Prin intermediul întrebărilor preliminare adresate Curţii de Justiţie a UE, instanța de trimitere a solicitat să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (1) din Directiva TVA trebuie interpretate în sensul că operațiunea prin care unei persoane i se atribuie un imobil urmărit silit în cadrul unei proceduri de executare silită inițiate în vederea recuperării unui împrumut acordat anterior, iar ulterior aceasta procedează la vânzarea imobilului menționat constituie o activitate economică și dacă persoana respectivă trebuie, în temeiul acestei operațiuni, să fie considerată o persoană impozabilă.
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu (AJFP Sibiu) și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov (DGRFP Brașov), pe de o parte, și LN, pe de altă parte, în legătură cu o aplicare suplimentară de taxă pe valoarea adăugată (TVA).
Litigiul principal și întrebările preliminare
– În cursul anului 2009, LN a acordat unui terț mai multe împrumuturi, în valoare totală de 80 400 de euro, însoțite de garanții ipotecare asupra mai multor imobile. Întrucât împrumuturile nu au putut fi rambursate, imobilele menționate au fost scoase la licitație și trei dintre acestea au fost atribuite lui LN.
În cursul anului 2010, LN a încheiat două contracte de vânzare, primul având ca obiect unul dintre cele trei imobile menționate la punctul anterior, celălalt privind un teren care fusese dobândit în cursul anului 2005. Celelalte două imobile care fuseseră atribuite lui LN au făcut obiectul unor contracte de vânzare distincte în cursul anilor 2011 și 2012.
– În cursul anului 2016, cu ocazia unei inspecții fiscale, AJFP Sibiu a constatat că operațiunile efectuate începând cu anul 2010 au dus, la data de 30 iunie 2010, la realizarea unui venit în valoare de 611 364 RON (aproximativ 145 000 de euro), ceea ce a determinat calificarea acestor operațiuni drept activitate economică cu caracter de continuitate desfășurată în vederea obținerii de venituri. AJFP Sibiu a considerat, prin urmare, că LN ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de TVA începând cu 10 iulie 2010 pentru motivul că fusese depășit plafonul cifrei de afaceri de 35 000 de euro sub care se aplica regimul special de scutire prevăzut la articolul 152 alineatele (1) și (2) din Codul fiscal.
– Potrivit AJFP Sibiu, cele două imobile vândute de LN în cursul anului 2010 nu fuseseră utilizate cu titlu personal, ci achiziționate în scopul de a le revinde pentru a obține venituri.
– În ceea ce privește vânzarea realizată în cursul anului 2011, AJFP Sibiu a considerat că aceasta trebuia scutită de TVA, întrucât livrarea bunului corespunzător a avut loc ulterior datei de 31 decembrie a anului următor primei ocupări. În ceea ce privește vânzarea realizată în cursul anului 2012, autoritatea fiscală a apreciat, în schimb, că această operațiune era supusă TVA‑ului.
– În aceste condiții, printr‑o decizie din 28 martie 2016, AJFP Sibiu l‑a supus pe LN unor aplicări suplimentare de TVA, precum și unor dobânzi și penalități de întârziere.
– Contestația formulată de LN împotriva acestei decizii de impunere a fost respinsă printr‑o decizie a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov din 8 noiembrie 2016.
– LN a sesizat Tribunalul Sibiu (România) cu o acțiune în contencios administrativ în cadrul căreia a contestat, printre altele, competența administrației fiscale de a impune o persoană fizică neînregistrată voluntar în scopuri de TVA și de a califica drept activitate economică operațiuni juridice de vânzare de imobile, precum cele în discuție în litigiul principal.
– Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de LN. Astfel, această instanță a considerat că o activitate economică constă în esență în obținerea de venituri cu caracter de continuitate, așa încât simpla achiziție și vânzarea unui bun imobil nu pot constitui prin ele însele o activitate economică. În plus, aceasta a apreciat că, în speță, vânzarea ulterioară a bunurilor imobile achiziționate la licitație era pur și simplu o modalitate de care dispunea pârâtul din litigiul principal de a obține recuperarea împrumuturilor pe care le acordase în cursul anului 2009.
– Administrația fiscală a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Alba Iulia (România).
– Potrivit acestei instanțe, se pune problema dacă operațiunea juridică prin care unui creditor care a acordat împrumuturi însoțite de garanții ipotecare asupra unor imobile i se atribuie aceste imobile în cadrul unei proceduri de executare silită, iar apoi acesta procedează la vânzarea lor trebuie calificată drept activitate economică, în sensul articolului 9 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva TVA, supusă ca atare TVA‑ului conform articolului 2 alineatul (1) litera (a) din directiva amintită. În acest context, instanța menționată ridică de asemenea problema dacă persoana care a efectuat această al operațiune juridică trebuie considerată persoană impozabilă în sensul articolului 9 alineatul (1) primul paragraf din aceeași directivă.
Întrebările preliminare
În aceste împrejurări, Curtea de Apel Alba Iulia a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 2 din [Directiva TVA] se opune ca operațiunea prin care un contribuabil care, în calitate de creditor, adjudecă imobilul urmărit silit în cadrul unei proceduri de executare silită și, după un timp, îl vinde în vederea recuperării sumei împrumutate să fie considerată activitate economică sub forma exploatării bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate?
2) Persoana care a efectuat o astfel de operațiune juridică poate fi considerată persoană impozabilă în sensul articolului 9 din [Directiva TVA]?”
Hotărârea CJUE
În urma dezbaterii chestiunilor cu care a fost sesizată, Curtea de Justiţie a UE a dat următoarea hotărâre:
Articolul 2 alineatul (1) litera (a) și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că operațiunea prin care unei persoane i se atribuie un imobil urmărit silit în cadrul unei proceduri de executare silită inițiate în vederea recuperării unui împrumut acordat anterior, iar ulterior aceasta procedează la vânzarea imobilului menționat nu constituie în sine o activitate economică atunci când operațiunea respectivă ține de simpla exercitare a dreptului de proprietate, precum și de buna gestionare a patrimoniului privat, astfel încât persoana respectivă nu poate, în temeiul acestei operațiuni, să fie considerată persoană impozabilă.
Textul integral poate fi consultat pe site-ul CJUE – CURIA.
Hotărârea CJUE din 20 ianuarie 2021 în cauza C‑655/19, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Alba Iulia în procedura Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, împotriva LN.
