Codul insolvenţei a fost publicat! Aspecte importante: mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv

Actul normativ analizat astăzi introduce o procedură nouă cu privire la reorganizarea, insolvenţa şi falimentul unui debitor, ocazie cu care se abrogă prevederile anterioare.

Desigur, este un act normativ foarte vast şi necesită o atenţie mult mai mare decât parcurgerea acestui articol, pentru persoanele interesate, însă analizăm şi noi câteva aspecte considerate importante în economia actului normativ.

Prezentul act normativ se aplică profesioniştilor care exploatează o întreprindere (societăţilor comerciale), profesioniştilor persoane fizice supuse obligaţiei de înmatriculare la Registrul Comerţului, membrilor întreprinderii familiale. Legiuiorul a exclus de la această procedură profesiile libere.

Dacă ar fi să urmărim o structură generală a actului, observăm că acesta ar conţine trei secţiuni:

a) mandatul ad-hoc şi procedura concordatului preventiv;

b) procedura insolvenţei;

c) procedura falimentului.

De asemenea, ca şi primă modificare faţă de reglementările precedente, observăm scăderea* la suma de 40.000 de lei – de la care creditorul poate introduce cererea de deschidere a insolvenţei împotriva debitorului.

Salariaţii sau grupul de salariaţi pot să solicite deschiderea procedurii insolvenţei dacă suma pe care o au de recuperat este mai mare de şase salarii medii brute pe economie/salariat.

În articolul de astăzi analizăm două instrumente juridice incluse în OUG nr. 91/2013: mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv.

Mandatul ad-hoc reprezintă un instrument juridic similar funcţiei de mediator, în sensul că un debitor poate adresa tribunalului o cerere de numire a unui mandatar ad-hoc.

Obiectivul mandatarului ad-hoc este acela de a realiza, în termen de 90 de zile, o înţelegere între debitor şi creditorii săi. Mandatarul ad-hoc poate să propună reeşalonări, reduceri parţiale de datorii sau alte măsuri necesare.

În esenţă, este o procedură de mediere care poate fi făcută de către o persoană autorizată ca practician în insolvenţă şi cu mai multă forţă ca urmare a aprobării tribunalului.

Concordatul preventiv este un contract încheiat între debitorul aflat în dificultate financiară şi creditorii ce deţin cel puţin două treimi din valoarea creanţelor acceptate, prin care debitorul propune un plan de redresare şi se achitare a datoriilor, iar creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului pentru a depăşi dificultăţile financiare.

Orice debitor aflat în dificultate financiară poate introduce la tribunal o cerere a deschiderii procedurii de concordat preventiv.

În termen de 30 de zile de la numirea administratorului de concordat, acesta trebuie să identifice împreună cu debitorul lista creditorilor şi să propună către aceştia o ofertă concretă cu privire la modul în care se vor stinge obligaţiile.

Proiectul de concordat preventiv trebuie că cuprindă un plan de redresare, care trebuie să conţină cel puţin câteva elemente, cum sunt:

- reorganizarea activităţii debitorului, cum ar fi restructurarea conducerii, modificarea structurii organizatorice sau reduceri de personal etc.;

După aprobarea concordatului de către creditori, acesta va fi supus spre aprobare de către judecătorul sindic. Concordatul preventiv va fi opozabil şi creditorilor bugetari, cu condiţia respectării legalităţii privind ajutorul de stat. În perioada în care concordatul preventiv a fost omologat de către judecătorul sindic, nu se poate deschide procedura insolvenţei faţă de debitor.