25 Martie, 2019

Contractul de muncă după vârsta de pensionare

Prelungirea unui contract de muncă după împlinirea vârstei normale de pensionare poate fi limitată în timp, iar angajatul nu poate invoca faptul că este vorba de o recurgere abuzivă la contracte pe durată determinată.

Aceasta este concluzia pronunţată de Curtea de Justiţie a UE, în cauza C-46/17 Hubertus John/Freie Hansestadt Bremen, ca răspuns la întrebările preliminare ce i-au fost adresate de către instanţa naţională germană.

În finalul materialului nostru găsiți şi referiri la legislația românească în materie. 

Cauza în speţă

Domnul Hubertus John a fost angajat de orașul Bremen (Germania) în calitate de cadru didactic contractual. La apropierea de vârsta normală de pensionare, el a solicitat să poată continua să lucreze după această dată. Autoritatea locală competentă a acceptat să-i prelungească contractul până la finalul anului școlar 2014/2015. Ulterior, autoritatea a respins o altă cerere de prelungire formulată de domnul John până la încheierea primului semestru al anului școlar 2015/2016. Apreciind că durata determinată a prelungirii care îi fusese acordată este contrară dreptului Uniunii, domnul John a intentat o acțiune în justiție împotriva orașului.

Sesizat în cauză, Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă din Bremen arată că reglementarea germană în vigoare permite părților la un contract de muncă, în anumite condiții, să amâne data la care încetează contractul pentru simplul motiv că, prin împlinirea vârstei normale de pensionare, lucrătorul respectiv are dreptul la pensie pentru limită de vârstă.

Tribunalul din Bremen a solicitat Curții de Justiție a Uniunii Europene să stabilească dacă o asemenea reglementare este compatibilă cu interzicerea discriminării pe motiv de vârstă și cu acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată (acord care vizează evitarea recurgerii abuzive la o succesiune de contracte pe durată determinată).

● Interdicția de discriminare pe motiv de vârstă este prevăzută de Directiva nr. 78/2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva nr. 70/1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între  Uniunea Confederațiilor Industriale și Patronale din Europa (UNICE), Centrul European al Întreprinderilor Publice (CEEP) și Confederația Europeană a Sindicatelor (CES). 

Prin hotărârea sa din 18 februarie 2018, Curtea de Justiție a Uniunii Europene constată că interzicerea discriminării pe motiv de vârstă nu se opune unei dispoziții naționale, precum cea în discuție, care condiționează amânarea datei de încetare a activității lucrătorilor care au împlinit vârsta legală de pensionare de un acord dat de angajator pentru o durată determinată.

Potrivit Curții, reglementarea în cauză nu defavorizează persoanele care au împlinit vârsta de pensionare în raport cu cele care nu au împlinit încă această vârstă. Ea constituie o derogare de la principiul încetării automate a contractului de muncă atunci când lucrătorul împlinește vârsta normală de pensionare și permite amânarea datei de încetare a raportului de muncă, de mai multe ori, în mod necondiționat și nelimitat în timp. Continuarea raportului de muncă nu poate surveni, în orice caz, fără acordul ambelor părți la contract.

În ceea ce privește acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, Curtea exprimă mai întâi îndoieli cu privire la faptul că prelungirea în cauză poate fi considerată ca fiind o folosire a contractelor pe durată determinată succesive. Astfel, nu pare să fie exclus ca o asemenea prelungire să fie considerată o simplă amânare contractuală a vârstei de pensionare convenite inițial.

Curtea observă în această privință că niciun element din dosar nu indică faptul că reglementarea în litigiu ar putea favoriza recurgerea succesivă la contracte pe durată determinată sau că constituie o sursă potențială de abuz în defavoarea lucrătorilor. În orice caz, nu trebuie să se considere că limitele de vârstă care corespund vârstei normale de pensionare determină în mod sistematic o situație de precaritate a lucrătorilor respectivi, în sensul acordului-cadru, dacă aceștia beneficiază de o pensie integrală și, în special, dacă angajatorul este autorizat să procedeze la reînnoirea contractului de muncă în cauză.

În cazul în care Tribunalul din Bremen ar concluziona că prelungirea acordată domnului John trebuie considerată ca fiind o folosire a contractelor pe durată determinată succesive, Curtea decide că acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată nu se opune unei reglementări naționale precum cea în cauză, care permite părților la un contract de muncă să amâne de comun acord, în mod nelimitat în timp, și eventual de mai multe ori, data de încetare a contractului numai pentru că lucrătorul, prin împlinirea vârstei normale de pensionare, are dreptul la pensie pentru limită de vârstă.

Curtea face trimitere în această privință la observațiile Tribunalului din Bremen, potrivit cărora un angajat care împlinește vârsta normală pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă legală se deosebește de alți angajați nu numai prin faptul că beneficiază de asigurări sociale, ci și prin aceea că, de regulă, se află la finalul vieții sale profesionale și că în ceea ce privește caracterul determinat al raportului său de muncă, nu are soluția alternativă a unui raport de muncă pe durată nedeterminată. În plus, prelungirea în cauză garantează menținerea condițiilor contractuale inițiale păstrând totodată dreptul lucrătorului respectiv de a primi o pensie pentru limită de vârstă. 

Ce prevede Codul muncii

Încetarea de drept a contractului individual de muncă

Contractul individual de muncă existent încetează de drept, între alte situaţii, potrivit art. 56 alin. (1) lit. c) –  “la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare“.

Prin Decizia nr. 387/2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma “condiții de vârstă standard” nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Potrivit art. 83, una dintre situațiile în care contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durată determinată privește angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul;

Art. 84 alin. (1): “Contractul individual de muncă pe durată determinată nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni“.

Ai nevoie de Codul muncii? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu