Limita de vârstă de 65 de ani prevăzută de dreptul Uniunii pentru piloții din transportul aerian comercial de pasageri, de marfă sau de poștă este validă.

Ea este justificată de scopul de a asigura siguranța aviației civile în Europa.

 

Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 05.07.2017 în cauza  C-190/16.
Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la o cerere formulată în cadrul unui litigiu între  domnul Werner Fries, pe de o parte, și Lufthansa CityLine GmbH (denumită în continuare „Lufthansa”), o companie aeriană cu sediul în Germania, pe de altă parte, în legătură cu remunerația pretins datorată de Lufthansa domnului Fries, aferentă lunilor noiembrie și decembrie ale anului 2013.
Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

Domnul Fries, reclamantul din litigiul principal, a fost angajat de Lufthansa în calitate de comandant de aeronavă în perioada cuprinsă între anul 1986 și 31.12.2013.

În plus, acesta a fost implicat în formarea profesională a altor piloți pe baza unui act adițional la contractul său de muncă.

În cursul lunii octombrie 2013, reclamantul din litigiul principal a împlinit vârsta de 65 de ani.

La 31.12.2013, contractul său de muncă a încetat pentru motivul că împlinise vârsta de acces la o pensie obișnuită pentru limită de vârstă în cadrul sistemului public de pensii, în conformitate cu contractul colectiv aplicabil.

Începând de la 31.10.2013, Lufthansa nu a mai folosit serviciile domnului Fries, pentru motivul că a atins limita de vârstă de 65 de ani prevăzută, în mod obligatoriu, de dreptul Uniunii[1] pentru piloții din transportul aerian comercial.

De reținut că în perioada cuprinsă între 31.10.2013 și 31.12.2013, domnul Fries încă dispunea de licența sa de pilot de linie (ATPL), inclusiv de calificarea pentru avioanele de tip Embraer, de certificatul de instructor pentru calificarea de tip (TRI) pentru formarea de piloți pentru tipul de avion Embraer în avion și în simulator, de certificatul de examinator pentru calificarea de tip (TRE) pentru examinările desfășurate în avion și în simulator în vederea obținerii sau a prelungirii licențelor pentru tipul de avion Embraer, precum și de recunoașterea ca examinator principal (SEN) în cadrul verificării examinatorilor pentru calificarea de tip (TRE) indiferent de tipul de avion.

 

Domnul Fries a solicitat Lufthansa plata remunerației sale pentru lunile noiembrie și decembrie 2013 arătând că, în realitate, contractul său de muncă a expirat abia la sfârșitul lunii decembrie 2013 și, în plus, el dispunea încă, pe durata acestor două luni, de licența sa de pilot de linie, precum și de calificările de instructor și de examinator; deoarece nu a primit remunerația sa pentru lunile noiembrie și decembrie 2013, a formulat o acțiune într-un litigiu împotriva Lufthansa.

Domnul Fries a invocat în fața Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) nelegalitatea refuzului Lufthansa de a-l angaja în calitate de pilot și a solicitat obligarea acesteia la plata remunerațiilor aferente lunilor noiembrie și decembrie 2013.

Domnul Fries a apreciat că limita de vârstă în discuție constituie o discriminare pe motive de vârstă și încalcă libertatea de alegere a ocupației, astfel încât este contrară Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Sesizată cu acest litigiu, Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania) a adresat CJUE  întrebări preliminarii privind validitatea și sfera limitei de vârstă în litigiu.
Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.

 

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Cum a motivat în esenţă CJUE Hotărârea din data de 05.07.2017?

Potrivit CJUE, este adevărat că limita de vârstă în litigiu instituie o diferență de tratament pe motive de vârstă. Această diferență de tratament este totuși justificată de scopul asigurării siguranței aviației civile în Europa.

Astfel, nu se poate contesta că capacitățile fizice necesare pentru profesia de pilot de linie se diminuează odată cu înaintarea în vârstă. Limita de vârstă în cauză permite să se excludă ca o diminuare, după vârsta de 65 de ani, a capacităților fizice menționate să se afle la originea unor accidente, fără a fi însă încălcat principiul proporționalității.

 

CJUE a aratat în această privință că limita de vârstă în discuție nu se aplică decât în transportul aerian comercial, caracterizat prin complexitatea tehnică mai mare a aeronavelor utilizate și prin numărul mai mare de persoane vizate, spre deosebire de transportul aerian necomercial.

În plus, limita de vârstă de 65 de ani poate fi considerată suficient de avansată pentru a servi ca termen autorizației de a exercita activitatea de pilot în domeniul transportului aerian comercial.

 

Ea reflectă pe de altă parte normele internaționale, care, pe baza unei dezbateri și a unei experiențe profesionale aprofundate, stabilesc aceeași limită de vârstă.

Potrivit CJUE, legiuitorul Uniunii nu era obligat să prevadă, în locul unei limite de vârstă, o examinare individuală a capacităților fizice și psihice ale fiecărui titular al unei licențe de pilot care a depășit vârsta de 65 de ani.

În ceea ce privește libertatea de alegere a ocupației, CJUE a constatat că limita de vârstă în discuție o restrânge, dar fără a încălca principiul proporționalității.

În ceea ce privește sfera limitei de vârstă în litigiu, CJUE a precizat că aceasta nu interzice titularului unei licențe de pilot care a atins vârsta de 65 de ani nici să acționeze ca pilot în cadrul unor zboruri goale sau al unor zboruri de transbordare, efectuate în contextul activității comerciale a unui operator de transport, fără a transporta pasageri, marfă sau poștă, nici să acționeze ca instructor și/sau ca examinator la bordul unei aeronave (cu condiția de a nu face parte din echipajul de zbor).

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din data de 05.07.2017 în cauza C-190/16

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here