Mai jos găsiţi reglementările comunitare în materie, aplicate la un caz adus în instanţă. Iată, pe scurt, istoria unui zbor anulat. Domnul K. şi-a făcut rezervare pentru un zbor dus‑întors Amsterdam Schiphol (Olanda) – Paramaribo (Surinam), operat de SLM, pe site‑ul internet www.gate1.nl (denumit în continuare „site‑ul Gate 1”). Decolarea zborului dus era prevăzută pentru 14 noiembrie 2014.
La 9 octombrie, operatorul de zbor SLM a informat site‑ul Gate 1 despre anularea acestui zbor. La 4 noiembrie, domnul K. a primit un e‑mail din partea site‑ului Gate 1 prin care era anunţat că zborul său dus fusese reprogramat pentru 15 noiembrie 2014.
La 20 decembrie 2014, domnul K. a solicitat SLM să îl despăgubească pentru acest motiv, cerere care a fost respinsă, justificându‑se că informaţia privind modificarea datei de plecare fusese transmisă către site‑ul Gate 1 la 9 octombrie 2014.
Site‑ul Gate 1 i‑a comunicat domnului K. că declina orice responsabilitate pentru prejudiciul a cărui reparare îi era solicitată, întrucât, în esenţă, mai întâi, mandatul său era limitat la încheierea de contracte între pasageri şi operatorii de transport aerian, apoi, că aceasta nu era prin urmare responsabilă de modificările de orar efectuate de un operator de transport aerian şi, în sfârşit, că responsabilitatea de a informa pasagerii într‑o astfel de situaţie revenea operatorului de transport aerian, căruia îi era transmisă, în dosarul rezervării, adresa electronică a pasagerului.
Dl. K. a solicitat din nou SLM plata sumei forfetare de 600 de euro prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004, cererea fiindu-i respinsă.
Dl. K. a formulat o acţiune la Tribunalul din Nordul Olandei având ca obiect obligarea SLM, printr‑o hotărâre cu caracter executoriu provizoriu, la plata sumei menţionate.
SLM s-a opus acestei cereri. Operatorul susţine, mai întâi, că domnul K. încheiase un contract de călătorie cu un agent de voiaj. Firma subliniază, în continuare, că toţi agenţii de voiaj care comercializează biletele sale, inclusiv site‑ul Gate 1, au fost informaţi despre anularea zborului din 14 noiembrie 2014. În sfârşit, subliniază că se obişnuieşte ca operatorii de transport aerian să comunice informaţiile referitoare la zboruri agenţilor de voiaj care au încheiat contractul de călătorie şi de transport în numele pasagerilor, aceşti agenţi trebuind să transmită mai departe informaţiile respective pasagerilor. Or, în speţă, ţinând seama de informaţia transmisă de SLM către site‑ul Gate 1, la 9 octombrie 2014, ar trebui să se considere că domnul Krijgsman a fost informat despre anularea zborului său cu mai mult de două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută a acestuia.
Instanţa de trimitere consideră că Regulamentul nr. 261/2004 nu precizează modalităţile potrivit cărora operatorul de transport aerian trebuie să informeze pasagerii în cazul anulării unui zbor în ipoteza unui contract de transport încheiat prin intermediul unui agent de voiaj sau al unui site internet.
În aceste condiţii, Tribunalul sesizat a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii de Justiţie a UE următoarea întrebare preliminară:
„Care sunt condiţiile (de formă şi de fond) pe care trebuie să le îndeplinească executarea obligaţiei de informare prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004 atunci când contractul de transport a fost încheiat prin intermediul unui agent de voiaj sau atunci când rezervarea a fost efectuată pe un site internet?”
Iată care a fost soluţia CJUE:
Articolul 5 alineatul (1) litera (c) şi articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor trebuie interpretate în sensul că operatorul efectiv de transport aerian este obligat să plătească compensaţia prevăzută la aceste dispoziţii în cazul anulării unui zbor care nu a făcut obiectul unei informări a pasagerului cu cel puţin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută, inclusiv atunci când acest operator de transport a informat despre această anulare, cu cel puţin două săptămâni înainte de această oră, agentul de voiaj prin intermediul căruia a fost încheiat contractul de transport cu pasagerul respectiv, iar acesta din urmă nu a fost informat de agentul respectiv în acest termen.
Soluţia a fost pronunţată prin Hotărârea din 11 mai 2017, în cauza C-302/16 în procedura Bas Jacob Adriaan Krijgsman împotriva Surinaamse Luchtvaart Maatschappij NV.
