19 Septembrie, 2018

Concedierea într-o situaţie discutabilă

Pusă foarte des în discuţie, pe situaţii particulare, legalitatea concedierii  continuă să ridice semne de întrebare, ca în speţa pe care o prezentăm mai jos, după o incursiune în Codul muncii pe acest subiect.

 Concedierea în condiţiile prevăzute de Codul muncii

Discutăm aici despre concedierea dispusă pentru motive care nu ţin de persoana salariatului

Este interzisă concedierea salariaților:

- pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală;

- pentru exercitarea, în condițiile legii, a dreptului la grevă și a drepturilor sindicale.

Pentru ceea ce interesează în cazul de faţă, Codul muncii prevede că, în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului sau a dizolvării angajatorului, în condițiile legii, nu sunt aplicabile interdicţiile de concediere ce ţin de protecţia salariatului, şi anume:

- pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;

- pe durata suspendării activității ca urmare a instituirii carantinei;

- pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;

- pe durata concediului de maternitate;

- pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;

- pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecțiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;

- pe durata efectuării concediului de odihnă.

 Studiu de caz

Prezentăm, succint, hotărârea Curţii de Justiţie a UE, din 7 august 2018, în cauza C-472/16 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Curtea Superioară de Justiție din Castilia și León, Spania.

Litigiul principal și întrebările preliminare. Domnul Colino Sigüenza a lucrat ca profesor de muzică la academia municipală de muzică din Valladolid începând cu 11 noiembrie 1996. Inițial, această academie era gestionată direct de administrația locală din Valladolid, domnul Colino Sigüenza fiind inițial angajat de aceasta din urmă.

- Din anul 1997, administrația locală din Valladolid nu a mai gestionat în mod direct respectiva academie și a emis cereri de ofertă publice succesive pentru atribuirea acestui serviciu. Ofertantul desemnat câștigător în urma acestor proceduri succesive a fost, în mod neîntrerupt începând de la data respectivă și până la 31 august 2013, Músicos y Escuela, care a continuat activitatea academiei asumându-și administrarea spațiilor, a mobilierului și a instrumentelor utile pentru prestarea acestui serviciu. Músicos y Escuela a preluat de asemenea o parte dintre lucrătorii care au fost angajați de administrația locală menționată, printre aceștia numărându-se domnul Colino Sigüenza. Această activitate a continuat să fie percepută ca un serviciu oferit cetățenilor de către administrația locală din Valladolid, ca academie municipală de muzică.

- Ca urmare a reducerii numărului de elevi ai academiei municipale de muzică din Valladolid în anul școlar 2012-2013, sumele plătite de elevi pentru acest serviciu nu au mai fost în concordanță cu valoarea contraprestației ce revenea în sarcina administrației locale din Valladolid în temeiul contractului încheiat cu Músicos y Escuela, ceea ce a determinat-o pe aceasta din urmă să solicite administrației o sumă reprezentând subvenţii suplimentare pentru primul şi al doilea trimestru al anului școlar.

- Întrucât administrația locală din Valladolid a refuzat plata acestor sume, Músicos y Escuela a solicitat, la 19 februarie 2013, rezilierea contractului de atribuire a serviciului din cauza neîndeplinirii de către respectiva administrație a obligațiilor care îi reveneau și a solicitat despăgubiri corespunzătoare. Ca răspuns, în luna august a anului 2013, această administrație locală a reziliat contractul din culpa Músicos y Escuela pentru că și-a încetat activitatea înainte de termenul convenit. Cauza a fost adusă la Secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție din Castilia și León care, printr-o serie de hotărâri definitive pronunțate în cursul anilor 2014 și 2015, a decis, pe de o parte, că administrația locală din Valladolid a încălcat contractul încheiat cu Músicos y Escuela, în măsura în care acesta prevedea o garanție de venituri independentă de numărul elevilor înscriși și că, prin nerespectarea acesteia, respectiva administrație locală a împiedicat continuarea activităților de către Músicos y Escuela, fapt care ar justifica rezilierea contractului din culpa aceleiași administrații locale. Pe de altă parte, întrucât Músicos y Escuela nu și-a îndeplinit obligațiile prin faptul că a decis în mod unilateral să își înceteze activitatea începând cu 31 martie 2013, daunele interese pe care le-a solicitat i-au fost refuzate.

