Principiul cooperării loiale trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să adopte dispoziții care supun rambursarea unui impozit care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr-o hotărâre a Curții sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintr-o astfel de hotărâre unor condiții care privesc în mod specific acest impozit și care sunt mai puțin favorabile decât cele care s-ar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări, respectarea acestui principiu trebuind să fie verificată în speță de instanța de trimitere.

Principiul echivalenței trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să prevadă modalități procedurale mai puțin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii decât cele aplicabile acțiunilor similare întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. Instanței de trimitere îi revine sarcina să efectueze verificările necesare pentru a garanta respectarea acestui principiu în ceea ce privește reglementarea aplicabilă litigiului aflat pe rolul său.

Principiul efectivității trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare cu dobândă a taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătorești executorii precum sistemul în discuție în litigiul principal, care prevede o eșalonare pe cinci ani a rambursării acestor taxe și care condiționează executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul unei alte taxe, fără ca justițiabilul să dispună de posibilitatea de a constrânge autoritățile publice să își îndeplinească obligațiile dacă acestea nu și le îndeplinesc de bunăvoie. Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă o reglementare precum cea care ar fi aplicabilă în cauza principală în lipsa unui astfel de sistem de rambursare îndeplinește cerințele principiului efectivității.

Astfel s-a pronunţat, printre altele, CJUE prin Hotărârea din data de 30.06.2016 în cauza C-200/14. 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Silvia Georgiana Câmpean, pe de o parte, și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș (România) și Administrația Fondului pentru Mediu (România), pe de altă parte, privind rambursarea unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii pe care doamna Câmpean a trebuit să o achite cu ocazia înmatriculării în România a unui autovehicul provenit dintr‑un alt stat membru, precum și plata dobânzilor aferente acesteia.

Ce trebuie să înțeleagă cititorul nostru din Hotărârea CJUE din data de 30.06.2016 mai sus amintită?

Cititorul nostru trebuie să înțeleagă că, dacă are o hotărâre judecătorească definitivă și a încasat până acum una sau mai multe tranșe din taxa auto ce trebuia restituită de către statul român, dar și dacă are o hotărâre judecătoreească definitivă și nu a pus-o în executare până acum, nu va mai primi banii eșalonat câte 20% din suma respectivă, în cinci ani, cum prevedea art. XV din OUG nr. 8/26.02.2014, ci va primi banii integral, conform Hotărârii CJUE din data de 30.06.2016 mai sus amintită.

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

Doamna Câmpean a înmatriculat în România un autovehicul rulat cumpărat în Germania. Pentru a efectua această înmatriculare, doamna Câmpean a plătit, la 18.01.2012, suma de 2 737 de lei românești (RON) (aproximativ 615 euro) cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012.

Printr-o cerere introductivă depusă la 21.02.2012 la Tribunalul Sibiu (România), doamna Câmpean a solicitat rambursarea acestei sume, precum și plata dobânzilor aferente acesteia, calculate până la data rambursării efective, pentru motivul că această taxă este incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Instanța de trimitere-Tribunalul Sibiu, având îndoieli în legătură cu compatibilitatea taxei menționate cu dreptul Uniunii, a hotărât, prin decizia din 15.11.2012, să suspende judecarea cauzei și să sesizeze CJUE cu o cerere de decizie preliminară.

Prin Ordonanța din 03.02.2014, Câmpean și Ciocoiu (C‑97/13 și C‑214/13, nepublicată), CJUE a declarat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei taxe precum cea pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012. CJUE nu a limitat efectele în timp ale deciziei sale.

În cadrul aceluiași litigiu, instanța de trimitere a exprimat, pe de altă parte, îndoieli cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii, precum și cu anumite instrumente adoptate de Consiliul Europei a reglementării naționale adoptate ulterior acestei ordonanțe a CJUE, referitoare la modalitățile de restituire a taxelor percepute fără a fi datorate, în special a articolului XV din OUG nr. 8/20141. Această reglementare prevede printre altele că suma percepută fără a fi datorată se rambursează eșalonat pe cinci ani în tranșe anuale de 20 % din suma totală solicitată, precum și din dobânzi și din cheltuielile de judecată.

Potrivit instanței de trimitere, o astfel de reglementare, întrucât nu permite executarea deciziilor judecătorești într-un termen rezonabil, ar aduce atingere în special dreptului la o rambursare efectivă a taxelor percepute fără a fi datorate, dreptului de proprietate, precum și dreptului la un proces echitabil.

În aceste condiții, Tribunalul Sibiu a hotărât, la 22.04.2014, să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE o primă întrebare preliminară.

În continuare, instanța menționată a redeschis procedura orală în litigiul aflat pe rolul său. Cu această ocazie, reclamanta din litigiul principal a arătat că, ținând seama, pe de o parte, de intrarea în vigoare a actelor de punere în aplicare a articolului XV din OUG nr. 8/2014, precum și, pe de altă parte, de actele aplicabile procedurii de executare silită împotriva statului în lipsa acestui articol XV, ar fi necesar ca instanța de trimitere să își completeze cererea de decizie preliminară.

Considerând că aceste acte vor avea drept consecință întârzierea rambursării către particulari a taxelor plătite fără a fi datorate, aceștia nedispunând în schimb de posibilitatea de a solicita executarea silită a deciziilor prin care sunt constatate creanțele lor, instanța de trimitere a completat prima sa întreba
re preliminară cu alte cinci întrebări
.

Prin intermediul întrebărilor formulate (care au trebuit analizate împreună), instanța de trimitere a solicitat CJUE, în esență, să se stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare cu dobândă a taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătorești executorii precum sistemul prevăzut la articolul XV din OUG nr. 8/2014 și de Ordinul nr. 365/741/2014 sau, în subsidiar, la articolele 1-3 din OG nr. 22/2002 și la articolul 101 din Ordinul nr. 2336/2011.

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?

Trimiterea preliminară permite instanțelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Reținem că CJUE nu soluționează litigiul național, insa instanța națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din 30.06.2016, dată în cauza C-200/14, îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.

___________________________

1 Art. XV din OUG nr. 8/26.02.2014 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151/28.02. 2014, denumită în continuare „OUG nr. 8/2014”) prevede:

„ (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31.12.2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20 % din valoarea acestora.

(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alineatul (1) se soluționează, conform prevederilor [Ordonanței Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, denumită în continuare «OG nr. 92/2003»)], cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.

(3) Termenul prevăzut la alineatul (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alineatul (2).

(4) În cursul termenului prevăzut la alineatul (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5) Sumele prevăzute la alineatul (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alineatul (1).

(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alineatelor (1)-(6).”

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here