Dreptul comunitar
Regulamentul nr. 261/2004 – extrase din Hotărârea CJUE
Considerentele (1), (7) şi (12) ale Regulamentului nr. 261/2004 au următorul cuprins:
„(1) Măsurile adoptate de Comunitate în domeniul transportului aerian ar trebui, între altele, să urmărească asigurarea unui înalt nivel de protecţie a pasagerilor. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare cerinţele legate de protecţia consumatorilor în general.[…]
(7) În scopul asigurării aplicării efective a prezentului regulament, obligaţiile aferente rămân în sarcina operatorului efectiv de transport aerian care efectuează sau intenţionează să efectueze un zbor fie cu o aeronavă aflată în proprietatea sa, pe baza unui contract de închiriere de tip aeronavă goală (dry lease) sau tip aeronavă cu echipaj (wet lease), fie în orice alt regim.[…]
(12) Dificultăţile şi neplăcerile cauzate pasagerilor de anularea zborurilor ar trebui să fie minime. Acest obiectiv ar trebui atins prin informarea pasagerilor, de către transportatori, cu privire la anulări înaintea orei de plecare prevăzute şi, în plus, prin oferirea de posibilităţi de redirecţionare, astfel încât pasagerii să poată face alte rezervări. În cazul în care acest lucru nu este posibil, operatorii de transport ar trebui să despăgubească pasagerii, cu excepţia cazurilor în care anularea survine în circumstanţe excepţionale, care nu pot fi evitate în pofida tuturor măsurilor rezonabile adoptate.”
Articolul 2 din acest regulament prevede:
„În înţelesul prezentului regulament: […]
(b) «operator efectiv de transport aerian» înseamnă un operator de transport aerian care execută sau intenţionează să execute un zbor în temeiul unui contract cu un pasager sau în numele unei alte persoane juridice sau fizice care a încheiat un contract cu pasagerul respectiv; […]”
Articolul 3 alineatul (5) din regulamentul menţionat precizează:
„Prezentul regulament se aplică tuturor operatorilor efectivi de transport aerian care asigură transportul pasagerilor menţionaţi la alineatele (1) şși (2). În cazul în care un operator efectiv de transport aerian care nu are un contract cu pasagerul îşi execută obligaţiile în conformitate cu prezentul regulament, atunci se consideră că acesta acţionează astfel în numele persoanei care are un contract cu pasagerul respectiv.”
Articolul 5 alineatele (1) şi (4) din acelaşi regulament are următorul cuprins:
„(1) În cazul anulării unui zbor, pasagerii în cauză trebuie: […]
(c) să primească o compensaţie din partea operatorului efectiv de transport aerian, în conformitate cu articolul 7, cu excepţia în care intervine oricare din următoarele:
(i) în cazul în care sunt informaţi despre această anulare cu cel puţin două săptămâni înainte de ora de plecare prevăzută; […]
(4) Sarcina dovedirii faptului că pasagerul a fost într‑adevăr informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului efectiv de transport aerian.”
Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 261/2004 precizează:
„(1) Când se face trimitere la prezentul articol, pasagerii primesc o compensaţie în valoare de:
(a) 250 EUR pentru toate zborurile de 1 500 kilometri sau mai puţin;
(b) 400 EUR pentru toate zborurile intracomunitare de peste 1 500 kilometri şi pentru toate zborurile cuprinse între 1 500 şi 3 500 kilometri;
(c) 600 EUR pentru toate zborurile care nu intră sub incidenţa literei (a) sau (b). […]”
Articolul 13 din acest regulament prevede:
„În cazul în care un operator efectiv de transport aerian plăteşte compensaţii sau se achită de alte obligaţii care îi revin în conformitate cu prezentul regulament, niciuna din dispoziţiile prezentului regulament nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului său de a pretinde compensaţii de la orice persoană, inclusiv părţi terţe, în conformitate cu dreptul intern aplicabil. În special, prezentul regulament nu limitează în niciun fel dreptul operatorului efectiv de transport aerian de a solicita o rambursare de la un operator de turism sau de la o altă persoană cu care operatorul efectiv de transport aerian a încheiat un contract. În mod similar, nici una din dispoziţiile prezentului regulament nu poate fi interpretată ca o limitare a dreptului unui operator de turism sau al unei părţi terţe, alta decât pasagerul, cu care operatorul efectiv de transport aerian a încheiat un contract, de a solicita o rambursare sau reparaţii operatorului efectiv de transport aerian, în conformitate cu legislaţia aplicabilă în materie.”
Ai nevoie de Regulamentul nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!