- Între timp, la 4 martie 2013, Músicos y Escuela inițiase perioada de negocieri și de consultări necesară pentru a trece la concedierea colectivă a personalului său din cauza situației economice rezultate din conflictul cu administrația locală din Valladolid. La 27 martie 2013, în lipsa unui acord cu reprezentanții angajaților, Músicos y Escuela a luat decizia de a concedia colectiv întregul personal.

- La 31 martie 2013, respectiv cu câteva luni înainte de încheierea anului școlar în curs, Músicos y Escuela și-a încetat activitatea și, la 1 aprilie, a restituit administrației locale din Valladolid spațiile, instrumentele și resursele destinate funcționării academiei municipale de muzică din Valladolid, a cărei administrare i-a fost încredințată. La 4 aprilie 2013, Músicos y Escuela a prezentat întregului său personal, inclusiv domnului Colino Sigüenza, o scrisoare de concediere cu efect de la 8 aprilie 2013. Această societate a fost declarată în faliment la 30 iulie 2013.

- Întrucât numai reprezentanții lucrătorilor Músicos y Escuela pot introduce, în temeiul Legii privind organizarea instanțelor sociale și pentru litigii de muncă, o acțiune în cadrul unei concedieri colective, aceștia au formulat o acțiune împotriva deciziei de concediere colectivă la Camera socială din Valladolid a Curții Superioare de Justiție din Castilia și León care, prin decizia din 19 iunie 2013, a respins această acțiune.

- Reprezentanții lucrătorilor au declarat apel împotriva acestei decizii la Curtea Supremă care, prin hotărârea din 17 noiembrie 2014, a respins acțiunea. Această hotărâre a rămas definitivă.

- Între timp, în luna august a anului 2013, administrația locală din Valladolid a atribuit firmei In-pulso Musical administrarea academiei municipale de muzică din Valladolid și i-a încredințat, așa cum făcuse cu Músicos y Escuela, utilizarea spațiilor, a instrumentelor și a resurselor necesare în acest scop. In-pulso Musical și-a început activitatea în luna septembrie a anului 2013, pentru anul școlar 2013‑2014. În urma unei noi proceduri de cerere de ofertă, administrația locală din Valladolid a desemnat din nou In-pulso Musical în calitate de ofertant câștigător al contractului pentru anii școlari 2014‑2015 și 2015‑2016. Această societate nu a angajat pe niciunul dintre salariații care au lucrat anterior la respectiva academie municipală de muzică și care au fost concediați colectiv de Músicos y Escuela.

- Domnul Colino Sigüenza a sesizat, cu titlu individual, Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 4 din Valladolid, cu o acțiune împotriva Músicos y Escuela, a administrației locale din Valladolid și a In-pulso Musical pentru a contesta concedierea sa.

- Prin hotărârea din 30 septembrie 2015, această instanță a respins acțiunea domnului Colino Sigüenza pentru motivul că autoritatea de lucru judecat a hotărârii Curţii Supreme, prin care a fost respinsă acțiunea împotriva deciziei de concediere colectivă introdusă de reprezentanții lucrătorilor, este obligatorie pentru aceasta în ceea ce privește acțiunea individuală formulată de persoana interesată împotriva concedierii sale, deși aceasta din urmă nu a fost parte, cu titlu individual, în procedura aflată la originea acestei hotărâri. În plus, Tribunalul pentru Litigii de Muncă a considerat că In-pulso Musical nu a succedat Músicos y Escuela în calitate de angajator al domnului Colino Sigüenza, întrucât între concedierea sa și preluarea administrării academiei municipale de muzică din Valladolid de către In-pulso Musical s-au scurs aproape cinci luni.

- Domnul Colino Sigüenza a declarat apel împotriva acestei decizii la Curtea Superioară de Justiție din Castilia și Léon.

- În susținerea acțiunii formulate, acesta susține, în esență, pe de o parte, că autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Curtea Supremă, prin care a fost respinsă acțiunea introdusă împotriva deciziei de concediere colectivă, nu îl poate afecta, cu titlu individual, întrucât nu a fost parte la această procedură, astfel încât o asemenea extindere a autorității de lucru judecat îi încalcă dreptul la o cale de atac eficientă, garantat de articolul 47 din Carta Europeană a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, acesta arată că, în speță, a existat un transfer de întreprindere în favoarea In-pulso Musical, astfel încât această operațiune nu poate justifica rezilierea contractului său de muncă.

- Curtea Superioară de Justiție din Castilia și Leon a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Trebuie să se considere că există un transfer în sensul Directivei nr. 23/2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, în cazul în care concesionarul unei academii locale de muzică, care primește toate resursele materiale de la această administrație locală (spații, instrumente, săli de clasă, mobilier), angajează personal propriu și prestează servicii în timpul anilor școlari, își încetează activitatea la 1 aprilie 2013, cu două luni înainte de încheierea anului școlar, restituind toate resursele materiale administrației locale, iar aceasta nu reia activitatea în vederea încheierii anului școlar 2012-2013, ci efectuează o nouă atribuire unui nou contractant – care reia activitatea în luna septembrie 2013, la începutul noului an școlar 2013-2014 –, transferându‑i în acest scop resursele materiale necesare, aflate anterior la dispoziția contractantului precedent (spații, instrumente, săli de clasă, mobilier)?

2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, în condițiile prezentate, în care încălcarea obligațiilor de către entitatea principală (administrația locală) determină primul contractant să își înceteze activitatea și să concedieze tot personalul, iar ulterior, entitatea principală transferă resursele materiale unui al doilea contractant, care continuă să desfășoare aceeași activitate, trebuie să se considere, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2001/23, că concedierea angajaților celui dintâi contractant a avut loc din «motive economice, tehnice sau organizatorice și care implică schimbări în ceea ce privește ocuparea forței de muncă» sau că aceasta a avut ca motiv «transferul unei întreprinderi, unități sau al unei părți din întreprindere sau din unitate», care este interzis de acest articol?

3) În cazul în care răspunsul la a doua întrebare este în sensul că motivul concedierii a fost transferul și, prin urmare, acesta este contrar Directivei 2001/23, articolul 47 din [cartă] trebuie interpretat în sensul că nu permite ca legislația națională să interzică unei instanțe să se pronunțe pe fond cu privire la argumentele invocate de un angajat care contestă concedierea sa, care s‑a realizat cu ocazia unei concedieri colective, în cadrul unui proces individual, cu scopul de a‑și apăra drepturile care rezultă din aplicarea Directivei 23/2001 și a Directivei nr. 59/1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, ca urmare a faptului că s‑a pronunțat o hotărâre definitivă cu privire la concedierea colectivă într‑un proces în care lucrătorul nu a putut fi parte, cu toate că sindicatele din cadrul întreprinderii și/sau reprezentanții statutari colectivi ai angajaților au fost parte sau puteau fi parte în proces?”

Decizia CJUE:  Curtea (Camera a cincea) declară:

1) Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2001/23 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități trebuie interpretat în sensul că poate intra în domeniul de aplicare al acestei directive o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care ofertantul câștigător al unui contract de achiziții de servicii privind administrarea unei academii municipale de muzică, căruia administrația locală i-a furnizat toate mijloacele materiale necesare desfășurării acestei activități, pune capăt acesteia cu două luni înainte de încheierea anului școlar în curs, concediind personalul și restituind aceste mijloace materiale administrației locale, care efectuează o nouă licitație numai pentru anul școlar următor și furnizează noului contractant aceleași mijloace materiale.

2) Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2001/23 trebuie interpretat în sensul că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, în care ofertantul câștigător al unui contract de achiziții de servicii având ca obiect administrarea unei academii municipale de muzică pune capăt acestei activități cu două luni înainte de încheierea anului școlar în curs, concediind personalul, noul contractant preluând activitatea la începutul anului școlar următor, concedierea angajaților a fost efectuată din „motive economice, tehnice sau organizatorice și care implică schimbări în ceea ce privește ocuparea forței de muncă” în sensul acestei dispoziții, cu condiția ca împrejurările care au condus la concedierea tuturor lucrătorilor, precum și desemnarea tardivă a unui nou prestator de servicii să nu constituie o măsură deliberată menită să îi priveze pe acești lucrători de drepturile conferite de directiva menționată, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Un comentariu

  • Răspunde
    Flo
    septembrie 14 2018

    Bun…..si? Ce se intampla mai departe?

Scrie un comentariu