Confiscarea extinsă a averilor ilicite. De ce abia acum?

Dezbaterile publice în jurul problemei revizuirii Constituţiei şi în special a prezumţiei de liceitate prevăzută de Constituţia în vigoare seamănă cu vacarmul unui stadion pe care are loc un derby. Sustineri agresive, scandari la limita obscenitatii, refrene la adresa persoanei celui ce susţine altceva, intoleranţă şi vocabular licenţios. E o înfruntare de galerii, în care argumentele tehnice şi bibliografia juridică sunt ignorate.

Deşi e greu să-ţi păstrezi calmul şi atitudinea neutră în mulţimea de tifosi fanatici scapată în media pentru a-şi scanda susţinerile care nu mai au loc pe stadion, atât Consiliul Superior al Magistraturii, cât şi Curtea Constituţională au încercat să inducă o abordare rece care în mod normal trebuia să potoleasca galeriile prea înfierbantate. Ambele institutii amintite au afirmat explicit că nu exista nicio interdicţie în Constituţie – şi nici nu a existat vreodată – cu privire la reglementarea în România a asa-zisei confiscări extinse, adică a averii sau părtii de avere nejustificată dobandită prin săvârşirea unor infracţiuni grave. Constituţia României nu protejează averile ilicite. În Romania poate fi derulată orice politică penală aptă sa alinieze sistemul nostru juridic la standardul european în ceea ce priveşte confiscarea averilor dobandite illicit, iar pentru asta nu e nevoie de anularea niciunei garanţii constituţionale a dreptului de proprietate. Nu trebuie distrusţ nicio valoare constituţională pentru a remodela instituţia juridică a confiscării astfel încât să corespundă intereselor de autoprotejare a societăţii româneşti împotriva acumulărilor nelegale de capital.

De altfel, chiar deunăzi, Guvernul României a adoptat textul unui proiect de lege scris de Ministerul Justiţiei care-şi propune reglementarea acestei confiscări extinse şi implementarea în legislaţia noastră a mult prea invocatei Decizii-cadru din 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor avand legatură cu infracţiunea. Soluţia pare curajoasă iar promptitudinea Ministerului Justiţiei, de salutat.

Cred că rămâne însă o întrebare la care trebuie să răspundă autoritatea investită cu iniţiativa legislativă şi cu derularea politicilor publice în Romania: de ce abia acum? De ce a fost nevoie de un întreg scandal public, de atacuri la credibilitatea unor instituţii constituţionale cum este CSM pentru a se propune o soluţie care tot timpul trebuia sa rămână una tehnică?

Si o intrebare suplimentară: Cine a impiedicat promovarea aceleiaşi soluţii privind reglementarea confiscării extinse odată cu adoptarea în 2009, prin asumarea răspunderii guvernamentale în faţa Parlamentului, a noului cod penal al României, cel a cărui modificare tardivă se propune astăzi?

În loc de raspunsuri voi oferi doar cateva fapte, în derularea lor cronologică.

1. În 25 februarie 2005 Consiliul Europei adopta Decizia-cadru 2005/212/JAI privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor avand legatură cu infracţiunea. Toate statele membre ale Uniunii Europene trebuiau să ia măsuri pentru implementarea noilor prevederi în legislaţia proprie până la 15 martie 2007. Decizia-cadru prevedea ca în cazul condamnat pentru anumite infractiuni grave şi foarte grave, nu se confiscă doar bunurile care au facut obiectul infractiunii, ci şi bunurile dobândite din activităţi similare pentru care nu se pronunţă condamnarea, dacă sunt fapte specifice prin care instanţa este convinsă de iliceitatea obţinerii acestora.

2. La 1 ianuarie 2007 Romania adera la Uniunea Europeană.

3. La 8 octombrie 2008 se publica în Monitorul Oficial al Romaniei Hotărârea de Guvern nr. 1183/2008 pentru aprobarea tezelor prealabile ale codului penal. Elaborarea noului cod penal al României intra în linie dreapta. Tezele prealabile aprobate de Guvernul Romaniei prevedeau în mod explicit obligaţia comisiei de elaborare a proiectului de a asigura implementarea în cadrul acestuia a Deciziei-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 (vezi secţiunea a VI-a din anexa la HG 1183/2008).

4. Dupa un proces laborios, în şedinţa din 25 februarie 2009, Guvernul României adopta, fără modificări, proiectul codului penal aşa cum a fost elaborat de Ministerul Justiţiei. Forma finalâ a proiectului, aşa cum a fost transmis de la Ministerul Justiţiei încă se regăseşte pe site-ul acestuia din urma, aceasta în caz ca memoria instituţională va trebui suplinita de cea, cu siguranţă mai onestă, a internetului. Proiectul finalizat de Ministerul Justiţiei şi adoptat formal de Guvernul Romaniei conţinea reglementarea explicitţ a instituţiei confiscării extinse, cu siguranţă ca urmare a implementării Deciziei-cadru 2005/212/JAI. Redau integral art. 113:

“Art. 113. Confiscarea extinsă

(1) În cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani şi care este susceptibilă să îi procure un folos material, instanţa poate dispune şi confiscarea altor bunuri decât cele menţionate la art.112 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de cinci ani înainte şi, dacă este cazul, dupămomentul săvârşirii infracţiunii până la data punerii în mişcare a acţiunii penale, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi de natura celor care au atras condamnarea.
(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un terţ unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.
(3) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada menţionată arătată la alin. (1) care excede nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.”

5. La data de 12 iunie 2009 este înregistrat la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor proiectul de lege privind noul Cod penal al Guvernului României. La 22 iunie 2009, Guvernul îşi asuma răspunderea în faţa Parlamentului pe acest proiect de lege. Forma proiectului de Cod penal înaintată de Guvern Parlamentului nu mai conţine însă reglementarea Confiscării extinse. Conţinutul prevăzut la fostul articol 113 este eliminat integral. Proiectul codului penal este adoptat la data de 26 iunie 2009, prin nedepunerea moţiunii de cenzură, devenind Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

6. În data de 15 iunie 2011 Consiliul Superior al Magistraturii trimite Curţii Constituţionale sesizată cu verificarea constitutionalităţii propunerii de revizuire a Constitutiei un punct de vedere tehnic, în care, printre altele, se susţinea că instituţia confiscării extinse poate fi reglementată prin intermediul modificării legii, Constituţia neoprind acest lucru. Curtea Constituţionala confirma acest argument juridic.

7. La data de 5 iulie 2011, Ministerul Justiţiei publică un proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Codului penal şi a legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Proiectul este adoptat pe 6 iulie 2011, de Guvernul României. Proiectul reia integral forma iniţiala a articolului 113 intitulat Confiscarea extinsă – scos, nu se ştie cum, pe drumul dintre Guvern şi Parlament în procedura de adoptare a noului Cod penal din 2009. Promtitudinea profesionala a MJ este asfel usor de explicat fiind vorba de utilizarea nu unei operatiuni de elaborare legislativa ci a unei operatiuni banale de dexteritate tip copy/paste.

Acestea sunt faptele. Rămâne ca cititorii care nu preferă confortul abordării micobistice a problemei să găsească răspunsul la întrebarea de ce a fost nevoie de atâta timp şi de atâta energie distructivă eliberată în societatea românească pentru a se promova o soluţie tehnică, soluţie care trebuia să existe încă din 2009?

Suplimentar, cred că se poate naşte şi intrebarea: Cine s-a opus şi se opune de fapt reglementării confiscării extinse în Codul penal?