Condiţii de îndeplinit şi documente necesare pentru autorizarea ca agent de muncă temporară

Codul Muncii menţionează prin intermediul art. 88, alin. (3): „Agentul de muncă temporară este persoana juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care încheie contracte de muncă temporară cu salariaţi temporari, pentru a-i pune la dispoziţia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilită de contractul de punere la dispoziţie sub supravegherea şi conducerea acestuia. Condiţiile de funcţionare a agentului de muncă temporară, precum şi procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului .”

Într-un articol anterior am menţionat avantaje, dezavantaje, caracteristici în ceea ce priveşte agentul de muncă temporară vizavi de contractul individual de muncă pe perioadă determinată.

În cele ce urmează voi trata doar procedura de obţinere a autorizaţiei de funcţionare a unui agent de muncă temporară.

Conform art. 3 din Hotărârea nr. 1256/2011 privind condiţiile de funcţionare, precum şi procedura de autorizare a agentului de muncă temporară, pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare ca agent de muncă temporară agenţii economici trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

„a) să fie persoane juridice constituite potrivit legii şi să aibă prevăzut în actul constitutiv, ca obiect principal de activitate, „Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului conform codului CAEN”; – Această activitate corespunde Codului CAEN 7820, conform Ordinulului nr. 337/2007 al Preşedintelui Institutului Naţional de Statistică, privind actualizarea Clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 293 din 03/05/2007;

b) să nu înregistreze debite la bugetul de stat sau la bugetele locale;  – Pentru a dovedi acest aspect agentul economic trebuie să prezinte în dosarul pentru autorizare certificatul de atestare fiscală pe 0, de la Administraţia finaciară în a cărei rază teritorială îşi are sediul social societatea;

c) să nu figureze în evidenţele cazierului fiscal cu fapte sancţionate de reglementările financiare, vamale şi nici cu cele care privesc disciplina financiară; – Pentru a dovedi acest aspect administratorul trebuie să–şi obţină cazierul fiscal. Mai întâi se face verificarea unităţii fiscale de care aparţine. Documentele necesare pentru obţinerea cazierului fiscal sunt:

– act de identitate original şi copie

– cerere tip, (formularul 502)

– chitanţă de plată a taxei de 20 lei

– împuternicire notarială dacă administratorul nu poate ajunge personal şi cartea de identitate a delegatului;

 

d) să nu fi fost sancţionate contravenţional, în ultimele 24 de luni anterioare datei formulării cererii de autorizare, pentru încălcarea prevederilor legislaţiei muncii, comerciale şi fiscale; contravenţiile cu privire la care există o acţiune pe rolul instanţelor de judecată vor fi luate în considerare numai dacă până la data soluţionării cererii de autorizare s-a pronunţat cu privire la acestea o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă;

e) să constituie garanţia financiară în cuantumul prevăzut la art. 5.”

Sursa foto: Lege5 Online

Garanţia financiară este aşa cum se menţionează mai sus, prevăzută la art. 5 din cadrul aceleaşi Hotărâri şi este contravaloarea a 25 de salarii de bază minime brute pe ţară, la care se adaugă contribuţiile, atât ale angajatorului, cât şi ale angajatului.

Astfel, pentru un salariu brut de 750 de lei angajatorul înregistrează o cheltuială totală de 960 de lei şi pentru un salariu brut de 700 de lei costul total al angajatorului este de 897 de lei. Aşadar, mărirea salariului minim pe economie începând cu 01.02.2013 a atras după sine mărirea garanţiei de la 22.425 ron (pentru un salariul minim de 700 Ron) la 24.000 Ron pentru 750 Ron.

 

Prin art.5, alin 4 din Hotărârea 1256/2011 sunt corelate informaţiile cu Codul Muncii, art.96, alin. 4) în aşa fel încât „În cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligaţiile privind plata salariului şi cele privind contribuţiile şi impozitele au devenit scadente şi exigibile, iar agentul de muncă temporară nu deţine fondurile necesare sau garanţia nu este suficientă pentru acoperirea acestora, aceste obligaţii vor fi plătite de utilizator, în baza solicitării salariatului temporar sau a inspectorului de muncă.

În termen de 5 zile de la data micşorării garanţiei, agentul de muncă temporară are obligaţia completării sumei, conform art.5, alin. 6) din Hotărârea 1256/2011.

Odată cu îndeplinirea acestor condiţii, agentul economic depune un dosar, însotit de o cerere, care cuprinde următoarele documente, conform art. 4, alin.2):

„a) actul constitutiv sau actul adiţional la actul constitutiv, dupã caz, în care să fie menţionat obiectul de activitate, prevãzut la art. 3 lit. a), în copie legalizată; – precizat mai sus

b) certificatul de înregistrare la registrul comerţului, emis de oficiul registrului comerţului, în care să fie menţionat obiectul principal de activitate, prevăzut la art. 3 lit. a), în copie legalizată;

c) cazierul fiscal;

d) certificate eliberate de instituţiile competente, care să ateste îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 3 lit. b); – certificatul de atestare fiscală pe 0

e) certificat constatator eliberat de oficiul registrului comerţului, care trebuie să cuprindă menţiuni din care să rezulte că solicitanţii nu se află în procedură de reorganizare sau faliment, potrivit legii;

f) dovada constituirii garanţiei financiare, în cuantumul prevăzut la art. 5; – extras bancar sau ordin de plată, ştampilat, semnat de banca unde a fost deschis contul, cu menţiunea „garanţie conform Hotărârii 1256/2011„

g) declaraţie pe propria răspundere a solicitantului privind îndeplinirea condiţiei de la art. 3 lit. d). – privind sancţiunile contravenţionale„

Sursa foto: Lege5 Online

Dosarul întocmit cu toată documentaţia mai sus prezentată se depune la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale pentru evaluare. Instituţia competentă are la dispoziţie 30 de zile de la data înregistrării pentru a elibera autorizaţia de funcţionare sau pentru a o respinge motivat. Dacă se constată că dosarul nu este complet agentul economic are la dispoziţie 7 zile pentru completarea acestuia. Dacă acest lucru nu se face în interiorul termenului de 7 zile cererea de obţinere a autorizaţiei de funcţionare este respinsă.

Aceiaşi Hotărâre dă posibilitatea agentului economic prin intermediul art. 8 să înainteze o contestaţia în ceea ce priveşte respingerea motivată a cererii de autorizare, contestaţie care îi dă Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale 30 de zile la dispoziţie pentru soluţionare.

Autorizaţia o dată obţinută are o valabilitate de 2 ani şi se poate prelungi din 2 în 2 ani, în condiţiile art.9 din Hotărâre. Această măsură de autorizare din 2 în 2 ani dă posibilitatea organelor competente să verifice îndeplinirea condiţiilor de acordare a autorizaţiei. Documentaţia pentru prelungire este compusă din cazierul fiscal, dovada faptul că agentul economic nu are datorii către bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat, dovada existenţei în continuare a garanţiei financiare în contul bancar.

În concluzie, costurile pentru autorizarea unui agent economic ca şi agent de muncă temporară şi mai ales perioada în urma căreia se obţine autorizaţia în cauză sunt destul de mari comparativ cu alte obiecte de activităţii pentru prestări servicii.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI.