Prin ordin al ministrului Culturii și Identității Naționale, au fost aprobate Normele privind reevaluarea bunurilor culturale mobile deținute de instituții publice de drept public, în vederea asigurării unei juste reflectări a acestora în contabilitate.
Ordinul nr. 2239/2019 semnalat a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 307 din 19 aprilie 2019 şi este în vigoare de la 19 mai 2019.
Normele reglementează modalitatea de reevaluare a bunurilor culturale mobile, deținute în proprietate sau în administrare, de către instituțiile publice, cu scopul determinării valorii juste a acestora în contabilitate.
Fac excepţie bunurile culturale mobile care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor internaționale de evaluare,
– Reevaluarea bunurilor culturale mobile se realizează în mod individual sau pe colecții, în funcție de specificul diverselor categorii de bunuri culturale mobile, acceptându-se ca principii generale următoarele:
● utilizarea prețurilor practicate în comerț, pe piața de artă și antichități internă sau internațională, pentru unele produse comparabile sau asimilabile ca raritate, calitate artistică, vechime, valoare culturală și încadrarea acestora în limite minimale-maximale; pentru bunurile culturale mobile care nu au corespondență în comerț se va stabili un preț de pornire ce va ține seama de timpul necesar obținerii obiectului, material, tehnică, stare de conservare, raritate etc.;
● în toate cazurile de reevaluare, la calcularea valorii juste se va lua în considerare ca rezultatul final să fie consemnat printr-o cifră rotunjită;
● în cazul bunurilor culturale mobile care au ca referință valori de pe piața internațională, exprimate în altă monedă decât cea națională, la stabilirea valorii se va proceda la conversia acesteia în moneda națională la rata de schimb valutar a BNR;
● valoarea justă a bunului cultural mobil/a colecției reflectă un preț de bază căruia i s-au adăugat sau i s-au scăzut, prin sistemul procentual, valori diferențiate conform calităților utilizate pe piață.
– Reevaluarea patrimoniului cultural național se va realiza eșalonat sau pornind de la bunurile culturale mobile clasate în categoria juridică Tezaur a patrimoniului cultural național și continuând cu cele clasate în categoria juridică Fond a patrimoniului cultural național.
– Reevaluarea patrimoniului cultural național deținut de către instituțiile publice se face, de regulă, la fiecare etapă de 10 ani sau, după caz, ori de câte ori este necesar.
– Expertizarea. Reevaluarea bunurilor culturale mobile se realizează de către experți acreditați de către Ministerul Culturii și Identității Naționale în domeniile bunurilor culturale din patrimoniul cultural național mobil,.
● În vederea realizării reevaluării, instituțiile deținătoare pot utiliza experți acreditați de către Ministerul Culturii și Identității Naționale și evaluatori autorizați de către A.N.E.V.A.R. din aparatul propriu sau pe bază de contract de prestări servicii, încheiat conform legii. Reevaluarea poate fi realizată de o singură persoană, în situația în care aceasta este acreditată ca expert de către Ministerul Culturii și Identității Naționale și este autorizată ca evaluator de către A.N.E.V.A.R.
– Criterii. Normele stabilesc criteriile pe baza cărora se realizează reevaluarea bunurilor culturale mobile.
● Criteriile de reevaluare sunt generale, în cadrul fiecărei categorii de bunuri culturale mobile expertul acreditat și evaluatorul autorizat vor stabili ponderea fiecărui criteriu.
● La criteriile prevăzute în Norme, experții acreditați și evaluatorii autorizați pot adăuga criterii specifice în funcție de domeniu/subdomeniu și de specificul bunului cultural mobil.
– Înregistrarea în contabilitate. Rezultatele reevaluării se consemnează în contabilitatea instituției publice, potrivit legislației în vigoare.
● În cazul bunurilor culturale mobile pentru care se declanșează procedura de clasare, valoarea din documentația de clasare se va înscrie în contabilitatea instituției publice.
● Bunurile culturale mobile pentru care, din motive obiective, expertul acreditat sau evaluatorul autorizat constată că nu se poate stabili o valoare justă sau care nu pot fi reevaluate conform standardelor internaționale de evaluare vor fi evidențiate în continuare în contabilitate cu valoarea de intrare actualizată cu indicele de inflație.
– Pentru a proteja bunurile culturale mobile împotriva tentativei de furt, valorile de inventar vor avea un caracter confidențial și vor putea fi făcute publice doar în condițiile legii.
Documentar legal
– Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
Art. 3. – (1) Patrimoniul cultural național mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică și epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluției mediului natural și ale relațiilor omului cu acesta, ale potențialului creator uman și ale contribuției românești, precum și a minorităților naționale la civilizația universală.
(2) Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural național mobil sunt:
1. bunuri arheologice și istorico-documentare, precum: […];
2. bunuri cu semnificație artistică, precum: […];
3. bunuri cu semnificație etnografică, precum: […];
4. bunuri de importanță științifică, precum: […].
– Ordonanța Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările și completările ulterioare:
Art. 2. –
(1) Instituțiile publice, indiferent de sursa de finanțare a cheltuielilor și de subordonare, vor inventaria și vor reevalua activele fixe corporale și activele fixe corporale în curs, aflate în patrimoniul lor la data de 30 septembrie 2003, astfel încât rezultatele reevaluării să fie cuprinse în bilanțul contabil întocmit la 31 decembrie 2003.
(2) Reevaluarea se efectuează pe baza coeficienților de actualizare valabili la data de 31 decembrie 2002, comunicați de Institutul Național de Statistică.
(3) Bunurile din patrimoniul cultural național, cu excepția acelora care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor internaționale de evaluare, vor fi reevaluate de către evaluatori autorizați conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului 2010.
Art. 21. –
Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora, ținându-se seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței, atunci când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă.
– Normele metodologice privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice, aprobate prin Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 3.471/2008, cu modificările și completările ulterioare:
Reguli privind reevaluarea bunurilor din patrimoniul cultural național
Art. 12. –
(1) Bunurile din patrimoniul cultural național, cu excepția acelora care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor internaționale de evaluare, vor fi reevaluate de către evaluatori autorizați conform reglementărilor legale în vigoare, rezultatele reevaluării urmând a fi înregistrate în contabilitate până la finele anului 2010.
(2) Bunurile din patrimoniul cultural național sunt bunurile definite astfel la art. 3 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Patrimoniul bibliotecilor este alcătuit din documentele prevăzute la art. 39 din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Documentele aflate în colecțiile bibliotecilor, care au statut de bunuri culturale comune sau care au fost clasate în categoria bunurilor culturale ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, nu sunt active fixe. Acestea sunt evidențiate, gestionate și inventariate în condițiile legii și nu se reevaluează.
(4) Bunurile prevăzute la alin. (3) se evidențiază în contabilitate ca materiale de natura obiectelor de inventar aflate în depozit sau în folosință, după caz.
(5) Pentru organizarea contabilității analitice a cărților se poate utiliza metoda global-valorică, așa cum este prevăzut la pct. 18 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile, cu modificările ulterioare.
Ordinul MFP nr. 1.850/2004 a fost în vigoare până la 31.12.2008. În prezent este în vigoare Ordinul MFP nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile.
Ai nevoie de Ordinul nr. 2239/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
