CJUE: Deducerea TVA şi regimul de scutire

Interpretarea de mai jos a directivei comunitare priveşte deductibilitatea TVA datorate sau achitate în amonte, operaţiuni realizate în aval în alte state membre şi regimul de scutire de taxă în statul membru în care se exercită dreptul de deducere. 

„Directiva nr. 112/2006 privind sistemul comun al TVA, astfel cum a fost modificată prin Directiva nr. 162/2009, trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislaţii a unui stat membru care împiedică o persoană impozabilă stabilită pe teritoriul acestui stat membru să deducă TVA datorată sau achitată în amonte în acest stat membru pentru servicii furnizate de persoane impozabile stabilite în alte state membre şi utilizate pentru furnizarea de prestări de servicii în alte state membre decât cel în care este stabilită această persoană impozabilă, pentru motivul că aceasta este identificată în scopuri de TVA în temeiul unuia sau al celuilalt dintre cele două cazuri prevăzute la articolul 214 alineatul (1) literele (d) şi (e) din Directiva nr. 112/2006, astfel cum a fost modificată prin Directiva nr. 162/2009. În schimb, articolul 168 litera (a) şi articolul 169 litera (a) din Directiva nr. 112/2006, astfel cum a fost modificată prin Directiva nr. 162/2009, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislaţii a unui stat membru care împiedică o persoană impozabilă stabilită pe teritoriul acestui stat membru şi care beneficiază în respectivul stat de un regim de scutire de taxă să exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată datorate sau achitate în amonte în acest stat pentru servicii furnizate de persoane impozabile stabilite în alte state membre şi utilizate pentru furnizarea de prestări de servicii în alte state membre decât cel în care este stabilită această persoană impozabilă.”

Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a UE, ca răspuns la cererea de decizie preliminară formulată de Tribunalul Administrativ din Sofia, în legătură cu o decizie de rectificare prin care se impune întreprinderii EBS plata unei taxe pe valoarea adăugată stabilite suplimentar şi a unor dobânzi de întârziere.

EBS este o societate stabilită în Bulgaria, care furnizează prestări de servicii în domeniul serviciilor online, precum concepţia de site‑uri internet, dezvoltarea multimedia sau concepţia grafică.

Începând de la 21 decembrie 2010, EBS a fost identificată în scopuri de TVA în temeiul legislaţiei fiscale interne care prevede înregistrarea persoanelor impozabile stabilite în Bulgaria care furnizează servicii al căror loc de executare se situează pe teritoriul unui alt stat membru.

EBS a beneficiat de prestări de servicii furnizate de persoane impozabile stabilite pe teritoriul altor state membre decât Bulgaria, pe care le‑a utilizat pentru a furniza prestări de servicii în alte state membre şi în Elveția.

EBS a efectuat deducerea TVA‑ul aferent prestărilor de servicii primite astfel în amonte, în cadrul regimului de taxare inversă.

În cadrul unui control fiscal, Agenţia Naţională a Veniturilor Publice din Bulgaria a constatat că EBS atinsese, de la 30 noiembrie 2013, cifra de afaceri începând cu care întreprinderile nu mai beneficiază de regimul de scutire de TVA în acest stat membru şi trebuie, în temeiul dreptului naţional, să se înregistreze în scopuri de TVA.

Printr‑o decizie de rectificare din 16 septembrie 2015, Agenţia Naţională a Veniturilor Publice a considerat, pe de o parte, că EBS şi‑a exercitat în mod neîntemeiat dreptul de deducere a TVA‑ului aferent prestărilor de care a beneficiat în amonte, pentru motivul că legislaţia internă interzice exercitarea acestui drept de către persoanele impozabile identificate şi, pe de altă parte, a impus EBS plata unui TVA stabilit suplimentar însoţit de dobânzi de întârziere (denumită în continuare „decizia de rectificare”).

Direcţia „Contestaţii şi practici în materie de fiscalitate și de securitate socială” din Sofia a admis în parte cererea de rectificare a deciziei de rectificare, întrucât a considerat că interdicţia deducerii TVA‑ului datorat sau achitat în amonte nu putea fi opusă EBS până la identificarea sa în scopuri de TVA, ci numai până la data la care se îndeplineau condiţiile pentru depunerea unei cereri de înregistrare în temeiul acestei dispoziţii.

Obligată la plata unui cuantum al TVA‑ului de 2 094 196 BGN (aproximativ 1 070 741 de euro), majorat cu dobânzi de întârziere, EBS a sesizat Tribunalul Administrativ din Sofia cu o cerere de anulare a deciziei de rectificare astfel rectificate.

Această instanţă a ridicat problema conformităţii dispoziţiilor legislaţiei bulgare cu Directiva nr. 112/2006.

Tribunalul Administrativ din Sofia a decis să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii întrebări preliminare.

Instanţa de trimitere a solicitat în esenţă să se stabilească dacă articolul 168 litera (а) şi articolul 169 litera (а) din Directiva nr. 112/2006 se opun unei legislaţii a unui stat membru care împiedică o persoană impozabilă stabilită pe teritoriul acestui stat membru să deducă TVA‑ul datorat sau achitat în amonte în acest stat membru pentru servicii furnizate de persoane impozabile stabilite în alte state membre şi utilizate pentru furnizarea de prestări de servicii în alte state membre decât cel în care este stabilită această persoană impozabilă, pentru motivul că aceasta este identificată în scopuri de TVA în temeiul unuia sau al celuilalt dintre cele două cazuri prevăzute la articolul 214 alineatul (1) literele (d) şi (e) din Directivă. 

Motivaţiile Curţii

Curtea a dat soluţia prezentată la începutul materialului. În susţinere, s-a precizat că articolul 214 alineatul (1) literele (d) şi (e) din Directivă vizează cazul în care persoana impozabilă primește, pe teritoriul unui stat membru, prestări de servicii pentru care are obligaţia de a plăti TVA‑ul în temeiul articolului 196 din această directivă şi, respectiv, pe cel în care persoana impozabilă este stabilită pe teritoriul unui stat membru și efectuează, pe teritoriul unui alt stat membru, prestări de servicii pentru care numai beneficiarul are obligaţia de plăti TVA‑ul în temeiul aceluiași articol 196.

De asemenea, în temeiul unei jurisprudenţe constante a Curţii, principiul fundamental al neutralităţii TVA‑ului impune ca deducerea TVA‑ului datorat sau achitat în amonte să fie acordată dacă cerinţele de fond sunt îndeplinite, chiar dacă anumite cerinţe de formă au fost omise de persoanele impozabile (este amintită, în acest sens, Hotărârea din 9 iulie 2015, Salomie şi Oltean, în cauza C‑183/14).

Curtea a statuat de asemenea că identificarea în scopuri de TVA, prevăzută la articolul 214 din Directivă, nu constituie decât o cerință de formă în scopul controlului, care nu poate pune în discuţie în special dreptul de deducere a TVA‑ului, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile materiale care dau naştere acestui drept (din nou este citată Hotărârea din 9 iulie 2015, Salomie şi Oltean, C‑183/14).

De aici rezultă în special că o persoană impozabilă în scopuri de TVA nu poate fi împiedicată să își exercite dreptul de deducere a TVA‑ului datorat sau achitat în amonte pentru motivul că nu era identificată în scopuri de TVA înainte de a utiliza bunurile dobândite în cadrul activităţii sale taxate.

De aici rezultă de asemenea, că o legislaţie naţională nu poate împiedica o persoană impozabilă să îşi exercite dreptul de deducere a TVA‑ului datorat sau achitat în amonte pentru motivul că este identificată în scopuri de TVA în temeiul unuia sau a celuilalt dintre cele două cazuri prevăzute la articolul 214 alineatul (1) literele (d) şi (e) din Directiva 2006/112.

Mai multe detalii găsiţi pe site-ul CURIA, Hotărârea CJUE din 15 noiembrie 2017 dată în cauza C‑507/16, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Tribunalul Administrativ din Sofia, în procedura Entertainment Bulgaria System EOOD împotriva Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno‑osiguritelna praktika” – Sofia.

Ai nevoie de Directiva nr. 112/2006 privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!