Cum este reglementată pensia de întreţinere

Nemulţumiri, ca cele din speţa pe care o prezentăm, apar frecvent, după divorţ, din partea părintelui rămas întreţinătorul legal al copiilor. Aici, însă, au fost atacate prevederi legale, iar soluţia pronunţată de Curtea Constituţională este interesantă.

În finalul prezentării, semnalăm şi obligaţiile internaţionale asumate de România în materie de pensii de întreţinere.

Într-o cauză civilă, aflată spre soluţionare la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti – Secţia civilă şi având ca obiect reducerea pensiei de întreţinere, reprezentanta legală a unui minor a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Codul familiei, pe considerentul prevederile de lege criticate înfrâng în mod vădit dispoziţiile constituţionale potrivit cărora copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi asistenţă în realizarea drepturilor lor.

Autoarea criticii asupra prevederilor art. 44 şi 49 din Codul familiei a susţinut că:

– este injustă reglementarea legală care dă posibilitatea unui părinte să solicite în faţa instanţelor judecătoreşti micşorarea cuantumului prestaţiei de întreţinere pe care o datorează periodic copilului său minor;

– prin reglementarea cuantumului prestaţiei de întreţinere a părintelui divorţat sub forma unor valori (“prag”) ce nu pot fi depăşite, respectiv a unor cote procentuale/fracţii din veniturile părintelui, se încalcă principiile constituţionale consacrate prin art. 49. Or, o asemenea prevedere legală poate da naştere unor situaţii nedrepte pentru copilul minor, mai ales prin aceea că veniturile reale, efectiv obţinute de părinte, pot fi deseori greu de dovedit în stabilirea cuantumului obligaţiei periodice de întreţinere.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 44 şi art. 94 din Codul familiei, care au următorul conţinut:

● Art. 44:

“În cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a copilului, dacă acesta a împlinit vârsta de paisprezece ani, a autorităţii tutelare sau a vreunei instituţii de ocrotire, instanţa judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile şi obligaţiile personale sau patrimoniale între părinţii divorţaţi şi copii.

Modificarea măsurilor luate potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. 1 şi 2 se va face cu paza cerinţelor prevăzute de acele dispoziţii.”;

● Art. 94:

“Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.

Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.

Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.”

Ulterior sesizării făcute la Curtea Constituţională, Codul familiei a fost abrogat prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, soluţia legislativă criticată fiind preluată, în esenţă, în cuprinsul noului act normativ, la art. 529 şi art. 531 din cap. IV, titlul V al cărţii a II-a, intitulată “Despre familie”.

Astfel:

● Art. 529, intitulat “Cuantumul întreţinerii”, prevede că:

“(1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

 (2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

 (3) Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.”;

● Art. 531 este intitulat “Modificarea şi încetarea pensiei de întreţinere” şi stipulează că:

“(1) Dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei.

 (2) Pensia de întreţinere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcţie de rata inflaţiei.”

Curtea Constituţională s-a pronunţat însă asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea erau aplicabile în continuare cauzei deduse judecăţii instanţei de fond.

Pe de altă parte, Curtea a făcut trimitere la jurisprudenţa sa anterioară, decizii prin care a statuat că prevederile legale criticate sunt în deplin acord cu norma constituţională de referinţă, concurând la crearea regimului special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor copiilor şi tinerilor.

Prin deciziile anterioare pronunţate, Curtea a reţinut că aceste reglementări instituie dreptul copilului la întreţinere, respectiv obligaţia corelativă ce incumbă părintelui natural sau celui care adoptă de a presta întreţinere faţă de copilul minor. Astfel, obiectul acestei obligaţii îl formează mijloacele necesare traiului, respectiv alimente, locuinţă, îmbrăcăminte, medicamente, nevoi spirituale, precum şi mijloacele necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor. Obligaţia de întreţinere se execută în natură sau prin plata unei sume de bani, instanţa judecătorească fiind cea care stabileşte cuantumul şi modalitatea de executare, în funcţie de împrejurări.

În cazul în care întreţinerea este datorată de către părinţii naturali sau adoptatori care obţin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul familiei instituie anumite plafoane maxime pentru obligaţia de întreţinere, ţinând seama de numărul de copii ce urmează a beneficia de acest drept, precum şi de faptul că, în condiţiile actuale, sursele de venituri diferă de la o etapă de timp la alta.

Curtea constată că nu poate fi primită concluzia neconstituţionalităţii textului de lege criticat, de vreme ce nu instituie vreo interdicţie formală în ceea ce priveşte raportarea obligaţiei de întreţinere şi la alte venituri decât cele din muncă. Dimpotrivă, stabilirea acesteia se poate face în funcţie de orice venituri ale debitorului, în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, potrivit cărora, “Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti”, iar “Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte”.

Este cert – constată Curtea – că, în asemenea situaţii, nu vor opera limitările instituite prin alin. 3 al art. 94 din Codul familiei, care îşi vor găsi aplicare exclusiv în cazul în care pensia de întreţinere este stabilită în raport cu câştigul din muncă, instanţa fiind suverană în a determina cuantumul acesteia în funcţie de situaţia de fapt.

Pentru motivele expuse, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 7/2012, publicată în Monitorul oficial nr. 155 din 8 martie a.c.

*

■ România a aderat, în 1991, la Convenţia privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956. Actul de aderare îl constituie Legea nr. 26/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 54/1991 şi a intrat în vigoare la data de 19 martie a anului respectiv.

■  De dată recentă, menţionăm Legea nr. 36/2012 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente şi decizii ale Consiliului Uniunii Europene, precum şi instrumente de drept internaţional privat în domeniul obligaţiilor de întreţinere. Legea, publicată în M.Of. nr.183 din acest an şi intrată în vigoare de la data de 24 martie 2012, are ca obiect stabilirea unor reguli în vederea facilitării aplicării următoarelor regulamente şi decizii ale Consiliului Uniunii Europene, precum şi instrumente de drept internaţional privat în domeniul obligaţiilor de întreţinere:

– Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 7 din 10 ianuarie 2009;

– Decizia Consiliului 2009/941/CE din 30 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 331 din 16 decembrie 2009 (Protocolul de la Haga din 2007);

– Decizia Consiliului 2011/432/UE din 9 iunie 2011 privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenţiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 192 din 22 iulie 2011 (Convenţia de la Haga din 2007).

Legea prevede obligaţiile autorităţilor implicate – Ministerul Justiţiei, ca autoritate centrală şi instanţele judecătoreşti – privind:

– obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate – în statele membre ale Uniunii Europene şi în statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007;

– obţinerea pensiei de întreţinere în România – primirea cererilor din străinătate; Obţinerea pensiei de întreţinere în România atunci când nu există un titlu executoriu străin sau efectele acestuia nu pot fi recunoscute în România; când există un titlu executoriu străin.