Produsele pur vegetale nu pot fi comercializate, în principiu, cu denumiri precum „lapte”, „smântână”, „unt”, „brânză” sau „iaurt”, care sunt rezervate de dreptul Uniunii produselor de origine animală.
Acest aspect este valabil și dacă denumirile sunt completate prin mențiuni explicative sau descriptive care indică originea vegetală a produsului în discuție. Există totuși o listă de excepții.
Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 14.06.2017 în cauza C-422/16 .
Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la o cerere formulată în cadrul unui litigiu între Verband Sozialer Wettbewerb eV (denumit în continuare „VSW”), pe de o parte, și TofuTown.com GmbH (denumită în continuare „TofuTown”), pe de altă parte, în legătură cu o acțiune în încetare introdusă de VSW.
Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?
Societatea germană TofuTown produce și distribuie alimente vegetariene și vegane. Ea promovează și distribuie în special produse pur vegetale sub denumirile „unt de tofu Soyatoo”, „brânză vegetală”, „Veggie-Cheese”, „Cream” și alte denumiri similare.
Verband Sozialer Wettbewerb, o asociație germană care are ca misiune în special lupta împotriva concurenței neloiale, apreciază că această promovare încalcă reglementarea Uniunii privind denumirile pentru lapte și produse lactate.
Prin urmare, a introdus împotriva TofuTown o acțiune în încetare la Landgericht Trier (Tribunalul Regional din Trier, Germania), invocând o încălcare a articolului 3a din Legea privind combaterea concurenței neloiale coroborat cu anexa VII partea III punctele 1 și 2 și cu articolul 78 din Regulamentul nr. 1308/2013.
În schimb, TofuTown consideră că publicitatea sa nu este contrară reglementării în discuție.
Astfel, în opinia sa, modalitatea în care consumatorul înțelege aceste denumiri s-ar fi modificat considerabil în ultimii ani.
În plus, ea nu ar utiliza denumiri precum „unt” sau „cream” în mod izolat, ci întotdeauna în asociere cu termeni care fac trimitere la originea vegetală a produselor respective, ca de exemplu „unt de tofu” sau „rice spray cream”.
În acest context, Landgericht a solicitat CJUE să interpreteze reglementarea Uniunii în discuție. Astfel, prin intermediul a trei întrebări preliminare, care a trebuit să fie analizate împreună, instanța de trimitere (Landgericht) a solicitat în esență să se stabilească dacă articolul 78 alineatul (2) și anexa VII partea III din Regulamentul nr. 1308/2013 trebuie interpretate în sensul că se opun ca denumirea „lapte” și denumirile pe care acest regulament le rezervă numai produselor lactate să fie utilizate pentru a desemna, în cadrul comercializării sau al publicității, un produs pur vegetal, iar aceasta chiar dacă denumirile respective sunt completate cu mențiuni explicative sau descriptive care indică originea vegetală a produsului în discuție.
Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară?
Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.
Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.
Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Cum a motivat în esenţă CJUE Hotărârea din data de 14.06.2017?
- CJUE a arătat că, pentru comercializare și pentru publicitate, reglementarea în discuție rezervă în principiu denumirea „lapte” numai pentru laptele de origine animală. În plus, în afara excepțiilor prevăzute în mod expres[2], această reglementare rezervă denumiri precum „smântână”, „frișcă”[3], „unt”, „brânză” și „iaurt” numai pentru produsele lactate, mai exact produsele derivate din lapte.
- CJUE a concluzionat că denumirile enumerate mai sus nu pot fi utilizate în mod legal pentru a desemna un produs pur vegetal, cu excepția cazului în care acest produs figurează pe lista în care sunt enumerate excepțiile, situație în care nu se regăsesc soia și tofu.
- CJUE a precizat că adăugarea unor mențiuni descriptive sau explicative care indică originea vegetală a produsului respectiv, precum cele utilizate de TofuTown, nu are influență asupra acestei interdicții.
- CJUE a adaugat și că această interpretare a reglementării în cauză nu afectează nici principiul proporționalității, nici principiul egalității de tratament.
În ceea ce privește principiul proporționalității, CJUE a aratat în special că adăugarea unor mențiuni descriptive sau explicative nu este de natură să împiedice cu certitudine orice risc de confuzie în mintea consumatorului.
În ceea ce privește principiul egalității de tratament, CJUE a constatat că TofuTown nu poate invoca o inegalitate de tratament susținând că producătorii de înlocuitori vegetarieni sau vegani ai cărnii sau ai peștelui nu ar fi supuși unor restricții comparabile cu cele la care sunt supuși producătorii de înlocuitori vegetarieni sau vegani ai laptelui sau ai produselor lactate. Astfel, este vorba despre produse care nu se aseamănă, supuse unor norme diferite.
Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de 14.06.2017 în cauza C-422/16 îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.
