Etichetarea unui produs alimentar nu trebuie să inducă consumatorul în eroare sugerând prezența unui ingredient pe care produsul nu îl conţine în realitate. Lista ingredientelor poate, chiar dacă este exactă și exhaustivă, să fie inaptă să corecteze suficient impresia eronată sau echivocă care rezultă dintr-o astfel de etichetare.

Astfel s-a pronunţat  Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE)  în cauza C-195/14  prin Hotărârea din data de 04.06.2015. 

Faţă de această soluţie de principiu, vom prezenta în cele ce urmează şi celelalte consideraţii ale CJUE, care s-a pronunţat referitor la cererea introductivă formulată de către Bundesverband der Verbraucherzentralen und Verbraucherverbände – Verbraucherzentrale Bundesverband e.V. (Uniunea Federală a Organizațiilor și Asociațiilor de Consumatori, denumită în continuare „BVV”) în contradictoriu cu Teekanne GmbH & Co. KG (denumită în continuare „Teekanne”).

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

Teekanne comercializează o infuzie de fructe sub denumirea „Felix Himbeer‑Vanille Abenteuer” („Felix aventură zmeură‑vanilie”) denumit în continuare „infuzia de fructe”. Ambalajul acestei infuzii este format dintr‑o cutie de carton pliabilă, sub formă de paralelipiped, care conține 20 de săculețe.

Ambalajul cuprinde, printre altele, imagini cu zmeură și cu flori de vanilie, precum și mențiunile „infuzie de fructe cu arome naturale”, „infuzie de fructe cu arome naturale – gust de zmeură-vanilie” și „nu conține decât ingrediente naturale”.

În realitate, infuzia de fructe nu conține ingrediente naturale obținute din vanilie sau din zmeură, nici aromă obținută din acestea din urmă. Lista ingredientelor care apare pe una dintre părțile laterale ale ambalajului menționează următoarele: „Hibiscus, măr, frunze de mure dulci, coajă de portocală, măceș, aromă naturală cu gust de vanilie, coajă de lămâie, aromă naturală cu gust de zmeură, mure, căpșuni, afine, soc”.

BVV a formulat o acțiune împotriva Teekanne în fața Landgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional din Düsseldorf), susținând că elementele pe care le conține ambalajul infuziei de fructe erau de natură să inducă consumatorul în eroare cu privire la compoziția acestei infuzii. Astfel, având în vedere aceste elemente, consumatorul s‑ar aștepta ca infuzia menționată să conțină constituenți de vanilie și de zmeură sau, cel puțin, arome naturale de vanilie și de zmeură.

În consecință, BVV a solicitat instantei de judecata obligarea Teekanne, sub sancțiunea aplicării unei măsuri de constrângere, la încetarea acțiunilor de promovare a infuziei de fructe, în mod activ sau pasiv, în cadrul activităților comerciale. BVV a solicitat de asemenea rambursarea cheltuielilor aferente punerii în întârziere în cuantum de 200 de euro.

Care a fost parcursul procesului și ce au stabilit instanțele de judecată în speța respectivă?

Prin Hotărârea din 16.03.2012, Landgericht Düsseldorf (instanţa de fond) a admis acțiunea BVV.

Întrucât Teekanne a formulat apel, Oberlandesgericht Düsseldorf (Tribunalul Regional Superior din Düsseldorf), prin Hotărârea din 19.02.2013, a anulat hotărârea respectivă și a respins cererea introductivă formulată de BVV. Această instanță a considerat că nu a existat nicio inducere în eroare a consumatorului.

Potrivit instanței menționate, în conformitate cu Directiva 2000/13, dispozițiile legale germane trebuiau interpretate în sensul că se refereau la așteptările consumatorului mediu. În speță, din lista ingredientelor infuziei de fructe, reprodusă pe ambalajul acesteia, ar rezulta că aromele naturale utilizate au un gust de zmeură sau de vanilie. Această listă ar enunța astfel fără ambiguitate că aromele utilizate nu sunt obținute din vanilie și din zmeură, ci doar ar avea acest gust. Or, potrivit jurisprudenței Curții, existența unei informări exacte și complete care să reiasă din lista ingredientelor care figurează pe ambalaj ar fi suficientă pentru a înlătura riscul inducerii în eroare a consumatorului.

BVV a declarat recurs („Revision”) împotriva acestei hotărâri în fața Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție).

Bundesgerichtshof a apreciat că prezența repetată a imaginilor cu zmeură și cu flori de vanilie pe ambalajul infuziei de fructe, care captează atenția, precum și cea a mențiunii „cu arome naturale” și sigiliul grafic care conține mențiunea „nu conține decât ingrediente naturale” sugerează că gustul acestei infuzii ar fi determinat în special de arome obținute din fructe de zmeură și din flori de vanilie. Prezentarea infuziei menționate ar fi, așadar, concepută pentru a fi, inclusiv în cazul unui consumator mediu, normal informat, suficient de atent și de avizat, de natură să creeze o falsă impresie cu privire la compoziția sa. În plus, prezentarea infuziei de fructe ar fi de natură să descurajeze consumatorul să ia cunoștință de lista ingredientelor care figurează pe ambalaj, cu caractere mai mici, și care reflectă realitatea.

Bundesgerichtshof a apreciat că, în lumina considerentelor (6) și (8) ale Directivei 2000/13, etichetarea infuziei de fructe și modalitățile potrivit cărora este realizată aceasta sunt de natură să inducă cumpărătorul în eroare, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din această directivă.

În aceste condiții, Bundesgerichtshof a solicitat CJUE, prin intermediul unei întrebari preliminare,  să stabilească dacă etichetarea unui produs alimentar poate să inducă consumatorul în eroare atunci când sugerează prezența unui ingredient pe care, în realitate, produsul nu îl conține, singura modalitate de care dispune consumatorul pentru a constata absența acestuia fiind citirea listei ingredientelor.

Referitor la întrebarea preliminară ce i-a fost adresata CJUE a statuat, prin Hotararea din 04.06.2015, ca etichetarea unui produs alimentar nu trebuie să inducă consumatorul în eroare sugerând prezența unui ingredient pe care produsul nu îl conţine în realitate. Lista ingredientelor poate, chiar dacă este exactă și exhaustivă, să fie inaptă să corecteze suficient impresia eronată sau echivocă care rezultă dintr-o astfel de etichetare.

Cum a motivat în esenţă CJUE Decizia din data de 04.06.2015?

CJUE a amintit că dreptul Uniunii (Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora) impune ca cumpărătorul să dispună de o informare corectă, neutră și obiectivă care să nu îl inducă în eroare și prevede că etichetarea unui produs alimentar nu trebuie să prezinte un caracter înșelător.

Deși este adevărat că se prezumă faptul că un consumator citește lista ingredientelor înainte de a cumpăra un produs, CJUE nu a exclus posibilitatea ca etichetarea produsului să fie de natură să inducă cumpărătorul în eroare atunci când anumite elemente ale etichetării sunt mincinoase, eronate, ambigue, contradictorii sau incomprehensibile.

CJUE a precizat că, într-un astfel de caz, lista ingredientelor poate, chiar dacă este exactă și exhaustivă, să fie inaptă să corecteze suficient impresia eronată sau echivocă care rezultă, în percepția consumatorului, din etichetarea acestui produs.

Astfel, atunci când etichetarea unui produs alimentar sugerează prezența unui ingredient care, în realitate, nu există (absența acestuia reieșind numai din lista ingredientelor), o asemenea etichetare este de natură să inducă cumpărătorul în eroare cu privire la caracteristicile produsului în cauză.

Instanța națională va trebui, așadar, să verifice, examinând diferitele elemente care compun etichetarea infuziei, dacă un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat poate fi indus în eroare cu privire la prezența unor constituenți din zmeură și din flori de vanilie sau a unor arome obținute din aceste ingrediente.

În cadrul acestei examinări, instanța națională va trebui să țină seama în special de termenii și de imaginile utilizate, precum și de amplasarea, de dimensiunea, de culoarea, de fontul, de limba, de sintaxa și de punctuația diverselor elemente care figurează pe ambalajul infuziei de fructe.

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din 04.06.2015, dată în cauza C-195/14, îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.