CONCEDIEREA: Reducerea programului de muncă în preaviz

Salariaţii concediaţi pentru necorespundere profesională, pentru inaptitudine fizică şi/sau psihică şi cei concediaţi individual sau colectiv, prin desfiinţarea postului sau pentru motive care nu ţin de persoana lor au dreptul la preaviz. Această obligaţie a angajatorului are ca raţiune legală protecţia salariatului.

Atenţie! Salariatul concediat disciplinar nu beneficiază de preaviz.

Astfel, potrivit art. 75 din Codul muncii, persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) şi d) , al art. 65 şi 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare.

Încălcarea dispoziţiilor cu privire la preaviz sau orice altă încălcare a legii poate duce la anularea deciziei de concediere.

Preavizul se acordă prin decizia de concediere, în contextul în care Codul muncii prevede că această decizie trebuie să cuprindă durata preavizului. În practică, angajatorul poate emite iniţial o notificare de preaviz pentru ca, la finalul acestei perioade, să acorde decizia de concediere.

În decizia de concediere se specifică durata preavizului fie ca număr de zile, fie ca perioada – de la data la data. În contextul în care decizia de concediere se emite la finalul duratei de preaviz, este facil de menţionat intervalul de zile, cu datare.

Dacă însă decizia de concediere este acordată anterior efectuării efective a preavizului, este dificil din punct de vedere practic să se specifice exact datele de început şi de final. Astfel, dacă pe durata preavizului intervin una sau mai multe cauze de suspendare, termenul acestuia se prelungeşte în mod corespunzător.

Excepţia de la obligaţia de a acorda preaviz apare în cazul în care salariatul este concediat pe parcursul sau în ultima zi a perioadei de probă, astfel încât acesta nu va mai avea niciun termen de preaviz.

Mai este reducerea timpului de lucru obligatorie?

Salariatul nu poate renunţa la dreptul de preaviz întrucât „orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”, potrivit art. 38 din Codul muncii.

Indiferent de tipul poziţiei (funcţie de execuţie sau de conducere), durata minimă legală a termenului de preaviz în cazul concedierii este de 20 de zile. Dacă contractul individual de muncă, cel colectiv aplicat la nivel de angajator sau regulamentul intern prevede o durată mai mare de preaviz la concediere, aceasta va prevala în faţa termenului legal minim. Se consideră că o perioadă mai mare de preaviz este în favoarea angajatului. 

Dreptul la un program redus de lucru pentru a-şi cauta un alt loc de muncă NU mai este un drept al angajatului, conform dispoziţiilor legale actuale. Reducerea programului de muncă la jumătate de normă (4 ore/zi) în perioada preavizului în caz de concediere era o prevedere a contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, însă acesta nu mai este în vigoare în prezent.

În cazul în care această prevedere de reducere a programului a fost preluată în alte contracte (individual, colectiv sau în regulamentul intern), salariatul va beneficia de acest drept.

Diferenţa între preavizul la concediere şi preavizul la demisie

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!