Cine suportă contravenţia pentru fapta de a circula fără rovinietă valabilă, în cazul în care se face dovada, cu un înscris înregistrat cu dată certă la o instituție publică, anume că vehiculul a fost înstrăinat anterior datei constatării contravenției? 

Pe scurt, aceasta a fost întrebarea la care a trebuit să răspundă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Sesizarea a fost formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj cu privire la  “interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 8 alin. (1), raportate la cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, în sensul stabilirii subiectului activ al contravenției ce constă în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, în cazul în care se face dovada, cu un înscris înregistrat cu dată certă la o instituție publică, că vehiculul a fost înstrăinat anterior datei constatării contravenției”

Autorul sesizării a observat că instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește problema de drept supusă dezbaterii, existând două orientări jurisprudențiale, după cum urmează:

A. Într-o orientare, majoritară, s-a considerat că subiect activ al contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 este utilizatorul, astfel cum este acesta definit de art. 1 alin. (1) lit. b) din același act normativ, dar în cazul în care se face dovada, cu un înscris înregistrat cu dată certă la o instituție publică, că vehiculul a fost înstrăinat anterior datei constatării contravenției, fostul proprietar nu poate fi subiect al răspunderii contravenționale.

S-a făcut, aici, observaţia că una din consecințele acestei interpretări este aceea că între momentul primirii de dată certă a înscrisului constatator al transmiterii dreptului de proprietate și momentul, incert, al înscrierii transmiterii acestui drept în Registrul național de evidență fapta de a circula fără rovinietă valabilă nu întrunește elementele constitutive ale contravenției în discuție, deoarece în acest interval nici noul proprietar și nici vechiul proprietar nu îndeplinesc condițiile pentru a fi considerați utilizatori și, deci, pentru a răspunde contravențional: dobânditorul nu îndeplinește condiția de a fi înscris în certificatul de înmatriculare, iar transmițătorul nu mai îndeplinește condiția de a fi proprietar sau de a folosi vehiculul în baza unui “drept legal”.

Această consecință a fost văzută ca fiind rezultatul definiției legale a noțiunii de “utilizator”, coroborată cu împrejurarea că dispozițiile legale nu prevăd nicio sancțiune în cazul în care noul proprietar nu își îndeplinește obligația de a solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului în termen de 30 de zile de la data dobândirii, conform art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

B. Într-o altă orientare s-a apreciat că răspunderea pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 revine fostului proprietar al autoturismului, în situația în care nu s-a procedat la radierea autovehiculului de pe numele său și la consemnarea acestei radieri în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne – D.R.P.C.I.V.

S-a argumentat, în sprijinul acestei orientări, că:

  • persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare a autovehiculului îi revine responsabilitatea achitării rovinietei, indiferent dacă ea este sau nu cea care conduce autovehiculul;
  • vânzătorul este persoana răspunzătoare pentru încălcarea prevederilor supuse analizei, existența datei certe nefiind în măsură să înlocuiască omisiunea transcrierii/radierii din baza de date.

În opinia Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj, răspunderea contravențională pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aparține persoanei înscrise în evidențele Ministerului Afacerilor Interne ca fiind proprietarul autovehiculului. 

Soluţia dată de ÎCCJ

Înalta Curte de Casație și Justiție a pornit de la observația că această diversitate de opinii izvorăște din modul diferit de înțelegere, pe de o parte, a semnificației juridice a transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, iar, pe de altă parte, a regimului juridic probator.

În materialul de faţă nu ne propunem să reluăm argumentele pe bază cărora a fost fundamentat recursul în interesul legii. Ne mărginim a prezenta hotărârea dată, prin care ÎCCJ a stabilit următoarele:

  • în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator și de subiect activ al contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă;
  • dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun.

Pronunțată în ședință publică, în data de 5 martie, Decizia nr. 4/2018 poate fi consultată în Monitorul Oficial nr. 388/2018. 

Dispozițiile legale relevante în cauză

Pentru argumentarea cauzei, ÎCCJ a reţinut următoarele :

• Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 (în forma în vigoare a dispozițiilor legale la data sesizării):

Art. 1. 

(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (…)

b) utilizatori – persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini; (…)

Art. 7. –

(1) Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului. (…)

Art. 8. –

(1) Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă. (…)”

• Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

Art. 11. 

(1) Proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora sunt obligați să le înmatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulație, conform prevederilor legale.

(2) Înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, și presupune următoarele operațiuni:

a) înscrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;

b) transcrierea în evidențele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

(3) Operațiunile prevăzute la alin. (2) se realizează pe baza datelor de identificare ale vehiculului și ale proprietarului și condiționează eliberarea de către autoritățile competente, potrivit legii, a unui certificat de înmatriculare, precum și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare atribuit și transcrierile necesare în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului.

(4) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.”

• Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările și completările ulterioare:

Art. 8. 

(1) Transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente:

a) cererea noului proprietar, al cărei model este prevăzut în anexă; în cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane care poate folosi vehiculul în virtutea unui drept legal, altul decât cel de proprietate, proprietarul va menționa solicitarea explicită în cerere;

b) fișa de înmatriculare a vehiculului, al cărei model este stabilit conform reglementărilor legale, semnată de fostul și noul proprietar, vizată de organele fiscale competente ale autorităților administrației publice locale. În cazul fostului proprietar al vehiculului se poate depune certificatul de atestare fiscală emis de autoritățile administrației publice locale, situație în care nu mai este necesară depunerea fișei de înmatriculare. În cazul înscrierii în certificatul de înmatriculare și a altei persoane, se va depune și fișa de înmatriculare completată cu datele acesteia;

c) cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie;

d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului sau remorcii, în forma prevăzută de lege la data dobândirii dreptului de proprietate, în original și în copie. În situația în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă și o altă persoană, se va prezenta și documentul care să ateste dreptul legal în virtutea căruia persoana poate folosi vehiculul, în original și în copie; în cazul în care vehiculul este folosit în sistem leasing se poate prezenta un extras din contractul de leasing, care să conțină cel puțin părțile, obiectul și durata contractului, datele de identificare ale vehiculului și semnăturile părților;

e) actul de identitate al solicitantului, în original și în copie. În situația în care în certificatul de înmatriculare urmează a fi înscrisă și o altă persoană, se va prezenta actul de identitate sau, după caz, documente care să ateste dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul, în copie;

f) dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia;

g) copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia;

h) abrogată;

i) certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate;

j) plăcuțele cu numărul de înmatriculare, dacă noul proprietar are domiciliul, reședința sau sediul pe raza altui județ decât al fostului proprietar;

k) dovada plății contravalorii certificatului de înmatriculare;

l) dovada plății contravalorii plăcuțelor cu numărul de înmatriculare, cu excepția cazului în care acestea se păstrează de către noul proprietar;

m) abrogată;

n) procura specială, după caz.” 

Ai nevoie de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here