Este cunoscut faptul că una dintre cele mai importante reglementări (cu putere de lege) prin care se asigură înfăptuirea legalităţii în domeniul fiscalităţii în România este Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Înfăptuirea legalităţii, efectiv şi în mod real, în domeniul fiscalităţii, prin aplicarea Codului de procedură fiscală, presupune, printre altele:
* Actualizarea permanentă a Codul de procedură fiscală cu prevederi corespunzătoare, în concordanţă cu evoluţia fenomenelor din viaţa reală.
* Elaborarea de Norme metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, prin Hotărâre de Guvern, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, aplicabile de la data publicării lor în Monitorul Oficial.
Normele metodologice, care trebuie actualizate după fiecare modificare a Codului de procedură fiscală, au rolul să explice, cât mai precis şi în amănunt, modul de interpretare şi de aplicare a acelor articole din Codul de procedură fiscală la care organele fiscale şi contribuabilii au neclarităţi în interpretare şi/sau în aplicare.
* Elaborarea de Instrucţiuni de aplicare a Codului de procedură fiscală.
Instrucţiunile de aplicare au rolul să explice mult mai precis şi mai în detaliu decât Normele metodologice şi mult mai la concret, inclusiv pe bază de exemple, modul de interpretare şi de aplicare a acelor articole la care organele fiscale şi contribuabilii au neclarităţi în interpretare şi/sau în aplicare.
Instrucţiunile de aplicare se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi sunt aplicabile de la data publicării lor în Monitorul Oficial.
* Elaborarea de „Soluţii unitare” de aplicare a Codului de procedură fiscală şi a celorlalte reglementări date în aplicarea acestuia, de către Comisia de proceduri fiscale, prin elaborarea de Decizii, aprobate prin Ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, aplicabile de la data publicării acestora.
Comisia de proceduri fiscale (1) asigură aplicarea unitară a Codului de procedură fiscală şi a celorlalte reglementări date în aplicarea acestuia, şi (2) soluţionează conflictele de competenţă apărute între organele fiscale care nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun.
Faţă de aceste deziderate, care nu reprezintă nimic altceva decât „normalul”, decât ceea ce este obişnuit într-un stat cu adevărat de drept, situaţia reală este foarte diferită, respectiv:
* Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală nu s-au actualizat niciodată de la emiterea lor, din anul 2004, şi până în prezent, fapt pentru care acestea nu mai trebuie aplicate, în nicio condiţie şi sub nicio formă. Efectiv şi în mod real, aplicarea acestor Norme generează numeroase şi grave erori în interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor Codului de procedură fiscală.
* Instrucţiunile de aplicare a Codului de procedură fiscală nu se mai emit.
Prin art. 204 din Codul de procedură fiscală s-a prevăzut:
„Art. 204. Instrucţiuni de aplicare.
În aplicarea prezentului capitol, ministrul economiei şi finanţelor emite instrucţiuni în condiţiile legii.”
Articolul 204 din Codul de procedură fiscală a fost abrogat, începând cu 19 septembrie.2011, prin Ordonanţa Guvernului nr. 29 din 31 august 2011 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cu toate că, efectiv şi în mod real, nici până la data de 19 septembrie.2011 nu s-au emis Instrucţiuni de aplicare a Codului de procedură fiscală care să fie cu adevărat utile în activitatea practică, după această dată „s-a legiferat” faptul că nu se mai emit asemenea instrucţiuni.
* „Soluţiile unitare” nu se mai elaborează de către Comisia de proceduri fiscale din cauză că această comisie nici nu mai există.
Prin art. 4 din Codul de procedură fiscală s-a prevăzut, până la 30 iunie 2010:
„Art. 4. Înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei de proceduri fiscale.
(1) În cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se înfiinţează Comisia de proceduri fiscale, care are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod şi a legislaţiei care intră în sfera de competenţă a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel.
(2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de proceduri fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Comisia de proceduri fiscale este coordonată de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(4) Deciziile Comisiei de proceduri fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Soluţiile unitare adoptate prin decizii ale Comisiei de proceduri fiscale şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt aplicabile de la data publicării acestor decizii potrivit alin. (4).
(6) Soluţiile unitare prevăzute la alin. (5) sunt aplicabile şi procedurilor în curs.”
Comisia de proceduri fiscale, care era prevăzută să funcţioneze până la 30 iunie 2010 în baza art. 4 din Codul de procedură fiscală, a fost desfiinţată, începând cu 1 iulie 2010, prin abrogarea art. 4 din acest Cod, de către Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29 din 21 aprilie 2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Atribuţiile Comisiei de proceduri fiscale au fost trecute, prin modificarea art. 5 din Codul de procedură fiscală, în sarcina Comisiei fiscale centrale, constituită potrivit art. 6 din Codul fiscal.
Prin articolul 5 din Codul de procedură fiscală se prevede:
„Art. 5. Aplicarea unitară a legislaţiei
(1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Comisia fiscală centrală constituită potrivit art. 6 din Codul fiscal are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod, a legislaţiei subsecvente acestuia, precum şi a legislaţiei care intră în sfera de aplicare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”
În condiţiile în care Comisia fiscală centrală nu a reuşit să emită soluţii unitare fie şi numai în aplicarea Codului fiscal, care să răspundă, chiar şi la un nivel satisfăcător, necesităţilor contribuabililor şi organelor fiscale, este de aşteptat că aceasta nu va reuşi să-şi exercite atribuţiile şi pentru aplicarea Codului de procedură fiscală.
Perioada scursă până în prezent, din 1 iulie 2010, de când Comisia fiscală centrală a preluat atribuţiile şi pe Codul de procedură fiscală, confirmă acest lucru.
Comisia de proceduri fiscale s-a constituit în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în baza Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1995 din 12 octombrie 2007 privind constituirea Comisiei de proceduri fiscale, publicat în Monitorul Oficial nr. 725 din 26 octombrie 2007, cu aplicabilitate de la data publicării în Monitorul Oficial, adică de la 26 octombrie 2007.
În condiţiile în care Codul de procedură fiscală (care este unul dintre cele mai importante acte normative, care are scopul de a asigura înfăptuirea legalităţii în domeniul fiscal) se aplică fără Normele metodologice, fără Instrucţiuni de aplicare, şi fără Soluţii unitare, este uşor de înţeles că prevederile acestuia nu au cum să se mai interpreteze şi să se mai aplice corect, cu atât mai mult cu cât şi acesta prezintă serioase neajunsuri în reglementare.
În aceste condiţii se poate trage şi concluzia că aceste reglementări, atât de deficitare în aplicarea Codului de procedură fiscală:
– sunt cauzate de incompetenţa persoanelor cu responsabilităţi în optimizarea prevederilor sale şi ale reglementărilor de aplicare ale acestuia;
– în frecvente cazuri, sunt bine gândite de grupuri nelegitime de interese care, numai în condiţiile unor asemenea reglementări (neclare, confuze, susceptibile de interpretări diferite, chiar contradictorii), pot săvârşi numeroase şi grave fenomene de evaziune fiscală, „legală” şi ilegală, de fraude fiscale, de prejudiciere gravă a veniturilor bugetului de stat.
Bibliografie:
– Ordonanţa Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 941 din 29 decembrie 2003, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2004;
– Hotărârea Guvernului nr. 1.050 din 10 iulie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 651 din 20 iulie 2004, în vigoare începând cu 20 iulie 2004.
N. Grigorie – Lăcriţa
Ungureanu M. Dragoş
Bogaciu Daniel
