23 Octombrie, 2019

CJUE a decis recent referitor la utilizarea unui vehicul înmatriculat într-un alt stat membru

Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) se opune unei reglementări naționale care prevede că, în principiu, în rețeaua rutieră a statului membru respectiv nu pot circula decât vehiculele care dispun de o autorizație administrativă și de plăci de înmatriculare emise de acest stat membru și că, dacă unul dintre rezidenții acestuia intenționează să se prevaleze de o derogare de la această normă, întemeiată pe faptul că utilizează un vehicul pus la dispoziția sa de deținătorul vehiculului menționat stabilit într un alt stat membru, acest rezident trebuie să fie în măsură să dovedească pe loc, cu ocazia unui control al poliției, că îndeplinește condițiile pentru aplicarea acestei derogări, astfel cum sunt prevăzute de reglementarea națională în cauză, sub sancțiunea aplicării imediate și fără posibilitate de scutire a unei amenzi echivalente cu cea aplicabilă în cazul încălcării obligației de înmatriculare.

Astfel s-a pronunţat, printre altele,  Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE)  în cauza C-583/14  prin Hotărârea din data de 29.10.2015. 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată de Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Szombathely, Ungaria) în cadrul unui litigiu între Benjámin Dávid Nagy pe de o parte, și Vas Megyei Rendőr főkapitányság (Comisariatul central din provincia Vas, denumit în continuare „Comisariatul central”), pe de altă parte.

Cererea respectiva a fost formulată în legătură cu o amendă administrativă pentru încălcarea reglementării naționale referitoare la utilizarea pe teritoriul maghiar a unui vehicul care are plăci de înmatriculare străine de către o persoană care are reședința pe acest teritoriu.

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie și care a fost parcursul procesului ?

Domnul Nagy este un resortisant maghiar cu reședința în Ungaria, care, la data de 16 mai 2013, nu avea calitatea de lucrător în sensul dreptului Uniunii și nu dispunea de o reședință obișnuită în străinătate.

Fratele vitreg al domnului Nagy, resortisant maghiar cu reședința în Austria, este unul dintre asociați și reprezentant legal al Alpen Reisen Horváth OG (denumită în continuare „Alpen Reisen”), societate înregistrată în Austria.

Prin contractul încheiat la 3 decembrie 2010, Alpen Reisen l-a autorizat pe domnul Nagy să utilizeze, începând cu 7 decembrie 2010 și până la momentul revocării autorizației, un autoturism cu număr de înmatriculare austriac.

Domnul Nagy nu era în mod permanent în posesia vehiculului menționat, ci îl utiliza ocazional, atunci când fratele său vitreg îi solicita să efectueze anumite sarcini legate de activitatea Alpen Reisen. Această societate era cea care suporta costurile de întreținere a vehiculului.

La 16 mai 2013, domnul Nagy circula în Szombathely (Ungaria) cu autoturismul în discuție, când a fost supus unui control de poliție. În cursul controlului, domnul Nagy a explicat că fratele său vitreg îi împrumutase vehiculul menționat pentru a l putea utiliza în Ungaria, dar nu a putut prezenta la fața locului contractul care îi conferea dreptul de utilizare a vehiculului respectiv. În consecință, agenții de poliție au reținut plăcile de înmatriculare, precum și autorizația administrativă de circulație a vehiculului menționat.

Prin decizia din 30 mai 2013, Comisariatul de poliție din Szombathely (Szombathelyi Rendőrkapitányság) i a aplicat domnului Nagy o amendă administrativă de 400 000 HUF (aproximativ 1.250 de euro) pentru încălcarea reglementării privind utilizarea pe teritoriul național maghiar a unor vehicule cu număr de înmatriculare străin de către persoane cu reședința în Ungaria.

Domnul Nagy a formulat o contestație administrativă împotriva acestei decizii la Comisariatul central. În susținerea acesteia, el a invocat faptul că deținea o autorizare din partea fratelui său vitreg pentru a conduce vehiculul în discuție și că dispozițiile de drept maghiar care au stat la baza aplicării amenzii încalcă dreptul Uniunii și în special principiul liberei circulații a persoanelor. În această privință, el a făcut referire la cauza în care ulterior s a pronunțat Ordonanța Kovács (C 5/13), care se afla în acel moment pe rolul Curții și care viza aceeași reglementare maghiară.

Prin decizia din 15 iulie 2013, Comisariatul central a confirmat decizia Comisariatului de poliție din Szombathely. Comisariatul central a constatat printre altele că domnul Nagy nu a putut să prezinte pe loc un document care să dovedească utilizarea legală a vehiculului pe teritoriul național.

Domnul Nagy a formulat o acțiune împotriva acestei decizii a Comisariatului central în fața Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Szombathely).

În susținerea acestei acțiuni, el susține că articolul 20 alineatul 1 litera l) și articolul 25/B alineatul 1 litera b) din Legea privind circulația pe drumurile publice, pe care se întemeiază decizia Comisariatului central din 15 iulie 2013, încalcă dreptul Uniunii. El a prezentat, în această privință, contractul încheiat la 3 decembrie 2010 privind autorizarea folosirii vehiculului în cauză și a afirmat că nu a desfășurat niciodată o activitate profesională.

Instanța de trimitere (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Szombathely) a suspendat procedura în cauza principală până la pronunțarea Ordonanței Kovács (C 5/13). Potrivit acesteia, Curtea a decis că articolul 45 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru, care este aceeași cu cea în discuție în litigiul principal, care prevede că, în principiu, în rețeaua rutieră a acestui stat membru nu pot circula decât vehiculele care dispun de o autorizație administrativă și de plăci de înmatriculare emise de statul membru menționat și că rezidentul acestui stat care intenționează să se prevaleze de o derogare de la această normă, întemeiată pe faptul că utilizează un vehicul pus la dispoziția sa de angajatorul stabilit într un alt stat membru, trebuie să fie în măsură să dovedească pe loc, cu ocazia unui control al poliției, că îndeplinește condițiile pentru aplicarea acestei derogări, astfel cum sunt prevăzute de reglementarea națională în cauză, sub sancțiunea aplicării imediate și fără posibilitate de scutire a unei amenzi echivalente cu cea aplicabilă în cazul încălcării obligației de înmatriculare.

Dat fiind că domnul Kovács avea calitatea de lucrător, în sensul dreptului Uniunii, CJUE a furnizat instanței de trimitere care o sesizase în cauza respectivă un răspuns în raport cu articolul 45 TFUE, iar nu cu articolele 18 TFUE și 20 TFUE, care fuseseră de asemenea vizate în cererea de decizie preliminară.

În urma reluării procedurii în prezenta cauza principală, domnul Nagy a prezentat fapte complementare potrivit cărora, la solicitarea fratelui său vitreg, în calitate de membru de familie auxiliar, ajuta în mod regulat la efectuarea unor sarcini legate de activitatea Alpen Reisen, care necesitau trecerea frontierei dintre Ungaria și Austria, însă care nu erau remunerate. Potrivit instanței de trimitere, în ziua în care a fost supus controlului poliției, domnul Nagy trebuia să efectueze astfel de sarcini.

În aceste condiții, Szombathelyi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság (Tribunalul Administrativ și pentru Litigii de Muncă din Szombathely) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze CJUE anumite întrebări preliminare referitoare la  amenda administrativă pentru încălcarea reglementării naționale referitoare la utilizarea pe teritoriul maghiar a unui vehicul care are plăci de înmatriculare străine de către o persoană care are reședința pe acest teritoriu.

Cum a motivat în esenţă CJUE Decizia din data de 29.10.2015?

(…)Reglementarea maghiară impune unui conducător auto precum reclamantul din litigiul principal să aibă în permanență în posesia sa documentele care dovedesc îndeplinirea condițiilor derogatorii de la obligația de înmatriculare, sub sancțiunea unei amenzi în același cuantum cu cea care s ar aplica unei persoane care ar fi încălcat obligația de înmatriculare a unui vehicul. O astfel de sancțiune este vădit disproporționată în raport cu încălcarea în discuție în litigiul principal, care este în mod clar mai puțin gravă decât cea care constă în neînmatricularea unui vehicul .

 (…) Astfel, cu excepția cazului în care vehiculul înmatriculat în alt stat membru este destinat a fi utilizat cu titlu permanent în principal pe teritoriul maghiar sau este utilizat în fapt în acest mod, aspect a cărui verificare revine în sarcina instanței de trimitere, o reglementare națională (precum cea în discuție în litigiul principal) constituie o restricție privind libera circulație a capitalurilor în sensul articolului 63 alineatul (1) TFUE  .

Reiese dintr o jurisprudență constantă a Curții că o astfel de restricție privind una dintre libertățile fundamentale garantate de Tratatul FUE nu poate fi admisă decât dacă urmărește un obiectiv legitim compatibil cu tratatul menționat și dacă se justifică prin motive imperative de interes general. În acest caz trebuie, în plus, ca punerea în aplicare a unei asemenea măsuri să fie de natură să asigure realizarea obiectivului în cauză și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

Or, CJUE a statuat, la punctul 34 din Ordonanța Kovács (C 5/13), că, deși o reglementare precum cea în discuție în litigiul principal este de natură să asigure realizarea obiectivului de combatere a fraudei fiscale în domeniile taxei de înmatriculare și taxei pe autovehicule, aceasta trebuie să fie totuși considerată ca depășind ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

Astfel, la fel ca în împrejurările de fapt care au determinat pronunțarea Ordonanței Kovács (C 5/13), niciun element din dosarul prezentat CJUE nu permite să se concluzioneze că, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, obiectivul combaterii fraudei fiscale poate fi atins numai dacă documentele care dovedesc îndeplinirea condițiilor derogatorii de la obligația de înmatriculare sunt prezentate chiar la momentul controlului rutier, sub sancțiunea aplicării unei amenzi echivalente cu cea aplicabilă în cazul încălcării obligației de înmatriculare, și că un astfel de obiectiv nu ar mai putea fi atins dacă aceste documente ar fi prezentate, precum în cauza principală, într un termen scurt după acest control.

În ceea ce privește justificările legate de cerința eficacității controalelor rutiere, invocate de guvernul maghiar în observațiile sale scrise, s-a amintit faptul că reglementarea națională în discuție în litigiul principal impune o amendă de un cuantum considerabil prin care se urmărește în mod specific sancționarea nerespectării obligației de înmatriculare. Or, o astfel de măsură depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului eficacității controalelor rutiere.

 (…)  Din considerațiile care precedă, a reieşit faptul că reglementarea în discuție în litigiul principal nu respectă principiul liberei circulații a capitalurilor, în sensul articolului 63 TFUE  (….).

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din 29 octombrie 2015, dată în cauza C-583/14, îl puteţi consulta in extenso aici.

(P) Caută orice dosar aflat în instanţă în Lege5 Online! Lege5 este un soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu