Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Ploieşti privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la următoarea chestiune de drept:

“Veniturile la Fondul pentru mediu constând în contribuția de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, obținute de către generatorul deșeurilor, persoană fizică sau juridică, reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, constituie obligație fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, și, pe cale de consecință, poate face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din aceeași lege?”

Expunerea succintă a procesului

– Prin Sentință penală pronunţată în 2018, Tribunalul Buzău – Secția penală a condamnat pe inculpați la închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat, sprijinirea unui grup infracțional organizat și fals în declarații.

– De asemenea, prima instanță a obligat, în solidar, pe unii dintre inculpați și părțile responsabil civilmente – societăți comerciale la plata unor sume reprezentând impozit pe venit către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) și taxă de mediu către partea civilă Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice – Administrația Fondului pentru Mediu, precum și la plata accesoriilor fiscale calculate de la data scadenței debitului și până la achitarea plății și a menținut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale.

– Instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

  • Inculpatul A., în perioada 2012-2013, a îndeplinit funcția de director zonal și șef al unor puncte de lucru ale societății comerciale B., calitate în care i-a cunoscut pe alți inculpați, cărora le-a propus să identifice societăți comerciale având ca obiect de activitate colectarea de deșeuri feroase și neferoase, societăți în numele cărora să încheie contracte de vânzare- cumpărare de deșeuri metalice, urmând ca deșeurile predate de persoane fizice sau persoane juridice cu comportament de persoane fizice să fie preluate criptic de aceste societăți, iar parte din sumele cuvenite bugetului de stat să fie împărțite între aceștia. În baza acestei înțelegeri, acești din urmă inculpați au identificat astfel de societăți sau au convins diferite persoane fără pregătire școlară să înființeze astfel de societăți, în numele cărora au încheiat contracte cu societatea comercială B. semnate de către inculpatul director al acesteia și au derulat activități comerciale fictive, având drept scop eludarea dispozițiilor legale privind plata obligațiilor către bugetul de stat – impozit pe venit și taxa de mediu.
  • În acest sens i-au convins pe alți inculpați – administratori de drept la alte societăți comerciale să le predea actele și ștampilele societăților pe care le administrau și, în numele acestora, au întocmit facturi de predare de deșeuri metalice către societatea comercială B.
  • Inculpatul A. le-a convins pe angajatele punctelor de lucru ale societății comerciale pe care o reprezenta, cu atribuții în ținerea evidenței contabile, precum și pe recepționerii și agenții de vânzări ai mărfii precum deșeurile predate direct de persoanele fizice sau entități cu comportament de persoane fizice, respectiv pe administratorii unor societăți comerciale având ca obiect de activitate achiziția și colectarea de deșeuri feroase și neferoase, interesați să nu fiscalizeze marfa colectată în integralitatea ei, pentru a eluda obligațiile de plată către bugetul de stat, să permită celorlalți inculpați să elibereze facturi pentru deșeurile predate de persoanele fizice sau entități juridice cu comportament de persoane fizice, în numele societăților comerciale pe care le reprezentau, eludând plata către bugetul de stat a obligațiilor fiscale aferente tranzacțiilor comerciale, în condițiile în care, pentru deșeurile predate de către persoanele fizice sau entitățile cu comportament de persoane fizice, sarcina achitării obligațiilor fiscale aferente activităților de colectare a deșeurilor feroase și neferoase, respectiv 16% – impozit pe venit și 3% – taxa de mediu, ambele cu reținere la sursă, ce revenea societății comerciale B., era transferată ilegal către celelalte societăți comerciale, de tip “fantomă”, care nu aveau puncte de lucru reale și nici patrimonii și ai căror administratori le încredințaseră inculpaților carnete de facturi și avize de însoțire a mărfii, necompletate, precum și ștampilele societăților în discuție, pentru a fi utilizate la întocmirea și ștampilarea documentelor false de livrare de deșeuri metalice, în relație cu societatea comercială B.
  • Prima instanță a reținut că, procedând în acest mod, inculpații au prejudiciat bugetul de stat cu sume reprezentând impozit pe venit și taxă de mediu, ce rezultă din expertiza financiar-contabilă efectuată în cursul judecății și că nu poate fi primită susținerea apărătorului inculpatului A., potrivit căreia taxa de mediu nu este o obligație bugetară, astfel că s-ar impune ca aceste sume să fie excluse din prejudiciul total.
  • S-a reținut că, potrivit art. 12 alin. (1) din O.U.G. nr. 196/2005, “Contribuțiile, taxele, penalitățile și alte sume ce constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu se gestionează de Administrația Fondului și urmează regimul juridic al impozitelor, taxelor, contribuțiilor și al altor sume datorate bugetului general consolidat, reglementat de Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare”.
  • Raportat la textul de lege mai sus menționat, instanța de fond a apreciat că eludarea dispozițiilor legale privind plata acestei contribuții, care are regimul unei obligații fiscale, răspunde cerințelor art. 9 din Legea nr. 241/2005. S-a reținut, cu privire la aspectul ce formează obiectul sesizării, că faptele inculpaților care au vizat și înfăptuit activități materiale concretizate în crearea și sprijinirea unui circuit comercial și financiar fictiv, prin interpunerea unor societăți comerciale cu comportament tipic celor “fantomă”, în numele cărora au fost emise documente false de livrare de deșeuri de metale feroase, neferoase și electrice, decontate la plată în sistem interbancar prin retragerea de numerar bănesc în baza unor justificări nereale, cu consecințele ascunderii și disimulării originii ilicite și a adevăratului proprietar al mărfurilor rulate, în valoare totală de […] lei (în condițiile în care deșeurile metalice erau încărcate în mod nereal pe facturile emise de societățile comerciale, de tip “fantomă”, referite ca furnizori pentru societatea comercială B., deși ele erau aduse aici de alte persoane fizice sau entități cu comportament de persoane fizice), și, implicit, a sumelor de bani puse în circulație cu acest temei, ale eludării obligațiilor de plată către bugetul consolidat al statului (constând în cotele de 16% cu titlu de impozit pe venit și 3% contribuție la fondul de mediu), în cuantum total de […] lei, și ale însușirii acestei sume de bani în interesul membrilor grupului infracțional constituie infracțiunile de creare a unui grup infracțional organizat, aderare la acesta și sprijinire a sa, evaziune fiscală și complicitate la evaziune fiscală în forma calificată, prevăzute de art. 367 alin. (1) și (2) din Codul penal, art. 48 din Codul penal, raportat la art. 9 alin. (1) lit. a), b) și c), alin. (2) și (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea finală a art. 38 alin. (1) din Codul penal.

– Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel DIICOT – Biroul Teritorial Buzău și inculpații, precum și partea civilă Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice – Administrația Fondului pentru Mediu și partea responsabilă civilmente societatea comercială B, încheierea de sesizare necuprinzând mențiuni cu privire la motivele de apel formulate și la argumentele invocate în sprijinul acestora.

– În fața instanței de apel, apelantul-inculpat A. a formulat cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept menționate.

Soluţia ÎCCJ

Înalta Curte a admis sesizarea şi a hotărât următoarele:

Veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuția de 2% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor, obținute de către deținătorul deșeurilor, persoană fizică sau juridică (de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, obținute de către generatorul deșeurilor, persoană fizică sau juridică), reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare, nu constituie obligație fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) și art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare.”

Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2020.

– Decizia nr. 9/2020 a ÎCCJ, pronunţată în data de 6 aprilie şi publicată în Monitorul Oficial nr. 592 din 7 iulie 2020 –

Nu ne propunem, aici, să dezvoltăm considerentele Înaltei Curţi, a căror fundamentare juridică este de reţinut.

Mai semnalăm că:

– Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea sesizării și pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuția de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, obținute de către generatorul deșeurilor, persoană fizică sau juridică, reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu constituie obligație fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare (Legea nr. 241/2005), și, pe cale de consecință, pot face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

– Inculpații, prin apărători, au apreciat că cererea de sesizare este admisibilă, iar pe fondul problemei au susținut că veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuția de 3%, nu reprezintă o obligație fiscală, în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005, deci nu pot face obiectul unei infracțiuni de evaziune fiscală.

– La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele de judecată au comunicat puncte de vedere referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării, unele însoțite de jurisprudență, din analiza cărora rezultă următoarele orientări:

  • Unele instanțe au apreciat că veniturile la Fondul pentru mediu, constând în contribuția de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, obținute de către generatorul deșeurilor, persoană fizică sau juridică, reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005, constituie obligație fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 și, pe cale de consecință, pot face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din această lege.
  • Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că veniturile la Fondul pentru mediu constând în contribuția de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, obținute de către generatorul deșeurilor, persoană fizică sau juridică, reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005, nu constituie obligație fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 și, în consecință, nu pot face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

– Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică din cadrul instanței supreme și-a exprimat opinia, în sensul că, în absența prevederii contribuției la Fondul pentru mediu în Codul fiscal și în Codul de procedură fiscală, includerea acesteia în sfera noțiunii de obligații fiscale, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 și, implicit, în sfera de aplicare a normei de incriminare cuprinse în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 echivalează cu o interpretare extensivă a normei de incriminare, prin analogie, în defavoarea persoanei acuzate, interpretare care contravine art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

– La solicitarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept învestit cu soluționarea sesizării, următoarele facultăți de drept și-au exprimat opinia cu privire la problema de drept în discuție:

  • Facultatea de Drept din cadrul Universității București (Departamentul de drept public și Departamentul de drept penal) a apreciat că obligația de plată a contribuției la Fondul pentru mediu reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005 nu constituie obligație fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005, nefiind prevăzută de Codul fiscal, și, pe cale de consecință, nu poate face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din aceeași lege.
  • În același sens a opinat și Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara (Centrul de Cercetări în Științe Penale). S-a susținut că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005, în înțelesul acestei legi, obligațiile fiscale sunt definite ca fiind obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală.
  • Facultatea de Drept din cadrul Universității “Lucian Blaga” din Sibiu consideră că obligația de plată a contribuției la Fondul pentru mediu reglementată de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 constituie obligație fiscală în sensul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 241/2005 și, pe cale de consecință, poate face obiectul infracțiunii de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 din aceeași lege.
  • Facultatea de Drept din cadrul Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași a opinat, de asemenea, că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005 instituie incriminări compatibile cu orice impozit, taxă ori contribuție, atât timp cât regimul juridic al acestora este guvernat de Codul de procedură fiscală, cum este și cazul obligației de plată a contribuției la Fondul pentru mediu reglementate de art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005.

În hotărârea semnalată sunt prezentate argumentele pentru poziţiile exprimate, precum şi Decizii ale CCR avute în vedere la pronunţarea hotărârii Completului ÎCCJ.

Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 241/2005:

“Art. 2. –

În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

(…)

  1. e)obligații fiscale – obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală; (…)”

“Art. 9. –

(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; (…).

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005 [forma în vigoare la data săvârșirii faptelor]:

“Art. 9. –

(1) Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:

  1. a)o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, obținute de către generatorul deșeurilor, persoană fizică sau juridică. Sumele se rețin prin stopaj la sursă de către operatorii economici care desfășoară activități de colectare și/sau valorificare a deșeurilor, care au obligația să le vireze la Fondul pentru mediu; (…)”

NOTA ÎCCJ:

În prezent, dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 196/2005, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2019 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu și pentru modificarea și completarea Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, au următorul conținut:

“a) o contribuție de 2% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor, obținute de către deținătorul deșeurilor, persoană fizică sau juridică. Sumele se rețin la sursă de către operatorii economici care desfășoară activități de colectare și/sau valorificare a deșeurilor, care au obligația să le vireze la Fondul pentru mediu;”.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here