21 Iulie, 2019

Contractul individual de muncă: unele situaţii particulare

Ne-am propus să punctăm câteva din situaţiile particulare reglementate de Codul muncii, dar care ridică adesea întrebări legate de timpul de muncă.

Contractul individual de muncă cu timp parţial

Durata contractului. Angajarea cu fracţiune de normă se poate face atât pentru contractul pe durată nedeterminată, cât şi în cazul contractului pe perioadă determinată.

Elemente de comparaţie. La încheierea contractului individual de muncă în aceste condiţii, Codul muncii prevede că trebuie să se facă raportare la salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care face aceeaşi muncă sau una similară. Pe de altă parte, vor fi tratate separat considerente ce ţin de vechimea în muncă, aptitudinile profesionale sau calificarea profesională.

Ore suplimentare. Regimul de muncă cu timp parţial, înscris în contractul de muncă, NU permite efectuarea de ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora.

Drepturi salariale. Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, acordate proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.

Schimbarea timpului de muncă. Angajatorul este obligat ca, în măsura în care este posibil, să ia în considerare cererile salariaţilor de a se transfera fie de la un loc de muncă cu normă întreagă la unul cu fracţiune de normă, fie de la un loc de muncă cu fracţiune de normă la un loc de muncă cu normă întreagă sau de a-şi mări programul de lucru, în cazul în care apare această oportunitate. Angajatorul este obligat să informeze, printr-un anunţ afişat, la timp, cu privire la apariţia unor locuri de muncă cu fracţiune de normă sau cu normă întreagă, pentru a facilita transferurile de la normă întreagă la fracţiune de normă şi invers.

Munca la domiciliu

Salariatul cu munca la domiciliu se bucură de toate drepturile recunoscute prin lege şi prin contractele colective de muncă aplicabile salariaţilor al căror loc de muncă este la sediul angajatorului.

Prin contractele colective de muncă şi/sau prin contractele individuale de muncă se pot stabili şi alte condiţii specifice privind munca la domiciliu, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Durata normală a timpului de muncă

În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână, fără dreptul de derogări în sensul depăşirii acestui plafon.

Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. O eventuală depăşire a acestui nivel, cu caracter excepţional, impune însă ca într-o perioadă de referinţă durata timpului de muncă să nu depăşească 48 de ore pe săptămână. Perioada de referinţă este, de regulă, de patru luni calendaristice, dar poae fi extinsă până la 6 sau 12 luni, în condiţile prevăzute de Codul muncii.

ATENŢIE – La stabilirea perioadelor de referinţă nu se iau în calcul durata concediului de odihnă anual şi situaţiile de suspendare a contractului individual de muncă.

Programul de lucru inegal

Programul de lucru inegal, în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum şi în cadrul săptămânii de lucru comprimate, poate funcţiona numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă, cu obligaţia de informare, de către angajator, prin afişare.

Munca suplimentară

Compensarea muncii suplimentare. Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

Plata orelor suplimentare. În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termen, în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.

Sporul pentru munca suplimentară nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.

Munca de noapte

Munca prestată între orele 22,00-6,00 este considerată muncă de noapte.

Salariatul de noapte efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru sau dacă în proporţie de cel puţin 30% din timpul său lunar de lucru.

Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăşi o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.

Dacă activitatea se desfăşoară în condiţii speciale sau deosebite de muncă, angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.

Drepturile salariaţilor de noapte. Salariaţii de noapte beneficiază:

  • fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
  • fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu