Clauza de formare profesională

Potrivit prevederilor art. 39 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, angajatul are dreptul de acces la formare profesională.

Obiective principale ale formării profesionale a salariaţilor sunt următoarele (art. 192):

* adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;

* obţinerea unei calificări profesionale;

* actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;

* reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;

* dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;

* prevenirea riscului şomajului;

* promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.

Modalităţi de realizare a formării profesionale (art. 193)

* participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;

* stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;

* stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;

* ucenicie organizată la locul de muncă;

* formare individualizată;

* alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.

Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează (art. 194):

* cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;

* cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.

Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor care devin anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate. (art. 195)

Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.

Participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului.

Formarea profesională la iniţiativa angajatorului

Modalitatea concretă de formare profesională, drepturile şi obligaţiile părţilor, durata formării profesionale, precum şi orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligaţiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, se stabilesc prin acordul părţilor şi fac obiectul unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă. (art. 196)

Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională iniţiată de angajator, nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă pentru perioada stabilită prin act adiţional. (art. 198)

Prin act adiţional se stabilesc:

* durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului;

* orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale.

Salariaţii care au încheiat un act adiţional la contractul individual de muncă cu privire la formarea profesională pot primi în afara salariului corespunzător locului de muncă şi alte avantaje în natură pentru formarea profesională. (art. 200)

După cum se observă, condiţiile şi formele prevăzute de lege în care poate fi obligat un angajat să păstreze raportul de muncă cu angajatorul sunt legate exclusiv de finanţarea prealabilă a unui serviciu de formare profesională, astfel încât interesul angajatorului de a menţine raportul de muncă cu salariatul să fie unul justificat.

Nerespectarea de către salariat a clauzelor convenite prin act adiţional, determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă. Această obligaţie revine şi salariaţilor care au fost concediaţi pentru motive disciplinare în perioada stabilită prin actul adiţional, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracţiune în legătură cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penală a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Recuperarea cheltuielilor cu formarea profesională efectuate de angajator, dacă salariatul nu respectă obligaţia asumată de a rămâne în unitate o perioadă determinată de timp se va putea face fie pe cale amiabilă, sau pe cale judecătorească, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată a salariatului, cu respectarea procedurii speciale în cazul litigiilor de muncă.

În cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta şi, pe toată durata formării profesionale, salariatul va beneficia de (art. 197) :

* toate drepturile salariale deţinute ;

* vechime la acel loc de muncă ;

* stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.

Formarea profesională la iniţiativa angajatului

În cazul în care salariatul este cel care are iniţiativa participării la o formă de pregătire profesională cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului împreună cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor şi va decide în termen de 15 zile de la înregistrarea solicitării cu privire la: (art. 199)

* cererea formulată de salariat ;

* condiţiile în care va permite salariatului participarea la forma de pregătire profesională;

* suportarea în totalitate sau în parte costului ocazionat de aceasta.

Atenţie! Prin modificările aduse Legii nr. 53/2003-Codul muncii, prin Legea nr. 40/2011, nu mai există controversata condiţie a duratei cursurilor de formare profesionala de cel putin 61 de zile, care dădea dreptul unui angajator să obţină contravaloarea cheltuielilor ocazionate (suportate de el), dacă salariatul avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii lor, în baza unui act adiţional.

Astfel, înainte de modificarea art. 194-195 din Cod, reieşea (din coroborarea art. 193 si art. 195 cu art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare), că salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională nu puteau avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioada de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională, în baza unui act adiţional încheiat în acest sens, dacă se îndeplineau cumulativ următoarele condiţii:

– participarea la cursul sau stagiul de formare profesională a fost iniţiată de către angajator şi a avut o durată mai mare de 60 de zile;

– participarea a presupus scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru ori a presupus scoaterea integrala din activitate;

– toate cheltuielile ocazionate de participare au fost suportate de către angajator.

Interdicţia încetării contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului trebuia înţeleasă în sensul că nerespectarea de către salariat a obligaţiei de mai sus determina restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din durata stabilită conform actului adiţional.

Numai în baza unui act adiţional încheiat în condiţiile de mai sus putea sta la baza recuperării cheltuielilor ocazionate de formarea profesională initiată de angajator.

Prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii s-a eliminat:

– condiţia duratei cursurilor de formare;

– condiţia ca participarea la acestea să presupună scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru ori integrală.

În prezent, părţile contractului individual de muncă au posibilitatea să negocieze astfel de condiţii, deoarece nu mai există o obligativitate legală în acest sens.

Atenţie! Clauza de formare profesională, ca drept al angajatului şi obligaţie a angajatorului este cuprinsă în contractul individual de muncă la momentul încheierii acestuia. Tot la acest moment, clauza de formare profesională poate fi concretizată în situaţia în care una dintre părţi şi în mod special angajatorul cunoşte modalitatea concretă de formare profesională.