16 Iunie, 2019

Contestaţiile privind baza de impunere

În temeiul noului Cod de procedură fiscală au fost modificate şi Instrucţiunile pentru aplicarea titlului VIII – Contestaţiile privind baza de impunere – din noua reglementare.

OpANAF nr. 3741/2015 privind aprobarea Instrucţiunilor a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 975/2015, este în vigoare de la 1 ianuarie, dată de la care se abrogă prevederile OpANAF nr. 2.906/2014 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial nr. 736/2014.

Dispoziţiile ordinului se aplică contestaţiilor depuse începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar procedura începută anterior rămâne supusă legii vechi.

Posibilitatea de contestare

În cazul deciziilor emise pentru baze de impozitare stabilite separat, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere.

Cine poate prezenta contestaţia?

Instrucţiunile prevăd procedura contestaţiei formulată printr-un împuternicit (cu  împuternicire/mandat-procură) sau sub semnătura administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare şi i-a fost ridicat dreptul la propria administrare.

Motivarea contestaţiei se va face cu respectarea dispoziţiilor privind termenul de depunere a contestaţiilor, sub sancţiunea decăderii.

Termenul de depunere

Dispoziţiile privind termenele din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător, astfel:

  • Termenul de depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul. De exemplu, dacă actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului în data de 29 iunie, termenul de 45 de zile începe să curgă de la data de 30 iunie şi se împlineşte în data de 13 august, astfel încât ultima zi de depunere a contestaţiei este 14 august.
  • Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus săptămânal) se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. Spre exemplu, în situaţia în care data de 30 iulie prezentată la exemplul anterior este sâmbătă, ultima zi de depunere a contestaţiei este luni, 1 august.
  • Termenul de 3 luni prevăzut la art. 270 alin. (4) din Codul de procedură fiscală se sfârşeşte în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare. În situaţia dată, se presupune că actul administrativ fiscal nu conţine posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia. De exemplu, actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului în data de 15 ianuarie, termenul de 3 luni se sfârşeşte în data de 15 aprilie, astfel încât ultima zi de depunere a contestaţiei este data de 15 aprilie.
  • Termenul care, începând la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi se va socoti împlinit în ultima zi a lunii, cum ar fi exemplul expus mai jos:

Actul administrativ fiscal este comunicat în data de 30 noiembrie, termenul de 3 luni se sfârşeşte în ultima zi a lunii februarie, respectiv 28 sau 29 februarie, reprezentând ultima zi de depunere a contestaţiei.

Când contestatorul îşi majorează pretenţiile, dispoziţiile procedurale privind termenul de depunere a contestaţiei se aplică corespunzător pentru diferenţele contestate suplimentar.

Prin majorare de pretenţie se înţelege diferenţele de obligaţii fiscale contestate suplimentar, altele decât cele împotriva cărora s-a introdus iniţial contestaţie, cu excepţia accesoriilor aferente obligaţiilor fiscale contestate iniţial, potrivit principiului de drept accesoriul urmează principalul.

Excepţii. Contestaţia se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, cu excepţia situaţiei în care actul administrativ fiscal atacat nu cuprinde unul dintre următoarele elemente:

  • posibilitatea de a fi contestat;
  • termenul de depunere a contestaţiei;
  • organul fiscal la care se depune contestaţia. În acest caz contestaţia poate fi depusă în termenul de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal.

Retragerea contestaţiei

Retragerea contestaţiei poate fi făcută în tot sau în parte. În situaţia în care cererea de retragere are ca obiect doar anumite capete de cerere din contestaţia iniţială, despre aceasta se va face menţiune în decizia emisă în soluţionarea cauzei; contestaţia şi cererea de retragere parţială vor fi conexate, pentru o mai bună soluţionare a cauzei.

După primirea cererii de retragere a contestaţiei, organul de soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care ia act de renunţarea la contestaţie.

Decizia prin care se ia act de renunţare la contestaţie urmează procedura emiterii şi comunicării deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor.

Organul competent

Prin alte acte administrative fiscale se înţelege actele administrative fiscale emise de organele fiscale competente, altele decât cele stipulate expres şi limitativ la art. 272 alin. (1) din Codul de procedură fiscală şi pentru care competenţa de soluţionare a contestaţiilor aparţine organelor fiscale emitente.

ATENŢIE!

- Raportul de inspecţie fiscală/Procesul-verbal emis de organele fiscale/vamale, după caz, NU constituie titlu de creanţă, acesta stând la baza emiterii actului administrativ fiscal, fapt pentru care nu poate fi contestat decât împreună cu acesta. În situaţia în care se contestă, totuşi, doar raportul de inspecţie fiscală/procesul-verbal organul de soluţionare competent va solicita contestatarului, ca în termen de 5 zile să precizeze dacă înţelege să conteste şi titlul de creanţă, iar, în caz contrar, contestaţia va fi respinsă ca inadmisibilă.

- În cazul soluţionării contestaţiei formulate împotriva unei decizii de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală emisă ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate pentru soluţionarea unui decont cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, competenţa de soluţionare este dată de TVA stabilită suplimentar.

- În situaţia în care, în urma unei inspecţii fiscale efectuate la un contribuabil, organul de inspecţie fiscală emite atât decizie de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, cât şi dispoziţie de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale, cele două acte administrative fiscale sunt acte distincte, competenţa de soluţionare fiind cea care rezultă din suma contestată aferentă fiecărui act administrativ fiscal luat individual. În situaţia dispoziţiei de măsuri privind diminuarea pierderii fiscale, competenţa de soluţionare este dată de suma cu care se diminuează pierderea.

- Atunci când, ca urmare a constatării pierderii înlesnirilor la plată, contestatorului i se stabilesc, pe cale de consecinţă, debite şi accesorii, competenţa de soluţionare a contestaţiei aparţine organelor prevăzute la art. 272 alin. (2), (3), (4) şi (5), după caz, din Codul de procedură fiscală.

Ai nevoie de Noul Cod de procedură fiscală? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu