Raportul CRPE defineste fermele mici ca fiind acele gospodării care primesc în prezent mai puţin de 1250 de Euro ca subvenţie directă. Din cele 7,8 milioane de ferme din UE care primesc acum plăţi directe, aproximativ 5 milioane se integrează sub pragul respectiv. Rezultă că propunerea CRPE s-ar aplica pentru 5 milioane de fermieri europeni. In cazul Romaniei, impactul ar fi dramatic: 90% din fermierii români care primesc acum plăţi directe se află sub acest prag.

Propunerea CRPE vizează renunţarea la cererile anuale depuse de agricultori. Fermierul ar urma să depună o singură cerere, la începutul exerciţiului financiar european (de 7 ani) şi ar primi automat subvenţia în restul perioadei de 7 ani, chiar dacă vinde pământul respectiv (noul proprietar urmând sa îl lucreze, dar fără să încaseze subvenţie, pentru el, în acel exerciţiu financiar).

Acest sistem de plată forfetară multianuală decuplată de suprafaţa ar stimula vânzarea suprafeţelor mici şi dezvoltarea fermelor de mărime mijlocie. Un ţăran poate vinde terenul şi poate primi în continuare, timp de şapte ani, subvenţia. S-ar elimina tendinţa de a ţine terenurile în proprietate, nelucrate, pentru a primi subvenţia prin cereri anuale. Efectele ar putea fi asemănătoare programului „renta viageră”, dar  pe o scară mult mai mare, într-un interval mai scurt şi cu şanse mai mari pentru fermele mijlocii de a se consolida.

Propunerea ar avea efecte diferite pentru două categorii diferite de fermieri:

- pentru cei cu suprafeţe mici, pe care i-ar incuraja să vândă;

- pentru fermele definite ca mijlocii potrivit standardele românesti (de exemplu, peste 10 ha) s-ar crea oportunităţi de extindere prin scoaterea pe piaţă a unor suprafeţe mici din imediata vecinătate a exploataţiilor deja existente.

Raportul CRPE apare în cadrul proiectului “România activă în dezbaterile europene – II”, derulat de Centrul Român de Politici Europene şi finanţat de Fundaţia Soros în cadrul Iniţiativei de Politică Externă. Conţinutul raportului nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Fundaţiei Soros.

Sursa: crpe.ro

*

În prezentarea principiului raportului său, Dacian Cioloş pornea de la constatarea că actualul sistem prevede norme diferite pentru UE‑15 şi UE‑12, situaţie care nu poate continua după 2013, impunându-se criterii mai obiective pentru alocările destinate dezvoltării rurale. În prezent, fermele mici au o capacitate redusă de cofinanţare şi un acces limitat la credite. Există, încă dificultăţi birocratice, iar micii producători sunt insuficient informaţi şi sprijiniţi pentru accesarea acestor programe.

În viziunea Raportului, politică agricolă comună de după 2013 va trebui să susţină performanţa agriculturii europene dar şi diversitatea ei, orientată pe trei mari obiective: securitatea alimentară, folosirea durabilă a resurselor naturale şi menţinerea echilibrului teritorial.

In cadrul primului pilon al Politicii agricole comune - plăţi directe şi măsuri de piaţă, comisarul european Dacian Cioloş se referea la aplicarea unor mecanisme simple şi accesibile de sprijin pentru fermele mici, astfel încât să fie menţinute locuri de muncă în mediul rural, să se asigure forme de sprijin pentru tipuri specifice de agricultură precum cele din zonele montane sau zone unde agricultura este considerată deosebit de importantă din motive economice şi/sau sociale.

In cadrul pilonului doi al PAC - dezvoltare rurală, prin viitoarea politică agricolă se urmăreşte ca programele de dezvoltare rurală să acorde o mai mare însemnătate consultanţei agricole, transferului de expertiză, programelor de formare, dar şi mobilizării iniţiativei locale. Se atrage atenţia asupra proiectelor de dezvoltare a circuitelor comerciale scurte, de natură să crească legătura directă între producător şi cumpărător, prin dezvoltarea pieţelor locale, ţărăneşti.

Dacian Cioloş îşi exprima convingerea privind posibilitatea coexistenţei modelelor de producţie în funcţie de cerinţele pieţei, dezvoltarea şi valorificarea diversităţii fermelor şi a produselor.