Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a anulat Directiva referitoare la schimbul transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră. Efectele directivei sunt, totuşi, menţinute pe un termen maxim de un an.
La 19 martie 2008, Comisia a prezentat Parlamentului European şi Consiliului o propunere de directivă care viza, în esenţă, facilitarea schimbului de informaţii privind anumite încălcări ale normelor de circulaţie, precum şi executarea transfrontalieră a sancţiunilor legate de acestea. Propunerea respectivă era întemeiată pe competenţa Uniunii în domeniul siguranţei transporturilor.
La 25 octombrie 2011, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat Directiva 2011/822 de facilitare a schimbului transfrontalier de informaţii privind încălcările normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii seria L nr. 288). În adoptarea Directivei a fost reţinută, însă, ca temei juridic, competenţa Uniunii în domeniul cooperării poliţienești.
Apreciind că directiva a fost adoptată pe un temei juridic eronat, Comisia a introdus o acţiune în anulare în faţa Curţii de Justiţie.
Constatările şi concluziile CJUE
Aşa cum se arată în comunicatul de presă al CJUE referitor la hotărârea pronunţată, Directiva stabileşte o procedură de schimb de informaţii între statele membre referitoare la opt încălcări ale normelor de circulaţie (excesul de viteză, nefolosirea centurii de siguranţă, nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului, conducerea sub influenţa alcoolului, conducerea sub influenţa stupefiantelor, nefolosirea căştii de protecţie, utilizarea unei benzi interzise şi utilizarea ilegală a unui telefon mobil sau a altor dispozitive de comunicare în timpul conducerii).
Statele membre pot, astfel, să aibă acces în alte state membre la datele naţionale privind înmatricularea vehiculelor, într-un mod care să permită stabilirea persoanei răspunzătoare de încălcare.
Prin hotărârea pronunţată pe 6 mai 2014, Curtea aminteşte că este necesară examinarea finalităţii, precum şi a conţinutului directivei, pentru a determina dacă aceasta a putut fi adoptată în mod valabil pe temeiul cooperării poliţieneşti. În ceea ce priveşte finalitatea directivei, Curtea conchide că obiectivul principal sau preponderent al acesteia este îmbunătăţirea siguranţei rutiere. Astfel, deşi este adevărat că directiva instituie un sistem de schimb transfrontalier de informaţii referitoare la încălcări ale normelor de circulaţie care afectează siguranţa rutieră, nu este mai puţin adevărat că acest sistem este instituit tocmai pentru ca Uniunea să poată urmări obiectivul îmbunătăţirii siguranţei rutiere.
În ceea ce priveşte conţinutul directivei, Curtea declară că sistemul de schimb de informaţii între autorităţile competente din statele membre constituie instrumentul prin intermediul căruia aceasta urmăreşte obiectivul îmbunătăţirii siguranţei rutiere. Astfel, măsurile care vizează îmbunătăţirea siguranţei rutiere intră în sfera politicii în domeniul transporturilor.
Curtea conchide că atât prin finalitatea, cât şi prin conţinutul său directiva constituie o măsură care permite îmbunătăţirea siguranţei transporturilor şi că, prin urmare, ea ar fi trebuit adoptată pe acest temei.
Curtea precizează, în plus, că directiva nu este legată în mod direct de obiectivele cooperării poliţienești, întrucât acestea vizează dezvoltarea unei politici comune în domeniul dreptului de azil, al imigrării şi al controlului la frontierele externe, pe de o parte, precum şi prevenirea criminalităţii, a rasismului şi a xenofobiei, pe de altă parte.
Hotărând, astfel, anularea directivei pentru aceste motive, Curtea examinează efectele în timp ale anulării, potrivit solicitării Comisiei. În această privinţă, Curtea declară că, ţinând seama de importanţa pe care o prezintă urmărirea obiectivelor vizate prin directivă în materie de îmbunătăţire a siguranţei rutiere, anularea acesteia fără menţinerea efectelor sale ar putea avea consecinţe negative asupra realizării politicii Uniunii în domeniul transporturilor.
În plus, Curtea ţine seama de faptul că termenul de transpunere a directivei în dreptul naţional s-a împlinit la 7 noiembrie 2013. În aceste împrejurări, Curtea apreciază că motive importante de securitate juridică justifică menţinerea efectelor directivei până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil care nu poate depăși un an de la data pronunţării hotărârii, a unei noi directive, bazată pe temeiul juridic adecvat (respectiv siguranţa transporturilor).
Hotărârea a fost dată în cauza C-43/12 Comisia/Parlamentul European şi Consiliul şi poate fi consultată pe site-ul Curia.
În legătură cu termenul de un an în care efectele directivei se menţin este şi menţiunea ce însoţeşte comunicatul CJUE, anume că acţiunea în anulare are ca obiect anularea acelor acte ale instituţiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor condiţii, statele membre, instituţiile europene şi particularii pot sesiza Curtea de Justiţie sau Tribunalul cu o acţiune în anulare. Dacă acţiunea este întemeiată, actul este anulat. Instituţia autoare a actului trebuie să ia măsuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.
————————————(P)————————————
Lege5 Online vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.
Clienţii Lege5 Online au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.
Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.
Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.
