Pentru a se desluşi înţelesul corect al unor clauze contractuale care nu relevă un înţeles clar, tranşant, este necesară interpretarea acestora. Însă trebuie avut în vedere faptul că interpretarea clauzelor neclare dintr-un contract nu se face după bunul plac al fiecăruia, ci este supusă unui set de reguli precise.
Iată care sunt regulile care trebuie respectate la interpretarea clauzelor din contracte:
1) Clauzele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. Altfel spus, când un anumit cuvânt, o expresie sau o clauză dintr-un contract poate avea mai multe înţelesuri, se acordă prioritate înţelesului care este conform cu voinţa părţilor, aşa cum aceasta rezultă din contract sau din alte circumstanţe relevante, cum ar fi, spre exemplu, scopul contractului, negocierile purtate de părţi, practicile statornicite între acestea şi comportamentul lor ulterior încheierii contractului.
2) Clauzele se interpretează sistematic, adică unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului. Cu alte cuvinte, când facem interpretarea unei clauze dintr-un anume contract, nu putem izola/disocia clauza respectivă de contextul în care a fost plasată, adică de întreg ansamblul contractual şi sensul logic al efectelor care se desprind din acest ansamblu, dimpotrivă, trebuie să ne raportăm la acestea.
3) Clauzele care pot avea mai multe înţelesuri se interpretează în sensul care se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului, ceea ce înseamnă, de fapt, tot o aplicare a principiului interpretării sistematice a clauzelor, adică prin raportare la contractul respectiv în sine (întrucât fac parte din acesta) şi nu ca şi cum ar fi nişte formulări izolate, rupte de un context.
4) Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul, adică este important ca interpretarea dată clauzelor unui contract să poată conduce la un efect logic, pertinent şi coerent şi nu să genereze anomalii.
5) Clauzele unui contract se interpretează ţinându-se cont de faptul că respectivul contract nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii folosiţi. Cu alte cuvinte, chiar dacă formularea aleasă de părţi pentru descrierea conţinutului contractului este una mai largă, analiza şi interpretarea contractului trebuie să se raporteze întotdeauna la obiectul concret în privinţa căruia părţile au încheiat înţelegerea contractuală.
6) Clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute. Astfel, se întâlnesc adesea în contracte formulări de genul „pentru evitarea oricărui dubiu…”, urmate de explicarea unui termen, de o enumerare, uneori chiar de o negaţie exemplificativă prin care se evidenţiază ce nu intră într-o anumită categorie ori descriere. Formulările de acest gen apar din nevoia părţilor de a clarifica încă o dată -sau şi mai explicit- o anumită chestiune din contract, fiind foarte utile şi eficiente pentru înţelegerea contractului, însă nu trebuie niciodată omis din vedere că este vorba o exemplificare care nu poate fi interpretată într-un mod limitativ.
7) În sfârşit, în cazul în care, după aplicarea regulilor de interpretare de mai sus, contractul rămâne încă neclar, acesta se va interpreta în favorea celui care se obligă.
