Facem câteva sublinieri, inclusiv cu privire la forma autentică a actelor de înfiinţare, potrivit Legii societăţii nr. 31/1990. În forma sa republicată (r2) în Monitorul oficial nr. 1066/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 31/1990 face de la început distincţiile necesare cu privire la actul constitutiv, în funcţie de tipul de societate:

  • societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin contract de societate;
  • societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi statut.

Legea permite şi o simplificare:

  • societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest caz se întocmeşte numai statutul.

Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv.

Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv. În cuprinsul legii, este folosită denumirea generică de act constitutiv care desemnează atât înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii.

În cazurile în care contractul de societate şi statutul constituie acte distincte, acesta din urmă va cuprinde datele de identificare a asociaţilor şi clauze reglementând organizarea, funcţionarea şi desfăşurarea activităţii societăţii.

Filiale, sucursale, sedii secundare

Filialele sunt societăţi cu personalitate juridică şi se înfiinţează în una dintre formele de societate enumerate şi în condiţiile prevăzute pentru acea formă. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit.

Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona. Dacă sucursala este deschisă într-o localitate din acelaşi judeţ sau în aceeaşi localitate cu societatea, ea se va înregistra în acelaşi registru al comerţului, însă distinct, ca înregistrare separată.

Celelalte sedii secundare – agenţii, puncte de lucru sau alte asemenea sedii – sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor şi se menţionează numai în cadrul înmatriculării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal.

Forma autentică a actului constitutiv

Actul constitutiv se încheie sub semnătură privată şi se semnează de toţi asociaţii. În caz de subscripţie publică, actul constitutiv se semnează de fondatori.

Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:

  • printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un imobil;
  • se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
  • societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

Actul constitutiv dobândeşte dată certă şi prin depunerea la oficiul registrului comerţului.

Articolele 7 şi următoarele precizează conţinutul actului constitutiv, pentru fiecare tip de societate în parte.

Contractele între societatea cu răspundere limitată şi persoana fizică sau persoana juridică, asociat unic al celei dintâi, se încheie în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.

La autentificarea actului constitutiv sau, după caz, la darea de dată certă a acestuia se va prezenta:

  • dovada eliberată de oficiul registrului comerţului privind disponibilitatea şi rezervarea firmei şi
  • declaraţia pe propria răspundere privind deţinerea calităţii de asociat unic într-o singură societate cu răspundere limitată.

Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, după caz, persoana care dă dată certă va refuza operaţiunile solicitate, dacă din documentaţia prezentată rezultă că nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus.

Înmatricularea societăţii

În termen de 15 zile de la data încheierii actului constitutiv, fondatorii, primii administratori sau, dacă este cazul, primii membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea societăţii în registrul comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul societatea. Ei răspund în mod solidar pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează prin neîndeplinirea acestei obligaţii. Art. 36 din lege precizează actele necesare pentru înmatriculare.

La societăţile pe acţiuni, dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate oricărei persoane care a participat la constituirea societăţii sau la tranzacţii conducând la acordarea autorizaţiei, operaţiuni încheiate de fondatori pe seama societăţii ce se constituie şi pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, judecătorul-delegat numeşte, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulţi experţi din lista experţilor autorizaţi.

 Aceştia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea şi modul de evaluare a fiecărui bun aportat şi vor evidenţia dacă valoarea acestuia corespunde numărului şi valorii acţiunilor acordate în schimb, precum şi alte elemente indicate de judecătorul-delegat.

Fondatorii vor depune raportul în termen de 15 zile de la data aprobării sale la oficiul registrului comerţului. Registrul comerţului va transmite o notificare cu privire la această depunere către Regia Autonomă «Monitorul Oficial», pentru a fi publicată pe cheltuiala societăţii.

ATENŢIE!  În cazul societăţilor constituite prin fuziune sau divizare nu este necesară întocmirea raportului şi depunerea sa la oficiul registrului comerţului, dacă proiectul de fuziune sau divizare a fost supus examinării unui expert independent potrivit dispoziţiilor art. 2433 alin. (1) – (4).

Societatea este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului.

Efectele încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii

Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziţie imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerinţă legală pentru constituirea societăţii, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociaţii înlătură asemenea neregularităţi. Judecătorul delegat va lua act în încheiere de regularizările efectuate.

În cazul unor neregularităţi constatate după înmatriculare, societatea este obligată să ia măsuri pentru înlăturarea lor, în cel mult 8 zile de la data constatării acelor neregularităţi.

Dacă societatea nu se conformează, orice persoană interesată poate cere tribunalului să oblige organele societăţii să le regularizeze, sub sancţiunea plăţii de daune-interese potrivit dreptului comun.

Dreptul la acţiunea de regularizare se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data înmatriculării societăţii.

Declararea nulităţii societăţii nu aduce atingere actelor încheiate în numele său. Nici societatea şi nici asociaţii nu pot opune terţilor de bună-credinţă nulitatea societăţii.

Ai nevoie de Legea societăţii nr. 31/1990? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here