18 Iulie, 2019

Contestaţiile la deciziile de pensii

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău privind incidenţa Deciziei nr. 19/2011 pronunţate de ÎCCJ în cauzele care au ca obiect contestaţii împotriva deciziilor emise în temeiul Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se soluţionează cererile de recalculare a drepturilor de pensie.

În urma unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de casaţie şi Justiţie a dat Decizia nr. 11/2011 prin care a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, formele de retribuire în acord global prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

De curând, Curtea a fost sesizată cu un nou recurs în interesul legii, dată fiind practica judiciară neunitară constând în soluţionarea, într-un mod diferit, a problemei incidenţei Deciziei nr. 19/2011 în cauzele care au ca obiect contestaţii împotriva deciziilor emise în temeiul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se soluţionează cererile de recalculare a drepturilor de pensie.

Practica judiciară neunitară ce a generat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu prezentul recurs în interesul legii s-a conturat astfel:

  • Unele instanţe au reţinut incidenţa acestei decizii, considerând fie că, faţă de dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, respectiv ale art. 3307 alin. 4 din vechiul Cod de procedură civilă, dezlegarea problemelor prin Decizia nr. 19/2011 este obligatorie, fie că decizia dată în interesul legii îşi păstrează considerentele şi valabilitatea raţionamentelor pentru corecta interpretare a textului preluat cu conţinut identic de Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
  • Alte instanţe nu au reţinut incidenţa în speţă a Deciziei nr. 19/2011 pronunţate de ÎCCJ, pe considerentul că această decizie este dată în interpretarea dispoziţiilor anterioare Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, iar litigiul urmează a fi soluţionat în raport cu dispoziţiile Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare. În acest sens s-a argumentat că veniturile în acord global nu au făcut parte din baza de calcul al pensiei conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi nu pot fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual pentru recalcularea pensiei, întrucât probele administrate în respectivele cauze nu fac dovada îndeplinirii condiţiilor din decizie, respectiv includerea în salariul brut a veniturilor obţinute in acord global şi plata CAS.

“Continuitate de reglementare în aceeaşi materie”

La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a arătat Completul competent să judece recursuri în interesul legii, nu au fost identificate decizii de speţă relevante în această materie, deoarece litigiile cu acest obiect nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei supreme.

Pe de altă parte, în problema includerii unor categorii de venituri (cum sunt cele în acord global în stabilirea punctajului mediu anual) s-au pronunţat deciziile în interesul legii:

  • nr. 30/2009, nepublicată (prin care s-a respins recursul, constatându-se că norma este clară);
  • nr. 11/2011 (cea la care se raportează prezenta sesizare) şi
  • nr. 19/2012 (care statuează pe baza aceluiaşi raţionament, invocând prioritatea principiului contributivităţii asupra altor categorii de venituri).

Ceea ce consideră instanţa de trimitere că ar constitui obiect al recursului în discuţia acum este efectul dezlegării cuprinse în Decizia nr. 19/2011 asupra cauzelor având acelaşi obiect cu cel ce constituia obiectul jurisprudenţei divergente anterior, respectiv dacă veniturile obţinute din formele de retribuire în acord pot fi valorificate la calculul punctajului lunar al asiguratului căruia i s-au deschis drepturile de pensie sub imperiul Legii nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Însă a analiza dacă o decizie pronunţată în interpretarea unui text de lege abrogat se aplică unei dispoziţii legale dintr-o lege nouă care a preluat reglementarea abrogată nu se circumscrie sferei de reglementare, chiar extinsă, a noţiunii de problemă de drept.

Completul ÎCCJ a mai arătat că aspectul dedus judecăţii, respectiv incidenţa Deciziei nr. 19/2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după abrogarea Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 263/2010 nu se subsumează, […] prin extrapolare, în încercarea de a identifica problema de drept în cauză, unei problematici generale, dezlegate neunitar până la acest moment, referitoare la interpretarea dispoziţiilor art. 518 din Codul de procedură civilă cu privire la încetarea efectelor unei decizii în interesul legii în ipoteza abrogării normelor interpretate prin aceasta, atunci când operează o continuitate de reglementare în aceeaşi materie, […]. Completul ÎCCJ a explicat, pe larg, atât raţionamentele care au stat la baza Deciziei nr. 9/2011, cât şi argumentele pentru soluţia adusă în discuţie de această dată.

Curtea Constituţională a constatat că inegalităţile pretinse de autorul excepţiei de neconstituţionalitate – constând în excluderea de la veniturile ce sunt luate în calcul la determinarea punctajelor anuale în vederea stabilirii drepturilor de pensie a veniturilor obţinute în forma de retribuire în acord global – provin din prevederile menţiunii din anexa nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 (prevederi ce nu pot forma obiect al excepţiei de neconstituţionalitate), iar nu din textul de lege criticat.

Totodată, Curtea Constituţională a arătat că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate constituie aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi, prin urmare, acestea intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

Fiind o problemă de aplicare, şi nu de interpretare a legii, rămâne la aprecierea instanţelor de judecată ca, în condiţiile abrogării normei pe care o interpretează, dar ale subzistenţei în cuprinsul noii reglementări a soluţiei legislative anterioare, să aplice raţionamentul juridic şi argumentele care au stat la baza acestuia şi care au dus la dezlegarea dată în Decizia nr. 19/2011, pentru identitate de raţiune, păstrându-şi valabilitatea reperele de analiză fixate prin decizia anterioară, în ceea ce priveşte verificarea aspectelor cu privire la aceste venituri, în raport cu situaţia concretă a fiecărui angajat şi cu dovezile produse, fără a putea fi impusă, cu caracter obligatoriu, pe calea unui recurs în interesul legii, date fiind limitările obiectului de reglementare al acestuia, o astfel de soluţie.

În concluzie, constatând că o decizie pronunţată în interesul legii nu poate constitui temei juridic al unei solicitări referitoare la statuarea asupra unui mod imperativ de aplicare a acesteia, recursul în interesul legii a fost respins ca inadmisibil.

Găsiţi toate argumentele şi fundamentările în Monitorul Oficial nr. 595/2015 în care a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 10/2015, din care am preluat doar câteva extrase, cu sublinieri care ne aparţin, pentru o mai uşoară urmărire a obiectului discuţiei.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu