Crăciunul în Marea Britanie – tradiții și obiceiuri

Crăciunul a început să fie sărbătorit în Anglia în anul 596 e.n., odată cu sosirea pe meleagurile acesteia a Sfântului Augustin, însoțit de călugări, în scopul creștinării anglo-saxonilor.

 * Vâsc și alte plante veșnic verzi

Obiceiul de a decora casele cu plante perene („evergreen”), plante care rămân verzi tot timpul anului (ilice, iederă,vâsc, laur , cimișir), se spune că își are originile în încercarea de a înrădăcina imaginea primei biserici creștine britanice, construite din crengi de copaci pereni.

Tradiția aceasta pare însă să fi pornit din perioada druizilor, când oamenii își împodobeau casele cu plante “mereu verzi” pentru a le oferi spiritelor silvane un adăpost pe perioada iernii. A existat o superstiție străveche, conform căreia îți purta ghinion să arunci decorațiile plantelor perene de Crăciun înainte de “a douăsprezecea noapte” (5 ianuarie, ziua de ajun a “Epifaniei”).

Legat de obiceiului sărutului sub creanga de vâsc, se pare că această plantă era înzestrată cu puteri miraculoase, fiind considerată sacră de către druizi. În perioada romană, vâscul reprezenta un simbol al păcii – se spune că atunci când inamicii se întâlneau sub o creangă de vâsc, își lăsau armele deoparte și declarau un armistițiu.

Tot în perioada anterioară Crăciunului se dăruiesc flori de Poinsettia, cunoscute sub numele de “Steaua Crăciunului”, întrucât forma plantei și felul de dispunere a frunzelor ei amintesc de simbolul Stelei din Betleem, care i-a condus pe magi către copilul Iisus.

Pomul de Crăciun a fost popularizat de către prințul Albert , soțul reginei Victoria, care l-a introdus în Casa Regală, pentru întâia dată, în anul 1840. Din 1947, la fiecare Crăciun, Norvegia trimite Marii Britanii un imens brad de Crăciun, ce străjuiește Piața Trafalgar Square, în amintirea colaborării anglo-norvegiene din perioada celui de-Al doilea Război Mondial.

* Felicitările de Crăciun

Una dintre tradițiile de Crăciun, transmise și Statelor Unite ale Americii, constă în trimiterea către preteni și cunoștințe a felicitărilor sau cărților poștale de Crăciun. Prima felicitare de Crăciun a fost trimisă în Anglia în anii 1840. În prezent, în fiecare an sunt expediate în Marea Britanie peste un milion de cărți poștale de Crăciun, multe dintre ele fiind vândute în scopuri caritabile.

Obiceiul trimiterii de felicitări a fost iniţiat de către Sir Henry Cole, care, în 1843, i-a cerut pictorului J.C.Horsley să deseneze o felicitare, multiplicată – copiile au fost mai apoi imprimate în alb şi negru şi colorate de mână. S-au vândut atunci 1.000 de copii în Londra. Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populară în 1849.

* Ajunul și Ziua Crăciunului

Pe toată durata sărbătorilor, colindătorii merg din casă în casă, sună din clopoței și binecuvântează oamenii cu cântecele de Crăciun. “Ilicele și iedera” (The Holly and the Ivy), “Îngerii vestitori au început să cânte” (Hark!The Herald Angels Sing) sunt colindele favorite din Anglia. Gazdele tratează colindătorii cu prăjituri, plăcințele umplute cu nucă și fructe uscate.

În școlile primare, copii retrăiesc povestea nașterii lui Iisus, punând în scenă evenimentele din acea perioadă, costumați precum Maria și Iosif, asemeni îngerilor sau magilor înțelepți.

Ajunul Crăciunului este o zi plină de forfotă pentru familiile englezești:  se împachetează cadouri, se pun la copt prăjiturile, se agăță ciorapi sau fețe de pernă în fața căminului, sau se pregătește tradiționala budincă din prune uscate.

În ziua dinaintea Crăciunului exista obiceiul de a se mânca un singur fel de mâncare, Frumenty, constând dintr-un păsat de porumb. De-a lungul timpului rețeta a fost modificată, adăugându-se ouă, fructe, mirodenii, bucățele de carne și prune uscate; întregul amestec  era împachetat într-o țesătură și apoi fiert. În acest fel a rezultat budinca de prune din zilele noastre.

Există superstiția conform căreia budinca trebuia preparată în a 25-a sâmbătă după ziua Trinității – era necesar să fie alcătuită din 13 ingrediente pentru a-l reprezenta pe Christos și pe cei 12 apostoli, fiecare membru al familei trebuind să amestece în budincă cu o lingură de lemn, de la est la vest, în onoarea Regilor Copaci. Întotdeuna era aruncat în budincă un bănuț de argint, care se presupunea că va aduce sănătate, fericire și bogăție norocosului care îl va găsi în porția sa.

Spre sfârșitul zilei, membrii familiei se adună lângă foc, pentru a reasculta clasica povestire a lui Dickens, “Un colind de Crăciun” (A Christmas Carol). După reamintirea peripețiilor personajelor dickensiene – Ebenezer Scrooge, Bob Crachit și Tiny Tim, copii își aștern pe hârtie darurile dorite de la “Tatăl Crăciun” (Father Christmas). Ei aruncă scrisorile în foc, pentru ca dorințele lor să ajungă, prin coșuri, către Father Christmas. Înainte de a merge la culcare, cei mici lasă în sufragerie câteva gustări pentru vizitatorii de peste noapte: o plăcintă din carne de porc, un pahar de bere pentru “Tatăl Nicholas” și un morcov pentru renii săi.

După ce copii adorm, Moș Crăciun , îmbrăcat cu o haină lungă, roșie, purtând în spinare un sac încărcat de cadouri, le vizitează casele, purtat de o sanie trasă de reni. El umple ciorapii atârnați lângă șemineu cu dulciuri și mici jucării. Cadourile mai voluminoase sunt așezate sub bradul de Crăciun. Conform legendei, Tatăl Crăciun, numit în ultima vreme Santa Claus sau Santa, trăiește în Laponia (Lapland); copiilor care nu au fost cuminți în timpul anului, acesta le aduce, în loc de daruri, un sac umplut cu cenușă.

Ziua de Crăciun începe prin desfacerea cadourilor de către copii și asistarea la sluja de Crăciun din Biserică. Tradiția cadourilor de Crăciun se crede că este asociată cu darurile aduse de către magi lui Iisus.

La prânzul de Crăciun, așezați în jurul unei mese îmbelșugate, membrii familiei iau în primire pocnitorile ascunse sub farfurii. O pocnitoare de Crăciun constă dintr-un tub acoperit cu hârtie, care produce un zgomot puternic, atunci când capetele îi sunt trase înafară; în acel moment ies la iveală un coif care trebuie purtat în timpul mesei , mici obiecte decorative și o hârtiuță cu o ghicitoare ce trebuie împărtășită cu glas tare celor din jur.

Masa tradițională de Crăciun constă din curcan la cuptor împănat cu castane, gâscă cu stafide sau budincă (pudding) Yorkshire, alături de varză de Bruxelles. Felul preferat este budinca de prune ornata cu o crenguță de ilice; budinca spălată cu brandy este în mod spectaculos flambată și apoi savurată, în căutarea bănuțului de argint, prevestitor de noroc pe parcursul anului următor, pentru găsitorul lui.

Vasul cu băutură fierbinte de Crăciun (Wassail), constând din vin amestecat cu mirodenii, reprezintă încununarea mesei de Crăciun. Se spune că certurile dispar atunci când paharele cu Wassail sunt savurate. După prânz , familia se adună în sufragerie, pentru a asculta mesajul de Crăciun al reginei Anglei. Mesajul de Crăciun al reginei are loc la ora 15:00 și este transmis prin radio, televiziune și Internet (prin YouTube, în 2007). Primul mesaj de Crăciun televizat al reginei a fost difuzat în 1957, însă această tradiție a început în anul 1932, în timpul regelui George V.

În după amiaza de Crăciun mai este savurat un tort alcătuit din fructe, marțipan, înghețată și zahăr înghețat.

* A doua zi de Crăciun

A doua zi de Crăciun este numită Boxing Day, “ziua cutiilor” (în engleză , box=cutie). Cu mult timp în urmă, în această zi, oamenii umpleau cutiile milei din biserici cu bani pentru cei sărmani. În prezent, li se oferă mici cadori sau sume de bani poștașului, vânzătorului de ziare și altor persoane care au prestat diverse servicii pe durată întregului an.

În a doua zi a Crăciunului (Boxing day), băieții obișnuiau să colinde pe la case, strângând bani în cutii de lut care, atunci când se umpleau, erau sfărâmate. În timpul “zilei cutiilor”, sunt populare jocurile de pantomimă, piesele de teatru și colindele interpretate pe stradă de către persoane costumate sau mascate.

Teatrul popular și pantomima din perioada Crăciunului, numite “Mummering” (“mimare”), provin din perioada evului mediu. Sunt puse în scenă povești tradiționale precum Cenușăreasa, Peter Pan și Motanul Încălțat, în forma în care erau prezentate în timpul reginei Victoria.

Sursa: www.diane.ro