Semnalăm că, în cuprinsul Deciziei se face trimitere la dispoziţiile din Codul de procedură civilă astfel cum se regăseau înainte de recenta republicare din 2015.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here