Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) lit. d) și lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.
Motivarea excepției de neconstituționalitate
În motivare, autoarea acesteia susține că a solicitat Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială acordarea drepturilor prevăzute de art. 32 alin. (2) și art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, începând cu luna următoare datei nașterii minorului, însă această instituție i-a răspuns că nu poate aproba solicitarea, deoarece nu a fost formulată în termenul de 60 de zile de la data nașterii copilului. Având în vedere acestea, autoarea excepției susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece drepturile acordate prin O.U.G. nr. 111/2010 privesc copilul și au fost reglementate tocmai în virtutea faptului că minorul este cel care, fiind într-o situație specială, are nevoie de protecție suplimentară de la momentul nașterii sale. Situația minorului este aceeași de la data nașterii, care reprezintă reperul pentru acordarea drepturilor financiare necesare în vedere diminuării decalajului față de alți copii. A considera altfel este o discriminare gravă, deoarece orice copil trebuie să aibă acea susținere din partea familiei de care are dreptul legal să se bucure fără nicio îngrădire. Astfel, copiii care au avut neșansa să se nască într-o familie cu grave probleme de sănătate și, implicit, financiare nu se pot bucura de aceleași drepturi ca și ceilalți copii. Tocmai de aceea au fost adoptate acte normative care să restabilească echilibrul între drepturile tuturor copiilor, acest echilibru fiind garantat și de art. 16 din Constituție. În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia mai invocă și prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Reglementările criticate
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (1) lit. d) și lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu următorul conținut:
„(1) Drepturile prevăzute la art. 31 și art. 32 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) se acordă după cum urmează:
[…]
d) pentru situația prevăzută la art. 32 alin. (2), începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, dacă încadrarea în grad de dizabilitate a persoanei îndreptățite a fost efectuată înaintea acestei date, respectiv începând cu luna următoare celei în care a fost eliberat certificatul de încadrare a persoanei îndreptățite în grad de dizabilitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile de la datele menționate;
e) pentru celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a)-d), de la data depunerii cererii sau, după caz, începând cu luna următoare depunerii cererii.”
Art. 32 alin. (2) din Ordonanță are următorul cuprins: „(2) Persoana cu dizabilitate gravă sau accentuată, care are în întreținere un copil și care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea concediului pentru creșterea copilului și indemnizației lunare aferente, beneficiază de sprijin lunar în cuantum de 45% din cuantumul minim al indemnizației stabilit la art. 2 alin. (2) până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv de 15% din cuantumul minim al indemnizației stabilit la art. 2 alin. (2) pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 2 și 7 ani.”
Soluţia CCR şi argumente
Completul CCR a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate, pentru considerente din care le reţinem pe cele de mai jos.
– Acordarea dreptului în discuție reprezintă pentru legiuitor o obligație de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social și economic în care este reglementată și de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcție. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituție, dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 reprezintă o opțiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcție de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conținutul și limitele acestuia, precum și condițiile în care poate fi acordat și să le modifice, atunci când realitățile economice și sociale o impun.
– Faptul că legiuitorul a stabilit că acest sprijin lunar se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a născut copilul, dacă încadrarea în grad de dizabilitate a persoanei îndreptățite a fost efectuată înaintea acestei date, respectiv începând cu luna următoare celei în care a fost eliberat certificatul de încadrare a persoanei îndreptățite în grad de dizabilitate, cu condiția ca cererea să fie depusă în termen de 60 de zile de la datele menționate, nu contravine dispozițiilor art. 49 din Constituție privind protecția copiilor și a tinerilor, deoarece este de competența legiuitorului să stabilească cerințele de acordare a acestui drept prevăzut de lege, evident cu respectarea prevederilor constituționale. De altfel, Curtea reține că, în cazul în care cererea a fost depusă peste termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile de lege criticate, art. 35 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 111/2010 prevede că dreptul în discuție se acordă începând cu data depunerii cererii.
– În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, Curtea reține că cerințele instituite de legiuitor pentru acordarea acestui sprijin – cum este condiția depunerii cererii în termen de 60 de zile de la data nașterii copilului, dacă încadrarea în grad de dizabilitate a persoanei îndreptățite a fost efectuată înaintea acestei date, respectiv de la data eliberării certificatul de încadrare a persoanei îndreptățite în grad de dizabilitate – sunt stabilite pentru toate persoanele aflate în ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări. Dispozițiile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor cu dizabilitate gravă sau accentuată, care au în întreținere un copil și care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea concediului pentru creșterea copilului și indemnizației lunare aferente.
– Cât privește dispozițiile art. 33 privind viața de familie și viața profesională din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și preambulul Convenției cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, Curtea reține că stabilirea de către legiuitorul român a condițiilor pentru acordarea sprijinului lunar pentru persoana cu dizabilitate gravă sau accentuată care are în întreținere un copil – și anume a condiției de a depune cererea în termen de 60 de zile de la data nașterii copilului, dacă încadrarea în grad de dizabilitate a persoanei îndreptățite a fost efectuată înaintea acestei date, respectiv de la data eliberării certificatului de încadrare a persoanei îndreptățite în grad de dizabilitate – nu încalcă dreptul copiilor la îngrijire și asistență speciale, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a prevăzut că, în cazul în care cererea a fost depusă peste termenul de 60 de zile, dreptul în discuție se acordă începând cu data depunerii cererii.
Decizia nr. 597/2019 a CCR, pronunţată în ședința din data de 10 octombrie 2019 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 13 ianuarie 2020
Ai nevoie de O.U.G. nr. 111/2010? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
