17 Noiembrie, 2019

Contravenții la Legea contabilității

O excepţie la Legea contabilităţii nr. 82/1991 porneşte de la motivele și temeiurile legale ce au stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției în speța de față, respectiv că nu au fost întocmite fișe de magazie aferente materiilor prime utilizate în procesul de preparare a mâncărurilor și produselor servite, fișe de magazie din care să reiasă intrările, ieșirile și stocul pe materii prime

Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilității nr. 82/1991, excepție ridicată de o societate, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, încheiat de ANAF. 

Motivarea excepției de neconstituționalitate 

Iată ce se susţine, în principal, în motivarea excepției de neconstituționalitate:

- prevederile art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilității nr. 82/1991 califică drept contravenție nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității, cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, iar săvârșirea acestor contravenții se sancționează cu amendă de la 300 lei la 4.000 lei. Raportat la situaţia în speţă, se arată că descrierea faptei ce constituie contravenție nu se regăsește în conținutul Legii nr. 82/1991, ci în cuprinsul unui ordin de ministru, respectiv Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.634/2016 privind documentele financiar-contabile ;

- prevederile criticate nu pot fi considerate norme de trimitere, iar în absența indicării cu exactitate a dispozițiilor legale la care se face trimiterea, nu sunt respectate normele de tehnică legislativă, dimpotrivă, redactarea acestora are un caracter de maximă generalitate. Or, într-o tehnică legislativă corectă, ar fi trebuit să figureze ca normă-cadru, detaliată subsecvent de toate celelalte prevederi care stabilesc contravențiile și sancțiunile corespunzătoare. Prin urmare, stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie contravenții este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi precizat criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a contravențiilor, iar în lipsa unei reprezentări clare a elementelor ce constituie contravenția, judecătorul însuși nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției;

- în cazul de față, reglementările ce trebuie respectate nu se regăsesc în lege, ci în acte normative inferioare legii, care la rândul lor nu sunt clare. În acest context menționează jurisprudența Curții Constituționale prin care s-au examinat anumite norme legale cu privire la incriminarea unor fapte ce constituie contravenție și a căror redactare a fost defectuoasă. 

Dispozițiile art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, au următorul cuprins:

“Constituie contravenție următoarele fapte:

[...]

2. nerespectarea reglementărilor emise de Ministerul Finanțelor Publice, respectiv de instituțiile cu atribuții de reglementare în domeniul contabilității prevăzute la art. 4 alin. (3), cu privire la:

[...]

c) întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora, precum și reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse;”. 

Considerentele CCR pentru respingerea excepţiei de neconstituţionalitate 

Reţinem câteva din considerentele pentru care CCR a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate.

● Curtea a reținut că problema de principiu vizată prin critica de neconstituționalitate este aceea referitoare la emiterea de către un organ al puterii executive a unor reglementări în domeniul contabilității, a căror nerespectare constituie contravenție, deși acesta nu are competența de a emite acte normative cu putere de lege. Prin decizii anterioare, Curtea a statuat că prin dispozițiile de lege ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate, iar nu prin acte cu forță juridică inferioară acesteia, se sancționează contravențional, printre altele, și nerespectarea anumitor reglementări emise de Ministerul Finanțelor Publice în domeniul activității contabile.

● Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. 

● De asemenea, o lege îndeplinește condițiile calitative impuse de Constituție numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita.

● Curtea reține că, potrivit principiului generalității legilor, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare. Deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație.

● Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 44 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conținutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

● Or, raportând prevederile criticate la principiile mai sus enunțate, Curtea constată că prevederile art. 41 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 82/1991 sunt în deplin acord cu principiul legalității înscris în art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa privind calitatea legii și al cărui conținut și înțeles a fost deslușit prin jurisprudența Curții Constituționale, acestea fiind circumscrise domeniului de referință în materia contabilității. Astfel, există o conexiune directă între prevederile legale primare și cele de reglementare secundară și a căror nerespectare intră în sub incidența contravenționalului, fiind firesc un asemenea mod de reglementare, întrucât prin normele infralegale date în aplicarea legii practic se vine în sprijinul celor care desfășoară anumite activități și operațiuni care necesită întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile și înregistrarea acestora în contabilitate, precum și păstrarea, arhivarea sau reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse, reglementările emise de Ministerul Finanțelor Publice având rolul de a explica și îndruma modul de interpretare și aplicare a Legii nr. 82/1991.

● În ceea ce privește susținerea potrivit căreia tehnica de reglementare a prevederilor criticate nu corespunde regulilor instituite prin art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă că, față de această critică, Curtea nu se află în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăți între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, în general, și norme care reglementează în materia contabilității. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter general, cât și cu caracter special, derogatorii. 

Decizia nr. 447/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 870 din 29 octombrie 2019.

Ai nevoie de Decizia nr. 447/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu