Problema pentru care au fost trimisă o întrebare preliminară la CJUE rezidă în a clarifica dacă, în lumina reglementărilor europene, poate fi confiscat în favoarea statului autovehiculul utilizat pentru săvârşirea unei infracţiuni de contrabandă. Evident, în cauză apar detalii pe care le prezentăm mai jos, împreună cu propunerea de decizie, înaintată Curţii de Avocatul general.

Situația de fapt (conform deciziei de trimitere) și întrebările preliminare

O.M. lucra pentru o întreprindere turcă de transport internațional de mărfuri, care deține un autotren pe care acesta îl conducea pe un traseu planificat prin diverse state ale Uniunii.

În 2018, OM a fost contactat de o persoană necunoscută care i‑a propus ca, în schimbul unei plăți, să transporte în Germania, prin contrabandă, 2 940 de monede antice, profitând de faptul că acesta trebuia să realizeze o cursă din orașul Istanbul din Turcia către orașul Delmenhorst din Republica Federală Germania.

O.M. a acceptat și, după ce a preluat monedele, le‑a introdus într‑un spațiu destinat bagajelor, sculelor și altor accesorii, dispus, în configurația standard, sub scaunul șoferului, unde le‑a ascuns printre diferite obiecte.

La intrarea în Bulgaria, camionul a fost inspectat, iar polițiștii de frontieră au descoperit monedele.

Monedele antice, autotractorul, remorca, cheia de contact a autovehiculului și certificatul de înmatriculare au fost puse sub sechestru.

În cursul cercetărilor, administratorul întreprinderii căreia îi aparținea autovehiculul a solicitat predarea autotractorului și a remorcii. Cererea respectivă a fost respinsă inițial de procurorul căruia i s-a încredințat cauza și, ulterior, în urma acțiunii introduse, printr‑o ordonanță a Tribunalului Regional din Haskovo, Bulgaria.

Prin hotărârea din 22 martie 2019 a instanței respective, O.M. a fost condamnat la o pedeapsă de trei ani de închisoare și i s‑a aplicat o amendă de 20 000 de leva bulgare (BGN) în calitate de autor al infracțiunii de contrabandă calificată cu o comoară numismatică a cărei valoare corespunde elementului „în proporție semnificativă” prevăzut legislaţia bulgară.

În conformitate cu dispoziţiile din Codul penal bulgar (în continuare NK), monedele sechestrate au fost confiscate în favoarea statului. În temeiul articolului 242 alineatul 8 din NK, a fost confiscat în favoarea statului și autotractorul în care au fost transportate monedele. Remorca a fost restituită proprietarului său, neavând legătură directă cu transportul.

O.M. a atacat hotărârea instanței la Curtea de Apel din Plovdiv, în ceea ce privește partea referitoare la confiscarea autotractorului.

Potrivit instanței de apel, confiscarea nu reprezintă o pedeapsă și, în conformitate cu articolul 242 alineatul 8 din NK, aceasta trebuie dispusă în mod obligatoriu în legătură cu bunurile utilizate pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă.

În pofida existenței unui temei legal pentru confiscarea dispusă, instanța respectivă are îndoieli cu privire la aspectul dacă articolul respectiv din NK, promulgat înainte de aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană, este compatibil cu articolul 17 alineatul (1) din cartă.

Concret, în opinia instanței de apel, confiscarea în favoarea statului a mijlocului de transport utilizat ca instrument pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă atunci când proprietarul nu a participat la aceasta ar putea cauza un dezechilibru între interesele unui proprietar care nu avea cunoștință despre săvârșirea infracțiunii și interesul statului de a pune sub sechestru instrumentele infracțiunii.

În plus, aceasta subliniază că legislația națională nu prevede audierea proprietarului mijlocului de transport în procesul în urma căruia se dispune confiscarea, ceea ce ar putea afecta compatibilitatea sa cu articolul 46 din cartă și cu dreptul la o cale de atac efectivă.

În acest context, Curtea de apel din Plovdiv a adresat Curții de Justiţie a UE următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 17 alineatul (1) din cartă […] trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 242 alineatul 8 din Nakazatelen kodeks (Codul penal) al Republicii Bulgaria, potrivit căreia mijlocul de transport utilizat pentru săvârșirea contrabandei calificate, aparținând unei terțe persoane care nu știa și care nu trebuia și nici nu putea să știe că angajatul său săvârșește infracțiunea, trebuie confiscat în favoarea statului, pentru motivul că această reglementare afectează echilibrul dintre interesul general și necesitatea protejării dreptului de proprietate?

2)Articolul 47 din cartă […] trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale precum cea prevăzută la articolul 242 alineatul 8 din NK, potrivit căreia un mijloc de transport aflat în proprietatea unei persoane care nu este cea care a săvârșit fapta poate fi confiscat fără a se garanta proprietarului accesul direct la justiție pentru a‑și susține punctul de vedere?”

Analiza preliminară a Avocatului general

Cu privire la admisibilitate

– Instanța de trimitere solicită Curții să stabilească dacă articolul 17 alineatul (1) și articolul 47 din Carta Europeană a Drepturilor Omului se opun unei reglementări naționale (articolul 242 alineatul 8 din NK) care permite confiscarea bunurilor utilizate pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă, în pofida faptului că aparțin unui terț care nu a participat la aceasta.

– Având în vedere că dispozițiile cartei se adresează statelor membre „numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii” (articolul 51), citarea izolată a unuia dintre articolele acesteia nu este suficientă pentru a constitui temeiul unei întrebări preliminare în cazul în care nu există o legătură cu alte dispoziții ale dreptului Uniunii.

– Decizia de trimitere menționează considerentul (33) al Directivei 2014/42 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană. Această directivă are legătură cu situația de fapt din litigiu, deoarece: a) stabilește norme minime privind confiscarea instrumentelor infracțiunii și b) prevede instituirea unor căi de atac pentru protecția drepturilor terților.

– Or, nu este cert că Directiva 2014/42 este aplicabilă în prezenta cauză, având în vedere infracțiunile prevăzute de convenție, deciziile‑cadru și directivele care figurează în lista exhaustivă de la articolul 3 din aceasta. Cu excepția cazului în care contrabanda cu monede sancționată în prezenta cauză ar putea fi încadrată în una dintre infracțiunile respective (de exemplu în cele prevăzute de Decizia‑cadru 2008/841/JAI privind lupta împotriva crimei organizate), situația de fapt prezentată nu ar intra în domeniul său de aplicare.

– În orice caz, Curtea poate furniza instanței de trimitere elemente de interpretare a dreptului Uniunii pe care aceasta nu le‑a menționat în decizia de trimitere. Curtea a procedat astfel recent, în contextul soluționării altei trimiteri preliminare, prin care o instanță bulgară solicita interpretarea Directivei 2014/42. Curtea a optat, în cauza respectivă, pentru a furniza interpretarea Deciziei‑cadru 2005/212, deoarece Directiva 2014/42 nu era aplicabilă.

– Decizia‑cadru 2005/212 a fost înlocuită în parte cu Directiva 2014/42, fără ca această modificare să afecteze articolele 2, 4 și 5 din decizia respectivă, care rămân în vigoare. Astfel cum arată Comisia, limitarea domeniului de aplicare al Directivei 2014/42 constituie motivul pentru care anumite dispoziții ale Deciziei‑cadru 2005/212 nu au fost înlocuite prin aceasta.

– Or, conform Deciziei‑cadru 2005/212 [articolul 2 alineatul (1)], „fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a‑i permite acestuia să confiște, în totalitate sau în parte, instrumentele și produsele care sunt rezultatul unei infracțiuni, care se pedepsește cu o pedeapsă privativă de libertate cu o durată mai mare de un an […]”.

– Spre deosebire de criteriul stabilit de Directiva 2014/42, care limitează domeniul de aplicare al acesteia astfel cum am arătat mai sus, Decizia‑cadru 2005/212 poate fi aplicată infracțiunilor de contrabandă săvârșite în Bulgaria, deoarece NK le sancționează cu o pedeapsă cu închisoarea de la trei la zece ani.

– În concluzie, Avocatul general consideră că Decizia‑cadru 2005/212 este cea care trebuie interpretată în prezenta cauză pentru a elimina îndoielile instanței de trimitere. În același timp, aplicabilitatea sa permite acceptarea unei legături directe, „care depășește proximitatea materiilor menționate sau efectele indirecte ale unei materii asupra celeilalte”, cu o normă de drept derivat și, prin urmare, creează premisele pentru invocarea cartei.

Concluzie

În temeiul considerațiilor pe care nu le reluăm în această semnalare, Avocatul general propune să se răspundă la prima întrebare preliminară adresată de Curtea de Apel din Plovdiv după cum urmează:

„Articolul 2 alineatul (1) din Decizia‑cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea coroborat cu articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții care permite confiscarea în favoarea statului a unui mijloc de transport utilizat pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrabandă calificată în cazul în care mijlocul de transport respectiv aparține unui terț de bună‑credință care nu știa și care nu trebuia și nici nu putea să știe că acesta va fi utilizat pentru săvârșirea unei infracțiuni.”

Concluziile Avocatului general al CJUE prezentate la 25 iunie 2020 în Cauza C‑393/19 Okrazhna prokuratura – Haskovo, Apelativna prokuratura – Plovdiv împotriva O.M. la cererea de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Plovdiv, Bulgaria

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here