21 August, 2017

Cum acceptăm o moștenire și ce efecte produce o astfel de acceptare?

În activitatea mea practică am fost de multe ori întrebată despre modul cum putem accepta o moștenire și despre efectele juridice ale unei astfel de acceptări; având în vedere interesul practic al unui astfel de subiect, în prezentul articol mi-am propus să prezint câteva aspecte legate de acest subiect, și anume de acceptarea unei moșteniri.

Încă de la început trebuie să reținem că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine, cel chemat la moștenire în temeiul legii sau a voinței defunctului putând să accepte o moştenire sau sa nu accepte o astfel de moştenire, aceasta exercitare a dreptului de opţiune succesorală trebuind să aibă loc însă într-un anumit termen (denumit de legiuitor termen de opțiune succesorală)  care este de un an de la deschiderea moștenirii.

Reținem că, pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanţa preşedinţială, să îşi exercite dreptul de opţiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanţa judecătorească, mai scurt decât termenul de un an de la deschiderea mostenirii (art. 1113 alin. 1 din noul Cod civil).

Cum putem să acceptăm o moștenire?

Acceptarea unei moşteniri de către un succesibil/ moştenitor poate fi expresă sau tacită.

Când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată atunci suntem in prezenta unei acceptari  exprese.

Reținem că, în situaţia în care acceptarea este făcută printr-un înscris autentic, declaraţia de acceptare se va înscrie în registrul naţional notarial, ţinut în format electronic, potrivit legii.

În schimb, acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îi facă decât în calitate de moştenitor.

Actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia. Sunt astfel de acte:

  • înstrăinarea, cu titlu gratuit sau oneros, de către succesibil a drepturilor asupra moştenirii;
  • renunţarea, chiar gratuită, în folosul unuia sau mai multor moştenitori determinaţi;
  • renunţarea la moştenire, cu titlu oneros, chiar în favoarea tuturor comoştenitorilor sau moştenitorilor subsecvenţi.

De asemenea, pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire.

În practica judiciară s-a apreciat că procurarea locului de veci, participarea la cheltuielile de înmormântare și efectuarea parastaselor creștinești, exprimă doar îndeplinirea unor obligații morale față de autor/defunct, dar nu sunt acte de acceptare a succesiunii.

Actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie1  nu valorează acceptare, dacă din împrejurările în care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a însuşit prin ele calitatea de moştenitor.

Potrivit noului Cod civil-art. 1107, creditorii succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanţei lor; reținem că o astfel de reglementare expresă nu a existat în  vechiul Cod civil, deși și doctrina juridică anterioară recunoștea această posibilitate pentru creditorii succesibilului.

Potrivit art. 1119 alin. 1 din noul Cod civil, succesibilul care, cu rea-credinţă, a sustras ori a ascuns bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii este considerat că a acceptat moştenirea, chiar dacă anterior renunţase la ea; în această situație suntem în prezența acceptării forţate a moştenirii. Succesibilul/moştenitorul respectiv nu va avea însă niciun drept cu privire la bunurile sustrase sau ascunse şi, după caz, va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat.

Reținem că moştenitorul aflat în situaţia prevăzută la art. 1119 alin. 1 din noul Cod civil este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire, inclusiv cu propriile sale bunuri.

Ce trebuie să facă un succesibil care intenţionează să îndeplinească un act ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin aceasta să nu fie considerat acceptant?

Succesibilul care intenţionează să îndeplinească un act ce poate avea semnificaţia acceptării moştenirii, dar care doreşte ca prin aceasta să nu fie considerat acceptant, trebuie să dea în acest sens, anterior îndeplinirii actului, o declaraţie autentică notarială, adică o declaraţie de neacceptare.

Când un succesibil este prezumat că a renunţat la moştenire ?

Este prezumat, până la proba contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea moştenirii şi calitatea lui de succesibil, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală, prin acceptarea moştenirii sau renunţarea expresă la moştenire, în termenul de un an de la data deschiderii moştenirii.

Prezumţia de renunţare operează, după împlinirea termenului de un an de la deschiderea moştenirii, dacă succesibilul, citat în condiţiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de opţiune succesorală. Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, şi precizarea că, dacă succesibilul nu şi-a exercitat dreptul de a accepta moştenirea în termenul de decădere de un an de la data deschiderii moştenirii, este prezumat că renunţă la moştenire.

De asemenea, reținem și că succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanţa judecătorească potrivit art. 1113 alin. 1 din noul Cod civil este considerat şi el că a renunţat la moştenire.

Ce efecte produce acceptarea unei moşteniri ?

Acceptarea moștenirii operează sub beneficiu de inventar; acest aspect înseamnă că nu se va face o confuziune de patrimonii între cel al persoanei decedate și cel al succesorului său, moștenitorii legali și cei testamentari răspunzând pentru datoriile și sarcinile succesiunii doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota fiecăruia.

În ceea ce îl privește pe legatarul cu titlu particular, acesta nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii; prin excepţie, el răspunde pentru pasivul moştenirii, însă numai cu bunul sau bunurile ce formează obiectul legatului, dacă:

  • testatorul a dispus în mod expres în acest sens;
  • dreptul lăsat prin legat are ca obiect o universalitate, cum ar fi o moştenire culeasă de către testator şi nelichidată încă; în acest caz, legatarul răspunde pentru pasivul acelei universalităţi;
  • celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii.

_______________________

Sunt considerate a fi de administrare provizorie actele de natură urgentă a căror îndeplinire este necesară pentru normala punere în valoare, pe termen scurt, a bunurilor moştenirii.

Ai nevoie de Noul Cod civil? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu