6 Decembrie, 2019

Condiții pentru obținerea indemnizației de șomaj

În acest material ne oprim asupra condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească, în vederea stabilirii dreptului de indemnizație de șomaj, șomerii care se pot găsi în una dintre situațiile prevăzute de art. 17 din Legea nr. 76/2002, situaţii detaliate de LegeStart anterior şi pe care le puteţi găsi aici. Însoţim şi de această dată prezentarea noastră cu cazuistică de interes practic, asupra dispoziţiilor art. 34 din Legea privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. 

Stagiul de cotizare trebuie să fie de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii. 

Practica instanţelor

Constituie stagiu de cotizare și perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj și se află în procedura de executare silită, reorganizare judiciară, faliment. Asupra recursului de față, Curtea de Apel constată că prin sentința civilă nr. xxxx/ 2009 Tribunalul Covasna a admis contestația formulată și precizată de reclamanta, J. D., în contradictoriu cu pârâta, Agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, obligând pârâta să stabilească și plătească reclamantei indemnizația legală de șomaj cuvenită de la data de 13 august 2009.

Pentru a pronunța această hotărâre , instanța de fond a reținut că autoritatea teritorială pentru ocuparea forţei de muncă a respins, începând cu 13.08.2009, dreptul la indemnizație de șomaj a reclamantei pentru neîndeplinirea stagiului minim de cotizare prevăzut de art. 34 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 76/2002.

Instanța a apreciat contestația reclamantei întemeiată.

Cum se observă din cartea de muncă a reclamantei, aceasta a prestat activitate la S.C. […], neîntrerupt, începând cu data de 7.05.2006 până la data de 29.06.2009, când s-a declanșat procedura falimentului față de societate, deci mai mult de 12 luni cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată.

Susținerea autorității pârâte că fostul angajator nu a depus declarațiile cerute de lege privind asigurații pentru șomaj și plata contribuțiilor aferente nu are relevanță și nu poate afecta deschiderea dreptului pentru obținerea indemnizației legale de șomaj de reclamantă.

Față de societatea angajatoare s-a deschis procedura insolvenței pe cale generală pentru neplata obligațiilor fiscale inclusiv datoriile față de debitoarea AJOFM C.

În acest context, instanța având în vedere considerentele expuse, dispozițiile art. 129 alin.(6) C. proc. civ, a dispus admiterea contestației formulate, cu obligarea autorității pârâte de a proceda la emiterea unei dispoziții prin care să stabilească dreptul legal al reclamantei la plata ajutorului de șomaj începând cu data de 13.08.2009.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata autoritatea teritorială pentru ocuparea forţei de muncă, solicitând casarea sentinței și rejudecarea cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că reclamanta are un stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj de 10 luni, ori, art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea 76/2002 prevede condiția existenței unui stagiu de cotizare de minim 12 luni, în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii necesar stabilirii dreptului la indemnizație de șomaj.

Fostul angajator este în culpă pentru nedepunerea declarațiilor lunare, lucru care a fost constatat în raportul de inspecție fiscală.

Recurenta AJOFM apeciat că recuperarea debitelor restante către bugetul asigurărilor pentru șomaj este de competența Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin organele sale teritoriale, autoritatea teritorială pentru ocuparea forţei de muncă neavând nici o atribuție în această materie.

Instanţa de apel a considerat recursul ca nefondat.

Potrivit mențiunilor efectuate în cartea de muncă, intimata reclamantă a prestat activitate la societatea comercială o perioadă de trei ani neîntrerupt, până la data de 29.06.2009 când față de această societate s-a deschis procedura falimentului.

Deși reclamanta are un stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj de 10 luni, ca o consecință a faptului că angajatorul nu a depus declarațiile lunare în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 19 alin 2, nu afectează dreptul acesteia de a beneficia de indemnizația de șomaj. Situația reclamantei se circumscrie excepției prevăzute de art. 34 al. 2 din aceeași lege potrivit căreia „ constituie stagiu de cotizare și perioadele în care angajatorul nu a plătit contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj și se află în procedura de executare silită, reorganizare judiciară, faliment.” Ori, față de societatea angajatoare s-a deschis procedura insolvenței pentru neplata obligațiilor fiscale.

Decizia nr. 74/R/2010 – Curte de Apel nenominalizată – preluată de Lege 5 de la JURINDEX 

Refuz soluționare cerere. Nu angajatorul are dreptul să aprecieze dacă fostul salariat are sau nu dreptul la obţinerea indemnizaţiei de şomaj, ci numai agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă, iar față de dispozițiile art.34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002, pârâtul avea obligaţia de a elibera reclamantei adeverinţa care sa facă referire la stagiul de cotizare realizat în ultimele 24 de luni, urmând ca agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă să aprecieze dacă stagiul realizat este suficient sau nu pentru acordarea indemnizaţiei.

În mod corect a reținut instanța de fond că, în raport de prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 76/2002, nu angajatorul are dreptul să aprecieze dacă fostul salariat are sau nu dreptul la obţinerea indemnizaţiei de şomaj, ci numai agenţia teritorialş pentru ocuparea forţei de muncă, iar față de dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002, pârâtul avea obligaţia de a elibera reclamantei adeverinţa care saă facă referire la stagiul de cotizare realizat în ultimele 24 de luni, urmând ca agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă să aprecieze dacă stagiul realizat este suficient sau nu pentru acordarea indemnizaţiei.

