Prin faptul că permite medicilor să lucreze 24 sau mai multe ore în mod continuu, legislația elenă este contrară dreptului Uniunii. Grecia nu a aplicat timpul de lucru maxim săptămânal de 48 de ore și nu a instituit un timp minim de repaus zilnic, nici o perioadă de repaus compensatorie.
Astfel s-a pronunţat, printre altele, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) în cauza C-180/14 prin Hotărârea din data de 23.12.2015.
CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ce a fost formulată în cadrul unui litigiu între Comisia Europeană, pe de o parte, și Republica Elenă, pe de altă parte, în legătură cu declararea faptului că, întrucât nu a prevăzut și/sau nu a aplicat un program de muncă săptămânal maxim de cel mult 48 de ore și întrucât nu a garantat o perioadă minimă zilnică și săptămânală de odihnă, nici o perioadă de odihnă compensatorie imediat următoare orelor de muncă a căror compensare este necesară, Republica Elenă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în temeiul articolelor 3, 5 și 6 din Directiva 2003/88/CE.
Ce prevede reglementarea europeană în materia analizată?
Potrivit Directivei privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 ), durata medie săptămânală a timpului de lucru nu poate depăși 48 de ore, iar orice lucrător trebuie să beneficieze de o perioadă minimă de repaus de 11 ore consecutive în decursul unei perioade de 24 de ore și, în decursul fiecărei perioade de 7 zile, de o perioadă minimă de repaus neîntrerupt de 24 de ore, la care se adaugă cele 11 ore de repaus zilnic.
Care a fost parcursul procesului și ce a stabilit CJUE în speța respectivă?
Zece asociații ale unor medici greci au adresat plângeri Comisiei Europeane. Potrivit acestor asociații, medicii (salariați sau în curs de formare) erau obligați, în temeiul legislației naționale, dar și în practică, să lucreze în medie 60-72 ore pe săptămână (medicii salariați) și 71-93 de ore (medicii rezidenți). În mod constant, erau de asemenea obligați să lucreze până la 32 de ore fără întrerupere la locul de muncă (repaus zilnic și săptămânal și nici de perioade echivalente de repaus compensator).
Ulterior, s-a încheiat un contract colectiv de muncă și s-au adoptat în Grecia Legea nr. 3754/2009 și Legea nr. 3868/2010, care reiau dispozițiile contractului colectiv menționat.
Legea națională a continuat să nu stabilească o limită efectivă a programului maxim în care lucrătorii sus-menționați pot fi obligați să muncească întrucât, cu excepția serviciului obișnuit, prevede că „medicii din cadrul spitalelor din sistemul sanitar național, medicii universitari și medicii aflați în perioada de rezidențiat efectuează gărzile indispensabile pentru funcționarea normală a spitalelor și a centrelor medicale.”În plus, în scopul aplicării în practică a acestor dispoziții, nu se garantează perioada minimă de odihnă zilnică și săptămânală întrucât, pe de o parte, nu se recunosc drept timp de muncă toate tipurile de gărzi și, pe de altă parte, nu se instituie perioade echivalente de odihnă compensatoare, care trebuie efectuate imediat după perioada de muncă suplimentară care trebuie compensată.
Pe cale de consecință, asociațiile au apreciat ca reglementarea și practica menționate mai sus se îndepărtează grav de cerințele minime impuse de directivă și constituie o încălcare a articolelor 3, 5 și 6 din Directiva 2003/88.
În aceste condiții, Comisia Europeană a introdus o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva Greciei în fața CJUE.
Prin acțiunea sa, Comisia Europeană a susținut că, prin faptul că Grecia nu a prevăzut și nu a aplicat timpul de lucru maxim săptămânal de 48 de ore, nici nu a instituit un timp minim de odihnă zilnic și săptămânal, nici o perioadă de repaus compensatorie imediat consecutivă timpului de lucru care trebuie compensat, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dreptului Uniunii.
CJUE a admis acțiunea Comisiei Europeane în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de către Grecia.
În ce condiții poate fi formulată o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și care sunt consecințele unei astfel de acțiuni?
Reținem faptul că, o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, care este îndreptată împotriva unui stat membru care nu își respectă obligațiile care decurg din dreptul Uniunii, poate fi formulată de către Comisia Europeană sau de către un alt stat membru.
În cazul în care CJUE constată neîndeplinirea obligațiilor, statul membru în cauză trebuie să se conformeze de îndată hotărârii pronunțate.
În cazul în care consideră că statul membru nu s-a conformat hotărârii, Comisia poate introduce o nouă acțiune prin care să solicite aplicarea unor sancțiuni pecuniare.
Cu toate acestea, în situația în care nu au fost comunicate Comisiei Europeane măsurile de transpunere a unei directive, CJUE poate aplica sancțiuni, la propunerea Comisiei Europeane, de la stadiul primei hotărâri.
Cum a motivat în esenţă CJUE Hotărârea din data de 23.12.2015?
CJUE a constatat mai întâi că timpul de lucru maxim săptămânal al medicilor constituie o normă de drept social al Uniunii de importanță deosebită, de care trebuie să beneficieze fiecare lucrător, și care reprezintă o normă minimă destinată să asigure protecția sănătății și a securității acestuia.
Directiva impune astfel statelor membre să prevadă un plafon de 48 de ore pentru timpul de lucru mediu săptămânal, inclusiv orele suplimentare.
În speță, CJUE a aratat că orele de gardă activă, precum și orele de gărzi în regim de disponibilitate petrecute efectiv la spital în vederea furnizării serviciilor medicale se adaugă la cele 35 de ore ale săptămânii normale de lucru.
Astfel, deși prevede în mod formal limite maxime ale timpului de lucru săptămânal, legislația greacă prevede de asemenea că medicii sunt obligați să efectueze mai multe gărzi în regim de disponibilitate pe lună, ceea ce are drept consecință prelungirea prezenței lor la locul de muncă atunci când trebuie să se prezinte la spital pentru furnizarea de prestații medicale. Pe de altă parte, autorizează impunerea, sub forma gărzilor, a unui timp de lucru suplimentar fără a fixa vreun plafon în această privință.
În consecință, legislația elenă are drept efect că face posibil un timp de lucru săptămânal care depășește limita de 48 de ore, fără ca vreo dispoziție clară să garanteze că orele de gardă efectuate de medici la spital nu determină o astfel de depășire.
În ceea ce privește repausul zilnic, CJUE a constatat că o legislație națională care autorizează perioade de lucru care pot dura 24 de ore în mod continuu este incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Or, în temeiul legislației elene, atunci când un program normal este urmat imediat de o gardă, un medic poate trebui să lucreze în mod continuu mai mult de 24 de ore și până la 32 de ore în cazul particular în care un nou program normal începe imediat după gardă.
Acordarea de perioade de repaus numai în „alte momente” care nu prezintă o legătură directă cu perioada de lucru prelungit nu ia în considerare în mod adecvat necesitatea de a se respecta principiile generale de protecție a securității și a sănătății lucrătorilor, care constituie temeiul sistemului Uniunii de organizare a timpului de lucru.
Prin faptul că prevede că repausul de 24 de ore care trebuie acordat medicilor după fiecare gardă activă poate fi amânat cu până la o săptămână de la data efectuării gărzii, legislația elenă nu este conformă Directivei privind timpul de lucru.
(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.