Decizia civilă nr. 176/2010 (extrase) – Curte de Apel nenominalizată – preluată de Lege 5 de la JURINDEX 

Solicitantul indemnizaţiei de şomaj nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare. 

Practica instanţelor

Cuantumul veniturilor. Pornind de la o atare natură juridică a indemnizației de ședință, instanța de recurs a considerat că nici măcar textele art. 5, pct. IV și, respectiv, ale art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă nu exclud din categoria beneficiarilor indemnizației de șomaj persoanele care realizează venituri, ce sunt mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare.

Sentinţa civilă nr. 1746/2016 Anulare act , Tribunalul Gorj, preluat de Lege 5 după portal.just.ro din 17.10.2016

Venituri peste nivelul indicatorului social de referinţă. Reclamantul recurent N. E. a formulat cerere la […] pentru acordarea indemnizației de șomaj, iar […] pârâta, în urma analizării dosarului a comunicat reclamantului că nu poate beneficia de ajutor de șomaj, conform art. 34 lit. b) din Legea nr.76/2002, întrucât acesta în calitate de asociat unic la SC XX SRL, potrivit balanței pe luna ianuarie 2009 a avut profit de 2130.64 lei.

Decizia nr. 132/B/2010 – alte cereri – Curte de Apel (nenominalizată), preluată după Jurindex 

Solicitantul indemnizaţiei de şomaj nu trebuie să îndeplinească condițiile de pensionare, conform legii. 

Practica instanţelor

Contestaţie privind indemnizaţia de şomaj acordată. Asupra recursului de faţă, Curtea de Apel constată că la data acordării indemnizaţiei de şomaj, nu s-a reţinut îndeplinirea de către contestator a condiţiilor de pensionare, ci doar ulterior, în urma procesului intentat de acesta fostului angajator, ca urmare a constatării de către instanţă a desfăşurării activităţii în grupa I de muncă, respectiv condiţii speciale. Culpa în această situaţie aparţine fostului angajator, respectiv chematului în garantie … J. …, care a emis adeverinţele doar în urma promovării unei acţiuni în instanţă.

Susţinerile din întâmpinarea formulată de către chematul în garanţie privind efectele doar pentru viitor produse de hotărârea judecătorească pronunţată, nu pot fi primite de catre instanţă, faţă de caracterul retroactiv al hotărârii judecatoresti ce consfinţeşte o situaţie anterioară, existentă, respectiv desfăşurarea activităţii pentru o perioadă anterioară.

Nu se poate reţine nicio culpă în sarcina contestatorului, acesta nefiind în posesia unui inscris doveditor al grupei de muncă anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti. De asemenea, chiar dacş dispoziţia atacată nu conţine nicio prevedere referitoare la returnarea indemnizaţiei de şomaj încasate într-o perioadă în care acesta era îndreptăţit la plata pensiei, suma se va solicita de către intimată, mai ales că aceasta a formulat o cerere de chemare în garanţie având ca obiect suma reprezentand indemnizaţia achitată.

Având in vedere că prin decizia de pensionare emisă s-a stabilit că plata pensiei se va face doar începând cu data de 06.07.2009, contestatorul ar fi prejudiciat prin menţinerea ca valabilă a dispoziţiei atacate, urmând a fi lipsit pe o perioadă de 6 luni de venituri, în condiţiile în care nu îi aparţine în niciun fel culpa emiterii deciziei iniţiale de acordare a indemnizaţiei de şomaj.

Urmează ca prejudiciul creat intimatei să fie suportat de către fostul angajator căruia îi revine culpa nerecunoaşterii grupei de muncă pentru activitatea desfăşurată de către contestator.

Curte de Apel (nenominalizată de Jurindex), decizie pronunţată în 25 ianuarie 2010 

Situaţii speciale şi excepţii 

Acelaşi art. 34 din lege conţine dispoziţii cu anumite particularităţi, pe care le semnalăm succint.

Art. 34 (11) La stabilirea perioadei de 24 de luni nu se iau în calcul:

a) perioada de suspendare a raporturilor de muncă sau de serviciu, cu excepția perioadei de incapacitate temporară de muncă în care plata indemnizației se suportă de unitate, conform legii;

Litera a fost modificată prin Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, cu aplicare de la 1 ianuarie 2011

b) perioada de pensionare pentru invaliditate, dacă aceasta nu depășește 12 luni, pentru persoanele care au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se încadreze în muncă;

c) perioada cuprinsă între data suspendării raporturilor de muncă sau de serviciu și data încetării motivului pentru care acestea au fost suspendate, pentru persoanele cărora le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora;

d) perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu și data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare în muncă, dacă această perioadă nu depășește 12 luni, pentru persoanele în cazul cărora reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activității, sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora.

(12) Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parțial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial.

(13) Pentru persoanele încadrate cu contract de muncă temporară, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabilește în funcție de durata fiecărei misiuni, respectiv de timpul cât persoanele se află la dispoziția agentului de muncă temporară, între misiuni.

(2) Abrogat prin O.U.G. nr. 95/2017.

Ai nevoie de Legea nr. 76/2002? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu